Organismul are nevoie constantă de proteine pentru a le înlocui pe cele care s-au degradat. Informația pentru sinteza acestor proteine este stocată în ADN. Ribozomii, care sunt fabricile de proteine ale celulei, nu pot citi în mod direct mesajul existent în ADN, motiv pentru care informația genetică din ADN este copiată într-un ARN mesager, printr-un proces numit transcripție.
Ribozomii sunt formați din două subunități care se atașeaza de ARN-ul mesager și îl prind la mijloc ca într-un sandwich. Atașarea nu este întâmplătoare, ci se petrece acolo unde întâlnesc o secvență AUG, numită și codonul START.
Dupa atașare, ribozomii se plimbă pe ARN-ul mesager, citesc informația și sintetizează proteina aminoacid cu aminoacid.
În momentul în care ribozomii întâlnesc codonul STOP, sinteza de proteină încetează, iar cele două subunități ribozomale se desprind de ARN-ul mesager.
ARN-ul mesager este distrus imediat după ce și-a îndeplinit rolul de matriță pentru sinteza proteinei. ARN-ul mesager este doar „scrisoarea” trimisă de către ADN ribozomilor, o “scrisoare” temporară, care este distrusă imediat ce a fost citită.
Frica față de ARN-ul mesager este nejustificată. ARN-ul mesager nu este ceva malefic, nu este ceva inventat de cercetători în ultimile luni. Este un component natural cu o vechime de cateva miliarde de ani, fără de care viața nu ar fi posibilă.
Ca o paranteză, pentru o vreme ribozomii au fost numiți “particulele lui Palade”, în cinstea cercetătorului care le-a descoperit, Emil Palade, un cercetător american de origine română (născut la Iași). Pentru această descoperire, Emil Palade a primit Premiul Nobel în anul 1974.
Doina Atanasiu, PhD, University of Pennsylvania
Costel Atanasiu, PhD, Wistar Institute