Rusia a pregătit deja trupe de intervenție și așteaptă să le trimită în Belarus, pentru a înăbuși manifestațiile de masă care cer plecarea dictatorului Alexander Lukașenko. Afirmațiile au fost făcute chiar de președintele rus Vladimir Putin, acesta anunțând joi că Lukașenko i-a cerut forțe suplimentare de poliție. Solicitarea vine într-un moment în care, în Belarus, tot mai mulți lucrători din administrația de stat se solidarizează cu poporul, iar propriile trupe de securitate, Poliție, Jandarmerie și armată nu mai sunt deloc sigure.
„Mi-a cerut să formez un contingent de membri ai forţelor de ordine. Şi l-am făcut. Dar am convenit, de asemenea, că acesta va fi folosit numai dacă situaţia scapă de sub control”, a explicat Putin la postul TV Rossia 1.
Liga dictatorilor ex-sovietici: noua “Sfântă Alianță” a lui Putin
Intervenția trupelor de represiune străine, cerută de Lukașenko pentru a-și învinge propriul popor, s-ar face în baza unor “obligații” de asistență prevăzute în tratatele existente între cele două dictaturi.
„Nouă nu ne este indiferent ce se întâmplă acolo (n.r. – în Belarus). Este o ţară foarte apropiată, ar putea fi ţara cea mai apropiată de noi”, a adăugat Putin.
Lukașenko, în funcție din 1994, s-a proclamat învingător acum câteva săptămâni, într-un nou scrutin prezidențial în care a pretins că a fost votat de 80% din populație. Dar alegerile au fost însoțite de manifestații tot mai mari ale locuitorilor din Belarus, care îi cer să plece.
Țara ex-sovietică, situată exact între Rusia și blocul NATO, este foarte importantă pentru Putin, după ce imperiul său a scăpat de sub control, în 2014, Ucraina.
Acordurile existente între Rusia și țările limitrofe ex-sovietice, controlate de dictatori și oligarhi, seamănă întrucâtva cu “Sfânta Alianță” pe care Imperiul Rus, Imperiul Austriac și Regatul Prusiei au semnat-o în 1815.
Împărații Rusiei și Austriei și regele Prusiei se angajau să intervină unul în sprijinul celuilalt, în cazul în care apărea o primejdie. La alianță au aderat și alți regi, coaliția devenind o ligă represivă, a forțelor absolutiste și conservatoare din Europa, care înăbușea mișcările democratice.
Trupele țariste, austriece și prusace au năvălit, de-a lungul și de-a latul continentului, înfrângând revoluțiile de la 1830 și 1848. Revoluția maghiară, dar și cele ale românilor din Transilvania, Țara Românească și Moldova au fost înăbușite, în 1848, de trupele Sfintei Alianțe, din care făceau parte armatele sultanului otoman, țarului rus și împăratului austriac.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Un articol semnat de Vasili Amirjanov, în publicația rusească Pravda, și publicat luni, 24 august 2020, face o paralelă între evenimentele care au loc acum în Belarus și România lui Ceaușescu, în decembrie 1989. Plecând de la modul în care Lukașenko gestionează mișcarea populară împotriva sa, textul arată cum, în esență, toți liderii politici care se visează stăpâni peste țările lor reacționează la fel atunci când sunt contestați.
Articolul, intitulat “Belarus și Lukașenko = România și Ceaușescu”, descrie cum media de stat, controlată de regimul dictatorului bielorus, a creat o realitate paralelă, oamenii constatând că una văd pe străzi și alta li se spune la televizor.
Minciunile n-au frontiere. Mass-media aservită Puterii livrează aceleași dezinformări și manipulări indiferent de țară
“În numele unor <<scopuri mai înalte>>, posturile TV de stat pot anunța că Pământul e plat pentru Belarus, că printre protestatari sunt doar dependenți de droguri și alcoolici și că serviciile speciale din Vest înfundă canalizarea orașului cu gunoaie în fiecare an, pentru a provoca inundații. În orice caz, protestarii bieloruși, care se îndoiesc de veridicitatea rezultatelor de la ultimul scrutin prezidențial, sunt oarecum dezorientați de mașinăriile de propagandă la Rusiei și Belarusului, care prezintă situații în totală contradicție: – Alexander Lukașenko a fost declarat învingător, dar toții reprezentanții societății și cetățenii de diverse orientări politice cer, în unanimitate, să părăsească scena politică,
– mass media de stat din Rusia și Belarus au refuzat să ia act de protestele de masă în primele zile de după alegeri, cu toate că locuitorii din Minsk cu greu își pot aminti când au mai fost atâția oameni pe străzi,
– sloganurile naționaliste și anti-rusești nu sunt de găsit,
– nu există organizații și structuri ale grupurilor de opoziție,
– mass media de stat spune că protestararii sunt plătiți ca să iasă în stradă, dar mulți locuitori din Belarus afirmă că Lukașenko este cel care, în mod obișnuit, plătește oamenii ca să-l susțină în campaniile electorale,
– autoritățile vorbesc despre un conflict care a scindat societatea din Belarus, deși conflictul este între locuitori și șeful statului”.
Este imposibil să nu remarcăm similitudini între propaganda PSD din perioada 2017-2019, susținută de mass media de stat – televiziunea publică, Antena 3, RTV – și situația din Belarus descrisă de publicația rusească. Și în România manifestanții anticorupție erau prezentați de mass-media PSD și de aparatul de propagandă drept cumpărați de Soros și Occident, drogați, bețivi. Și aici, pe unele posturi de televiziune protestele uriașe din București și marile orașe ale țării fie nu existau deloc, fie erau minimalizate. Nici în România n-a existat, timp de aproape 3 ani, vreo organizație politică în spatele manifestațiilor.
Publicația rusească Pravda remarcă și faptul că Lukașenko a scos de la naftalină vechile povești de groază cu care își înspăimântă, de peste două decenii, propriii cetățeni:
– tancuri NATO la graniță,
– prăbușirea țării,
– război civil,
– anexarea Belarusului de către vecini.
Niciunul dintre elementele enumerate de jurnaliștii de la Pravda nu le este necunoscut românilor. Toate au fost folosite, sub o formă sau alta, de regimul comunist, de regimul Iliescu și, mai recent, de regimul Dragnea.
Excelenta analiză din Pravda merge mai departe, putând fi aplicată, în foarte bună măsură, și la situația din România: “(…) Din nefericire, politicienii care ating poziții de top în stat, de-a lungul carierei, nu pot întotdeauna să mențină balanța între interesul public și propriile ambiții. În unele țări, unde separarea puterilor este reală, nu doar declarată, orice manifestare de bonapartism este neutralizată de însuși sistemul statului, din oficiu.
În alte țări, publicul trebuie să le reamintească autorităților că sunt reguli care n-ar trebui încălcate. Una din aceste reguli spune că locuitorii țării sunt puterea supremă într-un stat democratic. Cu alte cuvinte, oamenii sunt cei care decid cine sunt, încotro se îndreaptă și în ce scop.
Elitele politice și liderii lor pot să își prezinte propunerile, dar poporul este cel care alege și decide. În momentul în care această schemă este încălcată, orice stabilitate a structurii iese din discuție.
Toți liderii naționali sunt, în egală măsură, fericiți sau nefericiți cu munca lor. Un foarte competent și experimentat avocat rus nota că, dacă președintele României, Nicolae Ceaușescu, ar fi abolit pedeapsa cu moartea, așa cum politicienii din Vestul Europei i-au sugerat, soarta sa ar fi luat o turnură total diferită. N-are rost să mai spunem că un lider național n-ar trebui niciodată să-și trateze propriii compatrioți ca pe niște inamici care i-au invadat țara“.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Reprimarea mișcărilor de protest ia proporții în Belarus, unde dictatorul Alexander Lukașenko (în funcție de 26 de ani) a promis că “voi rezolva totul până la sfârșitul săptămânii”. Ceea ce se întâmplă în țara ex-sovietică, aflată sub influența Rusiei și dincolo de granițele UE și ale NATO, arată ce s-ar fi putut întâmpla și în România lui Dragnea, începând cu 10 august 2018.
Manifestațiile de protest care au cuprins Belarus sunt întâmpinate cu dispozitive de luptă de către forțele de represiune – poliție, jandarmerie, armată. Sute de oameni au fost răniți pe străzi, un protestatar a fost chiar ucis. Autoritățile au mințit, afirmând că acesta ar fi căzut victimă propriei petarde pe care ar fi vrut s-o arunce. Ulterior, imagini video cu momentul crimei au demonstrat că nici vorbă de așa ceva, omul fiind împușcat de un membru al dispozitivului represiv.
Luni, regimul Lukașenko a arestat mai mulți membri ai mișcării de opoziție Consiliul de Coordonare. La interogatoriu a fost adusă și o laureată a Premiului Nobel pentru literatură, Svetlana Alexievici, sub acuzația că susține opoziția.
În arest au fost băgați Lilia Vlasova, Volha Kovalkova și Șiarhei Dileuski. Ultimii doi sunt învinuiți că au organizat marșul de protest de la Fabrica de Mașini Minsk.
Similitudinile dintre reacțiile lui Lukașenko în 2020, a lui Ceaușescu în 1989, Iliescu în 1990 și Dragnea în 2018
Reales de curând în funcție pentru al șaselea mandat consecutiv de președinte în Belarus, Lukașenko este contestat vehement. Opoziția acuză falsificarea rezultatelor scrutinului, iar o însemnată parte a populației a aderat la proteste. În Minsk, pe străzi au ieșit muncitorii din fabrici (țara încă este un hibrid comunist, cu multe intreprinderi de stat), dar și lucrătorii de la metrou și din alte servicii publice.
Consiliul de Coordonare s-a format cu scopul de a negocia tranziția către democrație cu actualul regim totalitar.
Lukașenko a reacționat în forță. Există multe similitudini între atitudinea dictatorului bielorus, cea a lui Nicolae Ceaușescu în 1989, a lui Ion Iliescu în 1990 și a lui Liviu Dragnea în 2018.
Toți au acuzat intervenția agenturilor străine, au afirmat că manifestanții sunt plătiți de Occident, au ordonat represalii în forță, autorizând folosirea violenței și chiar deschiderea focului împotriva propriilor cetățeni și, de asemenea, toți au orchestrat înscenări, pentru a da o aparență de legitimitate reprimării protestelor.
Lovitura lui Dragnea, în august 2018, n-a reușit până la capăt pentru că România era membră UE și NATO. În Belarus, Lukașenko n-are această problemă
În 2018, Dragnea și acoliții săi au conspirat, împreună cu șefii din acel moment ai Jandarmeriei, împotriva oamenilor care ieșiseră în stradă. S-au folosit grupări interlope, provocatori și jandarmi în civil pentru a da aparența de mișcare violentă mitingului uriaș, de peste 120.000 de persoane, din Piața Victoriei. Jandarmii au provocat permanent mulțimea, încercând să obțină o reacție ostilă de masă din partea populației, moment în care ar fi existat o justificare legală a represiunii. Nu s-a reușit această provocare, astfel că liderii PSD au convenit cu șefii jandarmilor – Sindile și Cucoș în primul rând – să se aștepte lăsarea întunericului, pentru a porni agresiunea.
În noaptea de 10 spre 11 august 2018, la adăpostul întunericului, trupele de jandarmi conduse de oamenii lui Dragnea – Sindile, Cucoș, Paraschiv – s-au dedat la nenumărate abuzuri și violențe. Cineva care n-ar cunoaște proveniența pozelor ar putea ușor confunda acțiunile din acea noapte ale jandarmilor români cu cele ale omologilor lor din belarus în aceste zile
Sute de oameni au ajuns la spital, în noaptea de 10 spre 11 august 2018, după năvala forțelor de prepresiune, fie loviți de proiectilele lansate de jandarmi, fie sufocați de nenumăratele proiectile cu gaze iritante cu care s-a tras în populație.
Planul lui Dragnea de a continua represaliile și a consolida un regim autocratic, sprijinit pe forțe polițienești și instituții capturate, a eșuat la reacția Uniunii Europene, a Statelor Unite și a societății civile, care nu s-a lăsat intimidată.
În Belarus, însă, țară aflată în zona gri, sub controlul Rusiei, Lukașenko nu este timorat nici de protestele cancelariilor occidentale, nici de sancțiunile anunțate de UE și de protestele pașnice ale populației. În urmă cu două zile, dictatorul a autorizat difuzarea, pe postul național de televiziune de la Minsk, a unui film în care apare coborând din elicopter, la reședința sa din apropierea locului unde au loc protestele, înarmat cu o pușcă-mitralieră Kalașnikov și echipat cu o vestă antiglonț. Acesta a fost mesajul de forță transmis de Lukașenko opoziției și populației, la adresa căreia regimul a început să folosească avertismente amenințătoare, cerându-i să se întoarcă în case și să înceteze protestele.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Îmi pare rău de faptul că presa din România nu prea comentează ce se întâmplă în Belarus. Ar trebui, pentru că regiunea dă semne de schimbare.
Lukașenko seamănă foarte mult cu Ceaușescu în ultimele sale zile. Se deplasează doar cu elicopterul. Caută sprijin în cadrul muncitorilor din fabrici.
Asta mi-a adus aminte cum Ceaușescu a căutat ajutor la combinatul de la Târgoviște. Lukașenko, exact ca și Ceaușescu în 1989, nu mai este agreat de nimeni pe plan extern. Uniunea Europeană și America nu-l doresc pentru că este un dictator de tip sovietic. Putin nu-l mai vrea pentru că nu a dus la îndeplinire crearea unui stat federativ Rusia-Belarus.
Țara din regiune care este cea mai îngrijorată de situația din Belarus este Ucraina. Asta pentru că nu se poate ști dacă la Minsk nu va veni la putere cineva care, chiar dacă va părea mai democratic și nu va fi un dictator de tip sovietic, va fi mai apropiat de politica lui Putin. Ucraina va avea atunci probleme și mai mari.
Este și vina Ucrainei că duce o luptă împotriva minorităților etnice, ceea ce-i crează mari probleme în plan extern.
De ce trebuie să ne intereseze pe noi aceste lucruri? Pentru că Rusia, de secole, își dorește ieșire la gurile Dunării, zonă strategică împărțită acum de România și Ucraina.
Paul Szasz Sebeș
(Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)
La peste 30 de ani distanță, scena elicopterului se repetă în mod diferit în Belarus. Față de celebrul moment al fugii lui Ceaușescu, în România, de pe acoperișul Comitetului Central din București, un alt dictator, Alexandr Lukașenko, apare într-o filmare coborând înarmat dintr-o aeronavă.
Duminică seara, într-o filmare postată pe Facebook, președintele din Belarus poate fi văzut ieșind din elicopter purtând o vestă antiglonț și ținând în mână o pușcă-mitralieră Kalașnikov. Secvența pare filmată la reședința prezidențială din Minsk, la doar doi kilometri de locul unde sute de mii de oameni, ieșiți în stradă, îi cer vehement demisia.
Mesajul de forță al lui Lukașenko: “Săptămâna asta rezolv problema!”
Bielorusul Aleksandr Lukașenko – aflat la putere de 26 de ani – este ferm hotărât, la fel cum era și dictatorul român în decembrie 1989, să rămână în fruntea statului și să reprime manifestațiile de masă care zguduie orașul Minsk. Forțele de ordine intervin brutal și un manifestant a fost deja ucis, nenumărați alții fiind răniți. Tot la fel ca și Ceaușescu în 1989, Lukașenko acuză o conspirație străină care ar urmări să-l dea jos de la putere.
Filmulețul cu Lukașenko înarmat vrea să transmită populației și, deopotrivă, cancelariilor străine tocmai acest mesaj de forță: dictatorul n-are de gând să cedeze și e gata de luptă. Armata a fost scoasă deja în stradă și a avertizat populația să se întoarcă în case. Înregistrarea video a fost publicată pe Telegram de președinţia bielorusă.
Oamenii continuă să sfideze însă pericolul, iar duminică seara la manifestații au participat peste 150.000 de oameni.
Lukașenko acum în vârstă de 65 de ani, a preluat puterea în Belarus în 1994. Țara a fost menținută în sfera de influență a Rusiei, iar Lukașenko a rămas unicul lider, într-o formă de comunism târziu care a păstrat statul ex-sovietic într-o zonă gri, tot mai decuplată de avansul economic și tehnologic al restului Europei.
Scrutinul organizat de Lukașenko l-a dat câștigător cu 80% din voturi. Populația e de altă părere
La ultimul scrutin prezidențial, așa cum era de așteptat, Lukașenko a fost declarat învingător cu 80% din voturi. Susținătorii opoziției, care se mobilizaseră încă dinaintea alegerilor din 9 august, au continuat să iasă însă în stradă, contestând rezultatele, pe care acuză că Lukașenko le-ar fi măsluit.
De două săptămâni, presiunea internă continuă asupra dictatorului, care acum începe să fie presat și de Uniunea Europeană, după ce asupra protestatarilor s-a deschis focul.
Lukașenko e dispus să-și convingă poporul cu mitraliera. Președintele acuză NATO că face manevre la frontierele țării și Occidentul că ar sta în spatele protestelor. El a promis că “va rezolva problema” în zilele următoare.
În mod interesant, înaintea alegerilor, forțele de securitate din Belarus au capturat zeci de mercenari ruși, acuzați că ar fi venit să pună la cale o lovitură de stat. Soldații au fost expulzați în Rusia.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Acum, când vă scriu aceste rânduri, situația în Belarus este una destul de neclară. Presa de la Chișinău relatează că Vladimir Putin trimite Garda Națională în Belarus. Asta înseamnă o intervenție militară mascată a Rusiei în Belarus. Un nou soi de ”omuleți verzi”.
Mă miră faptul că presa din România nu prea comentează acest lucru, pentru că situația de la Răsărit ar trebui să ne pună în alertă. Cine sau ce îl poate împiedica pe Putin să repete scenariul la Chișinău? Nimeni și nimic nu îl poate împiedica.
Să ne închipuim că un lider politic, nu neapărat Igor Dodon, în urma unor proteste mari la Chișinău, cere ajutorul Federației Ruse ca să calmeze zona. Ce se va întâmpla?
”Pacificatorii” de pe Nistru sunt la câțiva kilometri distanță. Imediat ajung la Chișinău. Credeți că se vor opri doar la Chișinău? Ei vor ajunge până la Prut. Socotiți faptul că de la Iași până la Chișinău faci cam 5 ore cu mașina…
Desigur că nu vor trece Prutul. Putin nu este prost. În România lucrează cu mănuși. Aici folosește propaganda rusă și pe toți cei care o cred.
Propagandă rusă, camuflată de multe ori sub forma unor site-uri creștine de la Chișinău. Mă refer la site-uri așa-zis ortodoxe. Asta, pentru că prinde la români.
Paul Szasz Sebeș
(Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)
Dmitri Scighelski, un renumit psihiatru din Belarus (absolvent al Institutului de Psihiatrie din Grodno), avertiza încă din anul 2001 că Aleksandr Lukașenko are grave probleme de sănătate mintală. În lucrarea fundamentală „Istoria cazurilor lui Aleksandr Lukașenko”, el oferă detalii halucinante despre comportamentul dictatorului.
La acea vreme, Lukașenko avea deja 7 ani de domnie. Iar Scighelski, pentru a nu fi arestat, a emigrat în Statele Unite ale Americii. De-abia apoi, cu sprijinul mai multor medici psihiatri, a decis să publice teza sa referitoare la boala președintelui din Belarus.
Un capitol deosebit de interesant îl reprezintă materialele de arhivă din „era URSS”. Din ele rezultă că Lukașenko a fost diagnosticat încă din 1976 de psihiatrii sovietici cu „psihopatie mozaică”.
„Colectează orice fapte nesemnificative de încălcare a procesului de producție și a disciplinei muncii, încercând să le prezinte ca dovadă a presupusei dezvăluiri a structurii mafiei”
„Lukașenko a intrat pentru prima dată în atenția psihiatrilor când a mers să-l vadă pe primul-secretar al comitetului regional de partid din Moghilev, cerându-i să-l numească președinte al unui colhoz. Lukașenko,cel care tocmai absolvise Facultatea de Istorie, a susținut că, având o origine rurală și cunoașterea particularităților agriculturii, poate face rapid orice fermă colectivă încredințată lui. Primul-secretar al comitetului regional le-a cerut sfaturi medicilor, care l-au diagnosticat pentru prima dată pe Lukașenko cu «psihopatie mozaică»”, dezvăluia publicația Gazeta.ruîn urmă cu 19 ani.
Același lucru l-au constatat și medicii militari în anul 1982. Lukașenko și-a pierdut astfel calitatea de ofițer politic al Unității Militare 04104, fiind exclus în temeiul articolului sovietic 7b, cu un diagnostic de „psihopatie mozaică”.
Primul care și-a dat seama că Lukașenko nu are o atitudine de om normal a fost însă chiar directorul Departamentului de servicii alimentare din Moghilev, unde actualul președinte al Belarusului deținea funcția de secretar al Komsomolului. Acesta a cerut ca Lukanșenko să fie examinat de un psihiatru, întrucât „colectează orice fapte nesemnificative de încălcare a procesului de producție și a disciplinei muncii, încercând să le prezinte ca dovadă a presupusei dezvăluiri a structurii mafiei”.
Încadrat la „tulburări de personalitate paranoide și disociale”
Iată colectivul de medici psihiatri din Belarus care au căzut de comun acord că Lukașenko are „psihopatie mozaică”: P.B. Gannușkin, O.V. Kerbikov, M.I. Buianov, A.E. Liciko, V.I. Ghindikin și V.A. Gurieva. „Psihopatie mozaică exprimată moderat, cu predominanță a trăsăturilor, tulburărilor de personalitate paranoide și disociale” – acesta este diagnosticul complet.
Această concluzie a fost trasă pe baza unei examinări de lungă durată a dictatorului Lukașenko. Au fost studiate inclusiv convorbirile prezidențiale difuzate în mod repetat la televiziunea din Belarus, discursurile sale în fața deputaților Parlamentului național, amintirile despre el depănate de asociații lui, precum și de soția sa!
Dement cu cașchetă
Concluziile doctorul Scighelski despre psihopatul Lukanșenko
* Tendința către formațiuni supraevaluate, suspiciune și tendință generală de denaturare a faptelor prin interpretarea greșită a acestora, tendință de a explica evenimente atât în jurul sinelui, cât și în lume, în general, pe baza unei „teorii a conspirației”, fără motive suficiente pentru aceasta.
* Lipsa prietenilor apropiați și incapacitatea de a menține relații personale cu oamenii.
* O tendință de a experimenta o semnificație crescută, manifestată prin atribuirea constantă a ceea ce se întâmplă în cont propriu, referințe constante la sine în combinație cu o stimă de sine supraestimată.
* Tendințe sadice, toleranță scăzută la frustrare și un prag scăzut pentru comportamentul agresiv, inclusiv violența.
* Incapacitatea de a experimenta vinovăția și de a beneficia de experiențe adverse.
* O poziție nepoliticoasă și persistentă de iresponsabilitate și ignorare a normelor și normelor sociale.
Comparat cu Hitler, Stalin și Mussolini
Psihiatrul Scighelski i-a îndemnat pe parlamentari să-l demită pe Lukașenko
„Bazat pe toate acestea, medicul Scighelski face o concluzie profesională că Alelsandr Lukașenko este cel puțin un psihopat. Dar pericolul principal constă în faptul că psihopatia sa, din punct de vedere al psihiatrilor, are trăsături paranoice, care sunt, de asemenea, caracteristice tulburării de personalitate disocială, în prezența unei idei supraevaluate de importanță de sine. Diagnosticul final, întrucât nu a fost dificil, în general, a fost psihopatie mozaică. Același diagnostic a fost pus la personaje atât de celebre ca Hitler și Stalin. Mussolini a suferit și el și, în general, această boală este caracteristică multor personalități istorice. De exemplu, Ivan cel Groaznic, din punct de vedere al psihiatriei moderne, este sută la sută psihopat”, dezvăluia Gazeta.ru în anul 2001.
Psihiatrul Scighelski, susținut de colegii săi, spunea că Lukașenko n-ar trebui să ocupe postul de comandant-șef al Armatei din Belarus. Asta fiindcă, din cauza bolii, nu îndeplinea cerințele pentru sănătate cerute militarilor, descrise succint prin ordinul ministrului Apărării Republicii Belarus din 4 august 1998.
„«Psihopatia mozaică exprimată moderat» se încadrează în limitele articolului 76 din acest ordin și prevede nepotrivirea serviciului militar nu numai în timp de război, ci și în timp de pace. Prin urmare, Scighelski îi îndemna pe parlamentari să organizeze urgent o comisie specială pentru examinarea suplimentară a lui Lukașenko, pentru a rezolva problema demiterii acestuia din funcția de președinte”, au conchis jurnaliștii de la Gazeta.ru.
Din păcate, eforturile psihiatrului Scighelski de a-l demite pe Lukașenko în 2001 s-au soldat cu un eșec. Pentru cetățenii din Belarus au urmat încă 19 ani de calvar, iar teroarea nu a luat sfârșit…
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Sute de mii de oameni s-au adunat duminică, 16 august, în Belarus, pentru a manifesta împotriva lui Aleksandr Lukașenko. Peste 200.000 au fost doar în capitala Minsk, oraș cu o populație de 2 milioane de locuitori (din cele 12,5 milioane ale țării).
„Marșul libertății” s-a vrut a fi cea mai mare mobilizare antiregim de la alegerile prezidențiale de acum o săptămână, dar a reușit să fie cea mai mare demonstrație din istoria postsovietică a Belarusului, constată BBC. De fapt, a fost cel mai mare protest din istoria republicii ex-sovietice, dat fiind că în comunism asemenea manifestări erau interzise.
Dictatorul Aleksandr Lukașenko (65 de ani) nu a putut suporta umilința. Încurajat de susținerea promisă de liderul rus Vladimir Putin în urmă cu o zi, el organizat o contramanifestație în capitală, cu oameni aduși cu autobuzele din alte regiuni ale țării, dar a fost un fiasco.
A urmat răzbunarea tiranului bolnav de putere (conduce Belarusul de 26 de ani și nu vrea să plece). Puțina presă independentă din Belarus a relatat că mulți oameni care plecau de la demonstrația de la Minsk, duminică seara, după lăsarea întunericului, au fost arestați. Erau săltați în mod haotic, atât în centrul orașului, cât și la periferii, de pe stradă sau chiar din curțile caselor.
Radio Europa Liberă a transmis că jurnaliștii săi au văzut indivizi în civil care trăgeau de oameni și-i băgau cu forța în microbuze fără plăcuțe de înmatriculare, ducându-i către destinații necunoscute. O astfel de dubiță fără număr de înmatriculare a fost fotografiată pe un bulevard din Minsk.
Dubiță fără număr de înmatriculare, surprinsă circulând prin Minsk, după „Marșul Libertății” / Foto: news.tut.by
Jurnaliștii au văzut, de asemenea, în jur de 15 camioane militare, câteva autobuze și microbuze, ca și alte echipamente ale forțelor de ordine care rulau pe Bulevardul Independenței.
Camion militar în Minsk, în ziua celei mai mari demonstrații anti-Lukașenko / Foto: tut.by
Camioane militare pe unul dintre principalele bulevarde din Minsk, la terminarea celei mai mari demonstrații anti-Lukașenko / Foto: tut.by
Inițial, în cursul zilei, fusese observată masarea camioanelor militare la stadionul Dinamo din Minsk.
Vehicule militare masate la stadionul Dinamo din Minsk / Foto: tut.by
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În convorbirea telefonică de duminică, presedintele rus Vladimir Putin i-a spus omologului său belarus Aleksandr Lukașenko că, „dacă va fi necesar”, Moscova este gata să-i asigure sprijin în conformitate cu pactul militar colectiv din care ambele țări fac parte, informeaza Kremlinul într-un comunicat de presă, relatează Reuters, citată de Agerpres.
Moscova a precizat în același comunicat că asupra Belarusului „se aplică presiune externă”, dar nu a menționat cine face acest lucru.
„Ambele părţi au exprimat încrederea că toate problemele apărute vor fi rezolvate curând. Ideea centrală este ca actualele probleme să nu fie utilizate în avantajul forţelor distructive care încearcă să afecteze cooperarea benefică dintre cele două ţări în cadrul Uniunii Rusia-Belarus”, a comunicat Preşedinţia Rusiei.
Lukașenko i-a promis lui Putin că-i va elibera pe cei 32 de cetăţeni ruşi arestaţi în Belarus pe motiv că ar fi ațâțat protestele împotriva președintelui belarus.
Putin i-a promis lui Lukașenko că toate problemele acestuia „se vor rezolva”. Altfel spus, că Moscova nu va lucra la debarcarea lui, ci îl va apăra de alte pericole, interne sau externe.
Promisiunea făcută de Putin lui Lukașenko sună lugubru pentru protestatarii pro-democrație din Belarus. Dacă rușii se vor implica pentru „liniștirea” Belarusului, adică pentru securizarea poziției lui Lukașenko, e de așteptat s-o facă dur, în forță, chiar dacă prin acțiuni neasumate.
Ar putea ieși o baie de sânge ca în România, în decembrie 1989. Atunci, Moscova s-a implicat decisiv nu doar în răsturnarea lui Ceaușescu (prin paralizarea sistemului de securitate al acestuia), ci și în impunerea la putere a unui lider pro-rus (Ion Iliescu) și a unei echipe filo-moscovite. Nenorocirea e că pentru a-și atinge acest obiectiv, Moscova (pe atunci, capitala URSS) a regizat o diversiune de mari proporții (Operațiunea „Teroriștii”), care a produs peste 1.000 de morți și peste 3.000 de răniți prin împușcare.
Dacă Moscova se va implica în susținerea lui Lukașenko așa cum s-a implicat în susținerea lui Iliescu (conform promisiunii lui Putin), cetățenii din Belarus trebuie să fie pregătiți pentru mult sânge vărsat și pentru multă durere! Rușii cunosc o singură metodă de „pacificare” a țărilor pe care vor să le controleze: călcând pe cadavre.
„Cea mai mare manifestație din istoria Belarusului”
Sute de mii de oameni s-au strâns duminică în centrul capitalei belaruse, Minsk, încercând să-l alunge de la putere pe dictatorul republicii ex-sovietice. „Marșul Libertății este cea mai mare manifestație din istoria Belarusului”, consemnează jurnalistul Frank Viacorka, martor ocular la protestele de la Minsk.
Lukașenko se bazează însă pe promisiunea liderul rus Vladimir Putin că-l va apăra în situații critice, inclusiv prin trimiterea unor trupe speciale.
Putin face acest joc și în alte țări conduse dictatorial. Cele mai cunoscute cazuri, în prezent, sunt Venezuela și Siria, unde Nicolas Maduro și Bashar al-Assad se mențin la putere cu ajutorul mercenarilor lui Putin.
Primul mort a fost îngropat
Sute de persoane au venit duminică, în orașul Gomel din Belarus, la înmormântarea unui tânăr care a fost arestat în timpul protestelor împotriva președintelui Aleksandr Lukașenko și apoi a murit la spital, relateaza DPA.
Mama tânărului acuză poliția pentru moartea fiului ei, care suferea de o boală de inimă. El a fost arestat duminică, 9 august (ziua alegerilor prezidențiale), în timp ce mergea la prietena lui, și a murit la spital, în custodia poliției.
Autoritățile au confirmat decesul abia miercuri și au precizat că medicii legiști vor stabili cauza decesului.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Svetlana Tihanovskaia (37 de ani), lidera opoziției anti-Lukașenko din Belarus, dată dispărută după alegerile prezidențiale în care dictatorul a obținut al 6-lea mandat prezidențial, a ajuns în Lituania, a anunțat ministrul de Externe din această țară, marți dimineață, pe Twitter.
„A ajuns în Lituania și este în siguranță acum”, a scris Linas Linkevicius, ministrul lituanian de Externe.
Luni, Tihanovskaia a refuzat să se declare învinsă în alegerile prezidențiale în fața lui Lukașenko. Președintele în funcție a fost declarat învingător în scrutin cu 80,23% din voturi, însă opoziția din Belarus afirmă că alegerile au fost falsificate și că adevărata învingătoare este Tihanovskaia.
Inclusiv mai multe state occidentale au tras concluzia că alegerile din Belarus n-au fost nici corecte, nici libere.
Mii de oameni au ieșit în stradă la Minsk și în alte orașe din Belarus pentru a protesta în legătură cu realegerea lui Lukașenko. Manifestațiile au fost reprimate violent de forțele de ordine, care au arestat peste 3.000 de protestatari.
Regimul Lukașenko a oprit internetul, pentru ca protestatarii să nu mai poată comunica.
Svetlana Tihanovskaia, o profesoară de engleză în vâstă de 37 de ani, a decis să candideze după ce soțul ei, Serghei Tihanvoski, un blogger popular, a fost arestat după ce și-a anunțat candidatura împotriva lui Lukașenko.
Tihanovskaia a promis că, dacă va deveni președinte, va organiza noi alegeri, libere și corecte.
Șeful KGB din Belarus, un apropiat al lui Lukașenko, a anunțat luni că instituția condusă de el a anihilat o tentativă de asasinare a Svetlanei Tihanovskaia, fără a preciza însă cine erau asasinii.
Tihanovskaia s-a refugiat în Lituania întrucât a fost avertizată că va fi arestată ca și soțul ei, sub acuzația că instigă masele la proteste și tulburări sociale, în strânsă legătură cu „unele puteri străine”.
Lituania este fostă republică sovietică, dar acum face pare din Uniunea Europeană și din NATO.
Lituania (2,8 milioane de locuitori) are graniță terestră cu Belarus (12,5 milioane de locuitori).
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
