O secetă cumplită, care durează de 3 ani, a transformat pășunile din vestul Kazahstanului în cimitire de animale. Sute de cadavre de cai se descompun în colbul bătut de vântul fierbinte. „Aici nu mai e nimic de mâncare”, spune, cu deznădejde, o femeie. Adesea, animalele sunt hrănite cu carton înmuiat.
Pe platoul Mangistau din vestul Kazahstanului, moartea vine încet, chinuitor și implacabil. Altădată mândria regiunii prin forța și grația lor, sute de cai agonizează. Abandonați de stăpânii lor, care nu mai au cu ce să-i hrănească și să-i adape, caii se sting singuri sau în grupuri. Sfâșietoare sunt imaginile cu iepe și mânji morți unii lângă alții, departe de orice sursă de apă, hrană sau de un petic de umbră.
„Am avut doi-trei ani de secetă, aproape trei ani. Iarba n-a mai crescut ca altădată. Niciodată n-a fost așa de rău ca anul acesta. A rămas doar iarba neagră, cum îi zicem noi”, spune Gabidolla Kalinbaiuli, proprietar de herghelie.
Dispariția pășunilor a aruncat în aer prețurile fânului și orzului. Disperați, proprietarii de herghelii au ajuns să amestece fânul cu bucăți de carton îmbibat cu apă, în timp ce unele animale mănâncă singure rafia sacilor.
Chiar și caii puternici de altădată au ajuns niște umbre sinistre.
„Trebuie să o susținem cu frânghiile, pentru că nu mai e iarbă, nu mai nimic de mâncat. Fără frînghii, nu mai poate sta în picioare, se prăbușește”, explică o femeie, arătând spre o iapă. Subnutrit, animalul nu și-a mai putut alăpta mânzul, care, la rândul lui, este atât de slăbit, încât refuză să se ridice în picioare. Și el, și mama lui par să-și aștepte resemnați sfârșitul.
Nici în grajduri sau țarcuri, lucrurile nu stau mai bine.
„De când a început seceta, mi-au murit 20 de cai și o cămilă. Dacă mor pe câmp, nici nu mai putem să-i aducem în sat ca să raportăm moartea lor. Dacă autoritățile mi-ar da o cisternă pe zi sau măcar la două sau trei zile, aș putea avea grijă de animale”, spune Gabidolla Kalinbaiuli.
Cumplită ironie a destinului: platoul Mangistau se află la câteva zeci de kilometri de apele Mării Caspice. Apa salvatoare e acolo, dacă ar exista stații pentru desalinizarea ei.
Experții în climă spun că dezastrul din interiorul uscatului e provocat de încălzirea globală. Chiar și Marea Caspică suferă din această cauză.
„De o sută de ani, marea n-a mai ajuns la nivelul maxim. Crește câte puțin, din când în când, dar n-a ajuns niciodată la nivelul de vechime”, spune Oribasar Togjanov, expert de mediu.
„Creșterea temperaturilor s-a resimțit diferit în anumite anotimpuri, în diverse regiuni, dar la nivelul Kazahstanului temperaturile au crescut în medie cu 0,3°C în fiecare deceniu”, explică Svetlana Dolghih, expert climatolog.
În fața dezastrului, guvernul kazah a promis că va trimite fermierilor rezerve de orz. Prea târziu pentru peste 1.000 de animale moarte și alte mii în pragul morții, dar și pentru crescătorii de cai și vite, aflați deja în faliment.