Războiul purtat acum de invadatorii ruși cu apărătorii ucraineni în zona Donbass seamănă mai mult cu cel de tranșee din Primul Război Mondial, decât cu cel mobil din Al Doilea Război Mondial, lucru contrar estimărilor și așteptărilor inițiale ale multor specialiști. Expertul Christopher M. Dougherty explică, într-o succintă analiză publicată pe contul său de Twitter, că acest lucru este pricinuit de trei motive: dimensiunea armatelor, capacitățile de recunoaștere și urbanizarea zonei.
Dougherty este cercetător principal și co-director în cadrul think-tank-ului Centrul pentru o Nouă Securitate Americană. Acesta spune că a ajuns să studieze problema în timp ce-și pregătea o emisiune radio despre războiul din Ucraina. Inițial, mai toată lumea estima, chiar în lunile martie-aprilie, că terenul plat din estul Ucrainei va schimba caracterul războiului și, în locul bătăliilor statice date în zona de Nord, lângă Kiev, vor avea loc mari manevre cu blindate care vor favoriza Rusia.
Însă lucrurile n-au stat așa și de peste două luni lumea asistă la o luptă încrâncenată, de tranșee, pentru nu mai mult de 2-3 kilometri câștigați sau pierduți, pe rând, de cele două tabere.
Este un contrast față de luptele date în Ucraina în perioada 1941-1943, când au avut loc unele din cele mai mari manevre cu tancuri din istorie, arată expertul. Prima explicație ar fi că atât forțele Ucrainei, cât și cele ale Rusiei au azi dimensiunea uneia singure din multele armate germane din Al Doilea Război Mondial și sunt chiar mai mici decât o armată sovietică din acea perioadă. A doua explicație este capacitatea mult îmbunătățită a celor două tabere de a colecta informații despre inamic, ceea ce face foarte grea misiunea de a-l surprinde printr-o ofensivă neașteptată. A treia explicație este că în cei 80 de ani trecuți de atunci au apărut noi orașe și cele vechi au crescut ca dimensiuni, ceea ce împiedică războiul de manevră.
Totul se transformă, astfel, într-o confruntare de uzură, care testează rezistența celor două tabere.
Analiza expertului Christopher M. Dougherty despre războiul din estul Ucrainei
I was reviewing #ukraine maps by @TheStudyofWar, @JominiW, et al yesterday to prepare for this radio interview with @TheWorld and I wondered why the war in eastern Ukraine is an attritional slugfest and not a battle of sweeping maneuver? 🧵 1/11https://t.co/1yJjtnF9g4
— Christopher M. Dougherty (@C_M_Dougherty) June 7, 2022
„Revedeam hărțile din Ucraina ieri pentru a pregăti un interviu radio cu și m-am întrebat de ce războiul din estul Ucrainei este o bătălie de uzură și nu o bătălie de manevră de amploare?
Mulți oameni au crezut că războiul actual va prezenta mai multe manevre blindate pe măsură ce operațiunile se mută spre est, la Donețk și Luhansk și pe măsură ce vremea se îmbunătățește. Acest lucru are sens, deoarece este un teren mai deschis.
Zona din jurul estului Ucrainei a fost scena unora dintre cele mai mari bătălii din istorie, inclusiv „lovitura din spate” a lui Manstein (primăvara lui 1943 – n. red.) și puțin mai la nord, în Rusia, bătălia masivă de la Kursk.
În perioada 1941-43, forțele din această zonă au împins liniile frontului pe 160 de kilometri într-o bătălie. Dar lupta de astăzi seamănă mai mult cu Frontul de Vest din Primul Război Mondial, cu Mosul 2016-17 sau cu Războiul din Coreea în faza finală: pierderi grele fără prea multe câștiguri sau pierderi. De ce?
3 factori explică această schimbare.
1) mărimea și componența forțelor din Ucraina și Rusia. Acestea nu pot susține manevre pe scară largă. Armata a 6-a germană, care a luptat intens în Ucraina și Stalingrad, avea aproximativ aceeași mărime ca și armata rusă de astăzi. Iar Armata a 6-a era doar una dintre numeroasele armate din Wehrmacht.
Forțele Armatei Roșii erau chiar mai mari. Ambele părți aveau hoarde de vehicule blindate și infanterie necesare pentru a acoperi distanțe uriașe, asigurând în același timp flancuri și linii de aprovizionare. Forțe atât de mari puteau suferi pierderi îngrozitoare și să continue să se deplaseze.
Forțele de astăzi nu sunt suficient de mari sau concepute pentru manevre combinate pe scară largă. Forțele ucrainene, între timp, sunt concepute pentru apărarea teritorială.
2) Cantitatea de ISR (Informații, Supraveghere, Recunoaștere – n. red.) din teatru. Sprijinul occidental de informații, împreună cu dronele Bayraktar și alte drone, oferă Ucrainei o imagine excelentă a forțelor rusești. Acest lucru face ca manevrele precum traversarea râurilor să fie și mai periculoase.
Nicio surpriză, manevrele necesită copleșitoare superiorioritate numericăr, de artilerie sau ambele. Dar niciuna dintre părți nu are masa necesară pentru a crea și exploata o breșă. Așa că, în schimb, avem parte de bombardamente masive (fără prea multe manevre).
3) Schimbările de teren din 1943. Nu am făcut o plimbare pe teren în Ucraina, dar este un pariu sigur că este mai urbanizat decât era acum 80 de ani. Forțele rusești au fost legate de drumuri/cale ferată, iar drumurile, șinele și podurile trec prin orașe precum Severodonețk.
Acești factori înseamnă că probabil nu vom vedea progrese majore de ambele părți. Terenul ar putea trece de la o parte la alta – intrândulSeverodonețk mă îngrijorează – dar niciuna dintre părți nu are masa necesară pentru a exploata câștigurile minore. Războiul devine acum probabil un test de rezistență.“