Statul român este capturat de foștii securiști, cei care controlează din umbră tot, inclusiv partidele, Parlamentul, Guvernul și serviciile secrete și care țin pe loc toată țara. Cu aceste „lighioane“ trebuie să ne mobilizăm și să luptăm, pentru a reuși să mișcăm înainte România și s-o scoatem din blocajul în care se află azi, a spus profesorul Dumitru Borțun într-o impresionantă pledoarie pentru civism, pentru luptă în favoarea schimbării și modernizării României făcută în timpul unuia dintre podcasturile lui George Buhnici, IGDLCC.
Conferențiarul universitar care predă „Semiotică. Teorii ale limbajului“ și „Analiza discursului public“ la Facultatea de Comunicare și Relații Publice de la SNSPA spune că România a trăit un moment de cumpănă în anii 1990, când ar fi putut câștiga cei cu dragoste de semeni și cu frică de Dumnezeu, dar că victoria le-a revenit până la urmă celorlalți. Foștii securiști și oamenii puși de ei au învins pentru că în țara noastră n-a existat lustrație (înlăturarea celor care făcuseră parte din conducerea Partidului Comunist și din structurile Securității). Iar succesul lor a însemnat nenorocirea țării, care și azi continuă să lupte cu ei.
Generali din fosta Securitate sunt și azi la butoanele țării, pe care o conduc din umbră, de aici provenind și gravele disfuncții, blocaje și frâne de azi. Pensionarii speciali sunt la putere și îi păpușează pe cei din PSD și PNL, așa că reformele nu se pot face decât cu sprijin din exterior, explică profesorul Borțun
Oamenii vechiului sistem ceaușist, care sunt azi prezenți în toate structurile, se opun schimbării și reformelor. Ei sunt cei care blochează și reforma pensiilor speciale, iar România va pierde din cauza lor miliarde de euro de la Comisia Europeană, anticipează profesorul Dumitru Borțun.
Acești generali și colonei, care-i ghidonează din umbră pe actualii guvernanți de la PSD și PNL, nu vor accepta nicio reformă. „După ei, potopul! Nu-i interesează!“, spune profesorul Borțun, care menționează că-i cunoaște foarte bine pentru că i-a întâlnit foarte des, a avut de-a face cu ei și înțelege modul lor de a gândi.
Pentru a rupe acest cerc vicios, a explicat cărturarul, e nevoie de două forțe care să acționeze, una din exterior – și care înseamnă presiunile făcute de Comisia Europeană și de partenerii occidentali – și o alta din interior, de la acel segment al publicului progresist, care vrea să vadă România în sfârșit ieșită din fundătura în care a intrat și din cultura foloaselor necuvenite.
Sprijinul din exterior e necesar pentru că, pe plan intern, nu există o masă critică, un număr îndeajuns de mare de oameni care să-și dorească schimbarea și progresul, a mai explicat invitatul lui George Buhnici.
Mai jos, fragmentul din emisiune în care profesorul Dumitru Borțun a făcut analiza societății românești actuale, cu o incursiune în deceniile trecute, pentru a înțelege de unde provine actuala clasă politică a țării și de ce arată ea așa în momentul de față.
„Noi avem un regim politic de tip polițienesc și birocratic. Sunt generali în rezervă și o mare parte a lor sunt consilierii guvernanților. Ca să înțelegeți de ce nu se poate desființa pensia specială. Pentru că cei care-i consiliază pe guvernanți sunt cu pensii speciale“
„România a intrat în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Atunci a fost acceptată. Urma un proces de integrare în structurile UE. Integrarea asta însemna modificări ale instuțiilor, ale practicilor instituționale, ale mentalităților din administrația publică, din Justiție, ale relațiilor de putere. O serie întreagă de hibe pe care societatea românească le avea moștenite din Evul Mediu, din feudalism sau din comunism. Și, de multe ori, se amestecau comunismul cu feudalismul. Deci noi ieșeam, în sfârșit, pe calea modernizării, actualizării societății românești, având un reper: standardele Uniunii Europene. Lucruri pe care le-am acceptat în momentul în care am semnat tratatul de aderare. Am acceptat acest model de civilizație.
Asta înseamnă schimbări.
Întotdeauna, în toate timpurile și în toate culturile, schimbarea împarte lumea în cel puțin două tabere, adepții schimbării și dușmanii schimbării. De regulă, apar și moderații, dar de ăștia nu discutăm fiindcă nu ne interesează în momentul ăsta.
Relevanți sunt cei care vor schimbarea, și care se numesc acum progresiști, și conservatorii care nu vor schimbarea.
De ce nu vor unii schimbarea?
1. Pentru că actuala stare le dă niște privilegii la care nu vor să renunțe.
- Pentru că schimbarea presupune incertitudine. Iar mulți oameni preferă certitudinea. Mai bine așa, să știm noi despre ce e vorba! Rău cu rău, dar mai rău fără rău! Dacă o să fie mai rău când schimbă? Mai bine stăm așa!
- Iar alții, realmente pentru că sunt îndrăgostiți de ideea de trecut, de tradiție, și au impresia că tradiția nu se poate schimba, tradiția e ceva etern. E o formă de idolatrizare. Tradiția devine un idol.
Toți oamenii ăștia se opun schimbării. Unii, la modul sincer, alții la modul conștientizat. Dar, de fapt, nu toți conștientizează că interesele lor îi fac să fie împotrivă. Își găsesc tot felul de justificări, de ce nu e bine să schimbăm. Oamenii ăștia sunt în structurile statale, sunt în serviciile secrete, sunt în serviciile nesecrete, sunt în Parlament, sunt în partide. Ei luptă cu cei care vor să schimbe. Și care chiar au promis la Uniunea Europeană că vom face aia, aia, aia și au băgat în contractul pentru PNRR niște schimbări obligatorii, pe care noi ne-am angajat, ca stat, să le facem.
Acum au ajuns să se beștelească unii pe alții, să se învinovățească și să se culpabilizeze unii pe alții, că „nu eram noi ăia care au pus în PNRR, era Ghinea, era USR, erau alții la putere. Noi n-am spus asta!“.
Păi, bineînțeles că n-o să spuneți, pentru că nu vreți să pierdeți privilegiile! De pildă, pensiile speciale! Sau pensiile de serviciu.
Lucrurile astea fac ca societatea românească, prin clasa ei politică, să trăiască într-o tensiune despre care vorbiți dumneavoastră. Problema e că ei nu recunosc.
Mă uitam la intervențiile care s-au făcut la Digi 24. Doamna Turcan, domnul Rareș Bogdan, domnul Falcă… Erau mai mulți care au intervenit. Niciunul nu a pus problema că avem dușmani ai schimbării. Nu! Fiecare spunea: „Nu știm cine a venit cu pragul de 250.000 de lei (pentru abuzul în serviciu – n. red.). Nu știm de unde vine! E un mister! Ei spuneau ca și când… Spune, domnule, adevărul! De ce nu spune Rareș Bogdan, amicul meu, așa: „Domnule, avem un detașament, o legiune de oameni care se opun schimbării României! Ăsta e adevărul!“. Nu că „nu știm“, că „vedem noi“, că „nu s-a discutat în partid, o să discutăm“.
(…)
Trebuie să ne mobilizăm, mai ales cei tineri, pentru lupta în favoarea schimbării, pentru schimbare. Prin tot ce facem, prin tot ce spunem în spațiul privat, în spațiul public, oriunde ieșim, oriunde ne ducem, să promovăm schimbarea, să promovăm noutatea, să promovăm modernizarea țării, să nu mai dormim în cizmele statului actual, fiindcă statul actual e capturat de grupuri de interese care nu vor schimbare. Nu vor schimbarea societății românești!
Buhnici: Vor fructele integrării noastre în Uniunea Europeană, pentru că vin foarte mulți bani de acolo, vin deplasări, vin schimburi de experiență…
Borțun: Da, dar pe obiceiurile lor, bătrânești, adică pe hoție. Au îmbătrânit în rele! Asta tot spun! Pentru că știu! Am crescut, i-am văzut de-a lungul timpului, i-am văzut peste tot, i-am văzut la țară, la oraș, i-am văzut în contexte private, i-am văzut în contexte publice, i-am văzut ca funcționari de stat, i-am văzut ca demnitari… Știu cum gândesc și care le e sensul vieții. Este o cultură aproape generalizată a folosului necuvenit. Asta este în mentalul românilor, în mentalul și imaginarul marii majorități a românilor – foloasele necuvenite. „Bă, ce inteligent ești, bă, ce bun ești, bă, ce te-ai realizat în viață! Ești șmecher mare! Ce combinații, câte surse de foloase necuvenite ai! Ești mare!“ Ăștia sunt niște lighioane! Și lacome, și egoiste! Dar care sunt humanoizi, pentru că au doi ochi și două urechi, ca noi! Noi credem că sunt oameni, ca noi! Ne păcălim! Sunt niște indivizi care nu văd altceva decât banul pentru ei și pentru familia lor. Ăștia vor exista întotdeauna, n-am nimic cu ei. Dar nu-i pune în funcții publice! Nu-i pune acolo unde gestionează banul tuturor!
(…)
A existat un moment în anii ’90 când balanța putea înclina în favoarea unor oameni politici cu frică de Dumnezeu și cu drag de interesul public, cu dragoste pentru semeni. Dar putea înclina și de partea lighioanelor egoiste și lacome. De ce a înclinat, până la urmă, în favoarea celor lacomi și egoiști?
N-am făcut lustrație! Pentru că presiunea n-a fost suficient de mare. Deci partea aia a societății civile, aia bună, aia sănătoasă, aia neotrăvită a mărului, a fost prea slabă în comparație cu cealaltă. Și asta se explică prin gradul nostru de participare socială, participare politică. Pe scurt, conștiință civică foarte slabă. Asta am moștenit-o de la comunismul ceaușist. N-avem ce face.
Asta e cea mai grea moștenire pe care am primit-o: incultura politică și pasivitatea.
(…)
Oamenii gândesc în termeni de indivizi, nu-și dau seama că tu, ca individ, nu rezolvi nimic. E nevoie de o forță. Astea se numesc forțe sociale și, organizate, forțe politice.
(…)
Armata nu și-a cerut scuze pentru că a tras în popor în 1989. Pentru că n-are cine să-și ceară. Nu are cine pentru că la putere sunt oameni puși de ei. Nu înțelegeți că noi avem un regim politic de tip polițienesc și birocratic. Și când zic polițienesc, nu zic neapărat Poliție. Zic tot ce înseamnă structuri paramilitare. Care au fost cândva militare și care acum sunt paramilitare pentru că sunt pensionați, sunt retrași, sunt generali în rezervă. Dar ei se întâlnesc periodic nu numai în parc, ci și în anumite restaurante periodic și pun la cale tot felul de lucruri. Și o mare parte a lor sunt consilierii guvernanților. Ei sunt mari «patrioți», așa i-a format Ceaușescu, ei îi învață pe ăștia (din partidele aflate acum la putere – n. red.) ce să facă și cum să facă. Sunt meșteri în manipulare, în influențare socială, în influențare ideologică, și sunt toți cu pensii speciale. Ca să înțelegeți de ce nu se poate desființa pensia specială. Pentru că cei care-i consiliază pe guvernanți sunt cu pensii speciale. Dacă se supără și pleacă acasă, ăștia (cei aflați acum la putere în România – n. red.) nu știu ce să facă de mâine, de la prima oră. Habar n-au!
(…)
E pentru prima oară în istoria statului român când am avea fonduri pentru proiecte (cu banii de la Uniunea Europeană – n. red.). Necazul este că nu avem nici proiecte! Știți cum e cu istoria asta. Dacă nu ai bani, nu ai nici proiecte. Și dacă n-ai proiecte, n-ai inteligența să umbli după bani și să faci proiecte. E un cerc vicios. O subdezvoltare în plan material este o subdezvoltare și în plan intelectual. Și invers. Deci noi aveam marea problemă a sărăciei bugetare. În sfârșit, aveam șansa să obținem bani, dar nu putem pentru că sunt acești indivizi, aceste grupuri de interese, care se cred mari patrioți, dar care țin în loc. Și o să vedeți că vom pierde miliarde din PNRR pentru că nu sunt în stare să voteze ce ni s-a cerut. După ei, potopul! Nu-i interesează!
(…)
Taie-le pensiile speciale și să vezi cum se retrag toți! Se duc să-și facă pensia acasă, se duc să vadă lumea, să se plimbe, să-și caute de sănătate. Taie-le pensiile speciale! Și veți vedea și în Justiție cum se va schimba peisajul. Vei vedea oameni competenți și pasionați de meserie, care chiar vor să facă dreptate. Va intra alt tip uman în Justiție. Pentru că nu vor mai veni la avantaje financiare. Vor ști că vor avea o leafă mai bună decât alții, în virtutea locului pe care-l ocupă în societate, dar nu pensii speciale! Pensia specială e ca un ciubuc pe care eu ți-l dau ca să-ți faci meseria. Fă-ne dreptate, uite, eu te mituiesc! E o șpagă! O șpagă oficializată! Salariul ăla foarte bun, transformat în pensie, prin contribuție, nu rămâne tot un privilegiu? Ba da! Salariu foarte bun înseamnă pensie foarte bună! Mai încurajezi și chestia asta, cu… Fost magistrat care devine avocat. Și care câștigă de 4 ori mai mult, dar are și pensia specială, ca fost judecător. Legea făcută de ei și aprobată de tovarășii lor de la Curtea Constituțională. Vedeți ce-nseamnă vaca aia care-și bea singură propriul lapte? Ăștia suntem! Dacă nu rupem cercul ăsta vicios, pentru că nu e cerc virtuos, e cerc vicios… Și el nu poate fi rupt decât din afară.“