Emoție, tristețe, frustrare și revoltă în județul Suceava: cel mai popular cerb din zona Câmpulung Moldovenesc a fost rănit de braconieri, dar a coborât să moară printre oameni, în oraș.
Moartea dureroasă a cerbului, la finalul săptămânii trecute, i-a înfuriat pe localnici, scrie Monitorul de Suceava. Animalul fusese rănit de braconieri şi, sleit de puteri, a coborât printre case, pentru a cere cumva ajutor oamenilor.
De ani de zile, frumosul cerb devenise un fel de mascotă a orașului de la poalele Munților Rarău, fiind iubit de oamenii din zonele unde cobora din pădure pentru a se hrăni cu fructe, legume și crenguțe din pomi.
Acum a venit pentru ultima oară printre cei care îl îndrăgeau, căutând scăpare. Animalul era grav rănit în spate, fiind cel mai probabil împușcat de un braconier, iar rana deschisă i s-a infectat. Slăbit de septicemie, cerbul a coborât în oraș, printre case, unde și-a dat ultima suflare.
I-a fost dat frumosului cerb să aibă parte de un sfârșit trist, dar de un necrolog care-l face deja nemuritor. Povestea sa a fost relatată, pe Facebook, de un profesor de la Facultatea de Silvicultură Suceava, Neculai Marcel Flocea. Acesta a scris cu suflet, cu emoție, cu talent chiar, fcându-l pe „regele” rănit să fie și mai iubit. Mulți oameni au lăcrimat citind aceste rânduri, cu un motto extras dintr-o poezie a lui Adrian Păunescu.
Poveste tristă cu un cerb fără stea în frunte
de Neculai Marcel Flocea
„«Pe pământ idioții au arme.
Ei cu ele pot face orice.
Pe pământ bunul simţ dacă doarme
În zadar întreba-veţi de ce.
Pe pământ idioții au arme!»
A. Păunescu
A trăit vreme de câţiva ani, în pădurea de la marginea din miazănoapte a Câmpulungului, un cerb frumos, curios şi curajos.
A fost la începuturi doar curios. S-a apropiat mai întâi de livezile şi grădinile oamenilor de la lizierã, apoi prinzând curaj, a intrat în curţi şi, în toamnã, chiar şi în oraş, mâncând merele căzute din merii din spatele blocului unde locuiesc. Seara târziu şi dimineaţa devreme, temător – parcă să nu deranjeze.
Primăvara mai gusta lalelele, spre vaga iritare a gospodinelor, mai rodea crengile pomilor fructiferi, legumele de pe straturi.
Începuse chiar să «socializeze» cu gazdele de ocazie, care nici nu-l mai alungau. Îi mai făceau poze, apărea pe Facebook, era o vedetă locală.
Nici de câini nu-i mai era teamă.
Avusese însă naivitatea sã se încreadă în oameni. În toţi!
Doar că unii nu sunt şi nu pot fi oameni. Nici măcar semeni ai animalelor de pradă.
Nici vânatori! Cu siguranţă! Căci un vânător autentic n-ar face, în ruptul capului, aşa ceva!
Doar braconieri mizeri! Doar idioţi!
Mascota cartierului BTT a ieşit azi în plină zi, pentru ultima oară, între case. Fusese împuşcat probabil cu câteva săptămâni în urmă, la vremea nuntitului, de către un… neom!
Rănit grav în spate, slăbit mai apoi de septicemie, a ieşit iar între case, căutând siguranţa pe care i-o oferiseră mai înainte oamenii.
Ce o fi fost oare în sufletul lui de sălbăticiune rănită?
Ce durere fizică îngrozitoare!
Ce chin pe dânsul!
A ieşit acolo unde mai credea că are scăpare. Tot între oameni, adică. A fost însă prea târziu pentru el.
A fost odată un cerb prea încrezător în oameni! A fost!
Pădurea, da, pădurea va număra un cerb mai puţin.
Oamenii de aici nu vor mai număra deloc!
Târziu, după ce îşi va fi uitat necazul, pădurea va trimite poate iarăşi oamenilor un cerb, zicându-le: iată, acesta este alt fiu al meu pe care vi l-am trimis vouă, oamenilor, ca să vă lumineze chipurile apăsate de întunericul grijilor, să vă însenineze cerul noros al furiilor, să vă transforme în surâs rictusul născut din urâciune!
Dar până atunci, noi, oamenii, va trebui să păşim cu ruşine şi sfială sub coroana pădurii!”
(Fotografii: Adi Grig)