ziaristii.com

Etichetă: antisemit

  • Academia Română îl apără pe „tehnocratul” antisemit Mircea Vulcănescu

    Într-un stufos și alambicat material cu pretenții academice, publicat pe site-ului r3media.ro, președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, sare în apărarea lui Mircea Vulcănescu, funcționar guvernamental și „tehnocrat” finanțist în structurile ministeriale ale dictaturii fasciste a mareșalului Ion Antonescu.

    Ioan-Aurel Pop comite o nouă alunecare în haznaua naționalistă. El se folosește de o platformă media apropiată de partidul extremist AUR și de propaganda putinistă pentru promovarea unui mesaj toxic, prin care se chinuie să găsească argumente în apărarea unuia dintre funcționarii guvernamentali interbelici care au participat, direct și indirect, la crimele Holocaustului în teritoriile românești.

    Președintele Academiei Române și liderul extremist George Simion în vremurile când AUR îl dorea pe Pop în funcția de prim-ministru al României

    Materialul semnat de președintele Academiei Române începe cu o contorsionată „demonstrație logică” a faptului că, cităm: „«A greși este omenesc, dar a persevera în greșeală este drăcesc». Însă chiar și greșelile unor mari creatori, ale unor mari personalități nu sunt întotdeauna motive pentru ca aceștia să sufere «damnatio memoriae»”.

    Altfel spus, participările lui Mircea Vulcănescu la ședințele de guvern în care mareșalul Ion Antonescu, solicitând expertiza tehnică inclusiv lui Vulcănescu, a dispus măsuri criminale de spoliere a cetățenilor români de naționalitate evreiască – acțiuni specifice Holocaustului comis România – reprezintă „o greșeală omenească” și în niciun caz nu ar fi motiv pentru „damnatio memoriae” în cazul lui Vulcănescu.

    Foarte bizar, pentru a-l apăra pe Vulcănescu, academicianul Pop face trimitere la „neomarxiști”, „progresiști” și adepții „Cance Culture”, considerând probabil că dezvăluirea complicității lui Vulcănescu, ca tehnocrat, la crimele antisemite comise de regimul mareșalului Antonescu ar face parte din „actul negării unor personalități din trecut care au avut alte atitudini decât cele actuale dominante”.

    Prin această afirmație, Președintele Academiei Române neagă caracteristica universală a condamării antisemitismului de către valorile Creștinismului (vezi porunca iubirii de aproapele, indiferent de etnie, status social etc.). Totodată, Pop induce ideea că antisemitismul în care s-a implicat Vulcănescu ar fi fost o atitudine firească, naturală, subscrisă valorilor societății românești interbelice, atitudine care, în prezent, s-ar afla în conflict cu atitudinea de condamnare a antisemitismului în actualul sistem moral și (mai ales!) de drept național și internațional.

    Pentru Președintele Academiei Române, comportamentul lui Vulcănescu, de implicare în adoptarea și implementarea legilor antisemite ar fi scuzabil probabil pentru că acesta s-ar înscrie în acele „personalități care au participat la viața publică (în cazul lui Vulcănescu, ca membru în structurile guvernamentale ale dictaturii mareșalului Ion Antonescu – n. red.) pentru că a trebuit să trăiască, să-și întrețină familia sau să împedice agravarea răului”.

    Dincolo de argumentul stupid că Vulcănescu a acceptat să fie părtaș la dictatura lui Antonescu, de la nivelul structurilor guvernamentale, ca „să-și întrețină familia”, trebuie să amintim că implicarea lui în măsurile antisemite specifice Holocaustului în România nu numai că nu a împiedicat agravarea răului, ci dimpotrivă, a contribuit la agravarea răului!

    Președintele Academiei scrie: „În anii Războiului al Doilea Mondial și în perioada premergătoare acestuia, era foarte dificil, inclusiv pentru mințile cele mai luminate, să aprecieze care pericol era mai mare, cel hitlerist sau cel stalinist (comunist). Mulți români au sperat că alianța cu Germania va cruța România de ororile «dictaturii proletariatului», care ciuntise România, care ucisese pe teritoriul URSS milioane de oameni, inclusiv foarte mulți evrei”.

    Prin această frază grotescă, Pop oferă circumstanțe atenuante celor care s-au înrolat în Mișcarea Legionară (de o toxicitate egală cu Mișcarea Muncitorească pe care o coordona grupusculul numit Partidul Comunist din România și care acționa în slujba dictaturii lui Stalin!) ori care s-au pus în slujba dictaturii lui Antonescu, considerând că crimele comise de legionari sau de slujbașii regimului antonescian ar fi rezultatul unui fel de „eroare de apreciere” a acestora.

    Folosind o generalizare toxică, academicianul Pop îi bagă în aceeași oală pe toți membrii elitei intelectuale românești din perioada interbelică: „Mari scriitori, artiști plastici, compozitori, interpreți au trăit și au creat în timpul dictaturilor de extremă dreaptă. Nu au fost cu toții perfecți, nici luptători în rezistență și nici eroi, dar au lăsat în urmă creații valoroase, cu mesaje generoase pentru viitor. Cei care nu au devenit cu adevărat criminali de război merită soarta oricărui intelectual de marcă: recunoașterea, aprecierea și popularizarea operelor și personalităților lor”.

    Altfel spus, chiar dacă pe undeva, cumva, vreunul dintre intelectualii interbelici a slujit nemijlocit mișcările și regimurile extremiste ale vremii – Mișcarea Legionară, Statul Național Legionar, Dictatura lui Antonescu și, ulterior, Dictatura Comunistă –, creațiile lor valoroase le scuză eventuala rătăcire în crimă.

    Argumentând despre Vulcănescu, președintele Academiei Române îi scuză acestuia implicarea în adoptarea și implementarea deciziilor antisemite specifice Holocaustului din România. Cităm: „În martie 1941, se pronunță în problema exproprierii bunurilor evreiești: comentează criteriile de identificare ca «evreu»; emite opinii în cazul măsurilor de «românizare a economiei»; se implică prin declarații în privința taxelor pe care evreii trebuia să le plătească în locul serviciului militar. Ceea ce trebuie observat este că toate aceste chestiuni nu sunt decizii luate de către funcționarul public Mircea Vulcănescu, ci doar intervenții, mai degrabă tehnice, în chestiuni decise dincolo de competența sa explicită. Mircea Vulcănescu s-a pronunțat în urma unor decizii deja luate și pe care nu le putea bloca, sau a dus la îndeplinire aceste decizii. Rămâne chestiunea girării prin prezență, cu toate nuanțele care decurg de aici, și a îndeplinirii acestor măsuri, în calitatea pe care o avea în Ministerul Economiei”.

    Ziarul Universul anunță măsurile de „monetizare” a muncii forțate la care erau supuși evreii din România. Vulcănescu a fost implicat în adoptarea și implementarea acestei decizii care în sinteză se rezumă astfel: evreul care nu poate presta munca forțată și nu poate achita contravaloarea este expulzat, adică trimis la moarte

    Oare să fi scăzut în așa hal nivelul intelectual și capacitatea de a raționa a președintelui Academiei Române, încât să debiteze o asemenea aberantă interpretare a unei evidente implicări a lui Vulcănescu, ca expert finanțist, în acțiunile antisemite de excludere a evreilor din viața publică, de spoliere a averilor acestora, de „românizare” a economiei (prin confiscarea și eliminarea afacerilor și întreprinderilor deținute de evrei!)?

    Oare chiar nu înțelege rătăcitul-cu-mintea președinte al Academiei Române că intervențiile „tehnice” ale lui Mircea Vulcănescu în ședințele de guvern aveau ca finalitate NU să oprească crimele antisemite, ci dimpotrivă, SĂ LE FACĂ APLICAREA CÂT MAI EFICIENTĂ din perspectivă economică, financiară, în interesul dictaturii mareșalului Antonescu?

    Mai zice președintele Academiei Române că „Mircea Vulcănescu, ca teolog și filosof, nu a fost antisemit”. Un argument egal cu zero! Nu ceea ce a scris Vulcănescu a contribuit la declanșarea și producerea Holocaustului în România, ci ceea ce a făcut în calitate de finanțist și funcționar guvernamental în slujba dictaturii mareșalului Ion Antonescu.

    Nu mai insistăm pe alte afirmații aberante, care constituie maculatura de text prin care președintele Academiei Române (o instituție de la care te-ai aștepta să apere valorile europene și implicit, valorile Creștinismului curat, neinfestat de filetism, naționalism și antisemitism!) încearcă să-l apere pe Vulcănescu.

    Inserăm doar concluzia aberantă a textului de maculatură comis de academicianul Ioan-Aurel Pop: „Mircea Vulcănescu rămâne o figură luminoasă a patrimoniului culturii românești, iar numele său nu se cuvine să fie supus niciunei cenzuri”.

    Nu, respectabile, Mircea Vulcănescu nu rămâne „o figură luminoasă a patrimoniului culturii românești”! Dimpotrivă, Vulcănescu rămâne ca unul dintre intelectualii care și-au folosit inteligența superioară cu care i-a înzestrat Dumnezeu pentru a-l sluji pe diavol. Nimic altceva.

    La final, venim și noi cu propria concluzie: s-ar impune demisia lui Ioan-Aurel Pop din fruntea Academiei Române!

  • Ipocrizia perfectă a liderilor AUR: „Noi îi iubim pe evrei!” (senatorul Claudiu Richard Târziu)

    Pe un hol din Senatul României, George Simion și Claudiu Richard Târziu, cei doi lideri ai partidului naționalist AUR, au organizat o conferință de presă care, prin declarațiile lor, a degenerat într-un spectacol grotesc. Ipocrizia crasă a fost întrecută în penibilitate doar de morga de „aleși ai istoriei” cu care cei doi naționaliști și-au spoit chipurile.

    Incapabili să convingă presa că:

    – nu au incitat la violențele comise în timpul protestelor anti-restricții

    – nu au organizat mobilizarea pentru aceste proteste în rețeaua de propagandă controlată de AUR

    – nu au intenția să pună în pericol sănătatea publică prin incitarea la nerespectarea normelor sanitare anti-Covid

    – nu i-au susținut pe huliganii care au țipat – la proteste și pe grupurile de Facebook din siajul AUR – injurii la adresa medicilor din ATI care luptă pentru salvarea celor infectați…

    … incapabili, în esență, să demonstreze că sunt liderii unui partid format din oameni cu mintea întreagă, neafectată de extremism și de conspiraționismul imbecil, cei doi lideri AUR au eșuat în încercarea lor de a da o lovitură de imagine favorabilă AUR.

    Conferința de presă a fost organizată în grabă, sub presiunea faptului că, în Parlamentul României, urmează a se adopta o declarație de condamnare a acțiunilor și manifestărilor xenofobe și antisemite care infestează spațiul public românesc de ceva vreme.

    De ce se tem naționaliștii legionaroizi de declarația de condamnare a antisemitismului?

    În textul declarației de condamnare a antisemitismului, inițiată de deputatul Silviu Vexler, reprezentatul comunității evreiești în Parlament, există numeroase elemente care se află în coliziune cu discursul de elogiere a „martirilor” legionari promovat de AUR, precum și cu ideologia ventilată ani în șir în paginile Revistei ROST, coordonată de actualul lider al formațiunii naționaliste, senatorul Claudiu Richard Târziu.

    În această declarație se precizează:

    „Având în vedere manifestările recente și pericolul pe care acestea îl prezintă pentru publicul larg, necesitatea consolidării politicilor de eliminare a oricăror forme de antisemitism, cât și imperativul exprimării unui puternic ngajament politic de a acționa hotărât împotriva tuturor mijloacelor de promovare ale acestor percepții, bazate pe ură împotriva evreilor, Camera Deputaților:

    • condamnă cu fermitate atacul virulent antisemit îndreptat împotriva Teatrului Evreiesc de Stat și orice altă formă de antisemitism;
    • protestează față de tentativele de reabilitare a Mișcării Legionare, a lui Ion Antonescu și/sau a altor criminali de război;
    • reafirmă hotărârea membrilor săi pentru susținerea în continuare în plan legislativ și instituțional a acțiunilor de combatere a oricăror forme și manifestări de antisemitism;
    • solicită puterii executive și puterii judecătorești să ia toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Legii nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război;
    • solicită autorităților locale să inițieze cu celeritate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, demersurile necesare pentru înlocuirea denumirii străzilor care conțin numele unor persoane vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război;
    • susține importanța deosebită pe care o are punerea în valoare a patrimoniului evreiesc din România, atât material cât și cultural, ca forme de recunoaștere pentru contribuția evreilor la dezvoltarea României”.

    AUR a refuzat să-și asume acest demers. În viziunea liderilor AUR, condamnarea antisemitismului ar fi doar o modalitate de a manipula opinia publică, iar în România nu ar exista rasism, antisemitism, xenofobie.

    În fapt, partidul naționalist AUR, prin vocea senatorului Sorin Lavric, a reușit ceea ce nici Vadim Tudor și toxicul PRM nu au avut puterea să facă: să elogieze, de la tribuna Parlamentului, figuri de legionari și antisemiți ai României interbelice, sub pretextul că aceștia au fost „martiri ai credinței creștine”.

    „Iubirea de evrei” a liderilor AUR

    Senatorul AUR Claudiu Richard Târziu, dovedind o ipocrizie șocantă pentru un autodeclarat „creștin ortodox practicant”, le-a spus jurnaliștilor, în conferința de presă de astăzi, că „noi îi iubim pe evrei”!

    Senatorul se face că uită declarațiile prin care colegul lui de partid și de Senat, filosoful Sorin Lavric, i-a elogiat pe legionarii Valeriu Gafencu, Constantin Oprișan, Virgil Maxim (despre care nu există absolut nicio dovadă că, în închisoarea comunistă, s-au dezis de ideologia legionară, naționalistă și antisemită), precum și pe antisemitul Mircea Vulcănescu (tehnocrat al regimului Ion Antonescu și implicat activ în politica antisemită a Mareșalului).

    Dacă are totuși memoria neafectată, atunci senatorul AUR oferă un scabros număr de circ, un circ al ipocriziei deșănțate.

    Lecturând textul declarației de condamnare a antisemitismului și xenofobiei, observăm că sunt condamnate „tentativele de reabilitare a Mișcării Legionare, ale lui Ion Antonescu și/sau a altor criminali de război”. Adică, se condamnă exact ceea AUR, prin vocea senatorului Sorin Lavric, a comis în Parlamentul României, elogiind legionari și antisemiți.

    Prin refuzul asumării unor principii democratice (așa cum este condamnarea antisemitismului și a xenofobiei) și prin organizarea unor proteste tot mai violente de stradă, care subminează efortul medicilor de a opri pandemia de Covid-19, AUR își arată tot mai mult chipul hidos și extrem de toxic pentru destinul euro-atlantic al României: un partid naționalist, cu puseuri legionaroide și cu un miros tot mai greu de mlaștină siberiană.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * „Efectul Șoșoacă la analfabeți”: o pacientă Covid atacă medicul de gardă și urlă că va fi omorâtă de doctori la Terapie Intensivă

    * Catanga a murit pentru că n-a vrut să stea în spital, s-a tratat singură acasă cu Ivermectină! „Soțul ei spunea mereu că el nu crede în Covid”

  • Amenințările antisemite la adresa actriței Maia Morgenstern și ipocrizia periculoasă a liderilor AUR

    În chiar ziua sărbătorii evreiești de Pesach, actrița Maia Morgenstern a primit un e-mail plin de amenințări antisemite, inclusiv amenințări cu moartea, din partea unui anume Andrei Illarie, mizeria fiind semnată „Din partea AUR”. La ora la care scriem aceste rânduri, ancheta este în desfășurare, cu implicarea inclusiv a Seriviciului Român de Informații.

    Primele informații indică posibila implicare a cel puțin două persoane. Un tânăr din București (aparent afectat de o boală psihică) este reținut de poliție și cercetat de autorități în acest caz.

    George Simion, liderul AUR, a reacționat printr-un comunicat de presă în care anunță că „Alianța pentru Unirea Românilor a luat act cu stupefacție de atacul degradant, antisemit și suburban la adresa doamnei Maia Morgenstern, un artist emerit și îndrăgit de românii de pretutindeni”. Totodată, liderul AUR spune că „cetățeanul numit Andrei Illarie” – semnatarul e-mail-ului – „NU este membru al Alianței pentru Unirea Românilor”.

    Reacția AUR – deși pare a fi expresia unui comportament firesc pentru un partid parlamentar într-un stat democratic, membru al Uniunii Europene – este afectată de ipocrizie. În spațiul public, liderul AUR condamnă vehement atacul antisemit îndreptat împotriva actriței Maia Morgensten, însă de la tribuna Senatului României, senatorul Sorin Lavric (unul dintre liderii formațiunii prin funcția pe care o deține, aceea de Președinte al Senatului AUR) aduce elogii unor legionari celebri, sub pretextul că comemorează niște „mărturisitori ai închisorilor comuniste”.

    Propaganda de sorginte legionară pe care o promovează senatorul Sorin Lavric, important lider al AUR, alimentează obsesiile naționaliste și antisemite ale diferitelor grupuscule legionaroide și naționalist-ortodoxiste din societatea românească.

    Atitudinea liderilor AUR față de ideologia legionară antisemită nu este una de condamnare – cum vrea George Simion să ne convingă. Dimpotrivă, modul de organizare a acțiunilor de stradă, discursul politic de un virulent naționalism-populism, violența verbală a multora dintre membri AUR (inclusiv parlamentari!), precum și elogierea unor figuri de legionari și antisemiți celebri, de la tribuna Senatului României, dovedesc că liderii AUR se inspiră consistent din legionarism și, treptat, așază AUR în siajul neolegionarismului postdecembrist.

    Discursurile prolegionare ale senatorului Sorin Lavric

    Senatorul AUR a elogiat public, de la tribuna Senatului României, mai mulți legionari celebri, a căror apartenență la Mișcarea Legionară și loialitate față de ideologia legionară (naționalistă și antisemită), de inspirație fascistă, sunt evidente și documentate istoric.

    În ziua de 24 februarie 2021, senatorul AUR rostește o cuvântare prin care se arată a fi onorat să-l elogieze, la împlinirea unui secol de la naștere, pe legionarul Valeriu Gafencu, pe care-l numește „figură legendară din universul carceral românesc, simbolul jertfei creștine”. Sorin Lavric consideră că legionarul Valeriu Gafencu (fost coordonator al Frățiilor de Cruce din Iași) „a fost plămada mistică cea mai convingătoare” și susține această aserțiune cu un argument destul de bizar, exprimat într-un stil care amintește de frazeologia discursurilor legionare interbelice: „E îndeajuns să-i privim fotografiile ca să simțim cum vâna credinței îi răzbate din chip; în totul, un cap frumos, de transfigurare mistică!”.

    Valeriu Gafencu

    Există suficiente dovezi documentare care susțin fără echivoc implicarea lui Valeriu Gafencu atât în Mișcarea Legionară (unde devine membru în 1939, la vârsta de 16 ani), cât și în Rebeliunea Legionară (în timpul căreia ordonă conducerii Liceului de Băieți „Mihail Kogălniceanu” din Iași să suspende cursurile și cere elevilor să se implice în Rebeliunea Legionară, pentru că ei sunt „elita de mâine a țării” și că „avem dușmani înlăuntru pe iudeo-masoni, iar în afară, pe ruși!”

    Dincolo de aura de „Sfânt al Închisorilor” (necertificată de Biserica Ortodoxă Română), dobândită după Decembrie 1989, Valeriu Gafencu a fost și va rămâne un legionar loial ideologiei antisemite și naționaliste a Mișcării Legionare.

    În ziua de 3 martie 2021, senatorul Sorin Lavric aduce elogii antisemitului antonescian Mircea Vulcănescu, cu ocazia împlinirii a 117 ani de la nașterea acestuia. Despre moartea lui Vulcănescu în închisoarea comunistă de la Aiud, Lavric afirmă că „martorii i-au descris moartea ca fiind vrednică de un martir creștin”. În discursul său, senatorul AUR se adresează, cu un fel de ciudată exaltare, „masoreților marxiști”, cărora le atrage atenție că „tentativa de a-l caterisi pe Vulcănescu din memoria colectivă va fi sortită eșecului; cu cât vor căuta să-l înlăture mai mult, cu atât îi vor spori faima de sacrificat pe altarul creștin al cauzei naționale”. La finalul cuvântării rostite, reamintim, de la tribuna Senatului României (stat membru al Uniunii Europene!), parcă îmbătat de propriile-i cuvinte, Lavric își ia un fel de angajament de a apăra memoria lui Mircea Vulcănescu – „un simbol prea mare pentru a se împiedica de câțiva pigmei cu umori vindicative”.

    În calitate de subsecretar de stat la Ministerul Finanțelor, în Guvernul Mareșalului Ion Antonescu, în perioada 1941–1944, Mircea Vulcănescu a participat activ la adoptarea măsurilor antisemite de către regimul Antonescu.

    Mircea Vulcanescu

    În stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri din timpul guvernării Ion Antonescu, există suficiente probe care să certifice, fără niciun dubiu, că Mircea Vulcănescu a participat la adoptarea unor măsuri împotriva evreilor din România. Amintim aici ședințele din zilele de: 20 martie 1941 (în discuția având ca subiect proiectul de lege privind exproprierea bunurilor evreiești, Mircea Vulcănescu propune stabilirea unor criterii rasiale clare de definire a etniei evreiești în lege); 8 mai 1941 (discuția privind atribuțiile comisarilor de românizare în întreprinderile evreiești); 19 noiembrie 1941 (în discuția despre înlocuirea muncii forțate la care erau supuși evreii cu plata unei taxe, Mircea Vulcănescu propune să se impună comunității evreiești să achite taxele pentru evreii săraci care nu au resursele financiare necesare achitării sumei respective; în aceeași discuție, Vulcănescu își arată admirația pentru sistemul de muncă forțată adoptat de Germania nazistă prin organizarea ghetourilor evreiești); 5 august 1941 (în această ședință, în care se discută introducerea semnului distinctiv pentru evrei, Steaua Galbenă în șase colțuri, Vulcănescu participă fără a se împotrivi acestei măsuri cu caracter nazist).

    Mircea Vulcănescu a fost implicat și în adoptarea unor măsuri economice de confiscare a metalelor prețioase de la evreii din Transnistria, precum și în discuțiile avute la Consiliul de Miniștri cu privire la evacuarea forțată a evreilor din Odessa și deportarea lor.

    În ziua de 10 martie 2021, senatorul AUR Sorin Lavric îl elogiază, de la tribuna Senatului României, pe legionarul Constantin Oprișan (victimă a experimentului de tortură și dezumanizare instrumentat de comuniști, cunoscut sub denumirea de „Fenomenul Pitești”). Senatorul AUR descrie chinurile prin care a trecut legionarul Oprișan în închisoarile comuniste de la Pitești, Jilava, Gherla etc. și concluzionează că, prin moartea acestuia, „cultura română a pierdut un filosof, dar a câștigat un martir creștin”.

    Constantin Oprișan

    Legionarul Constantin Oprișan a fost unul dintre liderii naționali ai Frățiilor de Cruce (organizația de tineret a Mișcării Legionare), implicat în Rebeliunea Legionară din 1941. După eșecul Rebeliunii, Oprișan se refugiază în Germania, de unde se întoarce în România în anul 1945. Student eminent al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, legionarul Oprișan se implică activ, începând cu 1947, în reorganizarea Mișcării Legionare și a Frățiilor de Cruce. Arestat în 1948, condamnat la 25 de ani muncă silnică, moare în 1958, în închisoarea de la Jilava. După 1989, personalitatea legionarului Constantin Oprișan a fost recuperată de diferite grupuscule legionare, fiind promovat în galeria „sfinților închisorilor” de grupările naționalist-ortodoxiste.

    În ziua de 24 martie 2021, senatorul Sorin Lavric îl elogiază, tot în Senatul României, pe legionarul Virgil Maxim, despre care declară că este „un simbol al demnității românești și, deopotrivă, un model de transfigurare prin credință”. Senatorul AUR declară că acesta, „de-alungul celor 22 de ani de temniță, a întruchipat ipostaza mistică a transfigurării în duh”.

    Virgil Maxim

    Virgil Maxim a intrat în Frățiile de Cruce la vârsta de 15 ani și s-a implicat activ în activitățile Mișcării Legionare. Arestat de autoritățile antonesciene, pentru participare la Rebeliuna Legionară (ca lider al unui grup al Frățiilor de Cruce din Școala Normală din Buzău), a fost condamnat, în 1942 (cu mult înainte de a veni comuniștii la putere!), la 25 de ani muncă silnică. A fost eliberat din închisoare în anul 1964.

    După căderea comunismului, legionarul Virgil Maxim s-a implicat în activitățile de recuperare a memoriei legionare, precum și în dezbaterile intense din interiorul grupurilor legionare divizate între „codreniști” și „simiști” (adepții lui Corneliu Zelea Codreanu, respectiv ai lui Horia Sima). Legionarul Virgil Maxim a murit în anul 1997.

    Concluzie: „Partidul AUR – un exponent al acțiunilor precum cea îndreptată împotriva actriței Maia Morgenstern” (deputatul Alexandru Muraru, PNL)

    În calitatea sa oficială de Reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, deputatul liberal Alexandru Muraru a declarat că privește „cu multă reținere afirmațiile de delimitare ale deputatului George Simion, liderul partidului AUR, grupare politică neo-fascistă, cunoscută pentru ieșirile publice xenofobe, antisemite, conspiraționiste în manifestări politice publice, stradale, pe rețelele de socializare și, mai grav, de la tribuna Parlamentului”.

    Deputatul PNL consideră că prezența AUR în Parlamentul României „a degradat masiv discursul public” și a declanșat „o amplă operațiune sistematică de punere în discuție a faptelor istorice din anii ‘40, de elogiere a criminalilor de război, de relativizare a crimelor din timpul Holocaustului, de parodiere a simbolurilor memoriei victimelor Holocaustului”.

    Alexandru Muraru arată că acțiunile iresponsabile ale AUR au provocat reacția critică a  unei importante organizații evreiești internaționale – B’nai B’rith International –, care a cerut Parlamentului României „să oprească și să condamne propaganda «grotescă», neo-fascistă, pe care un senator al AUR o face de câteva săptămâni de la tribuna Senatului României, de elogiere și îndemn la reabilitarea a criminalilor de război, implicați in operațiunile genocidale sau de susținere a regimului criminal condus de Ion Antonescu, care a exterminat aproape jumătate din evreii din România în anii ’40”.

    Atacul antisemit lansat împotriva actriței Maia Morgensten ne obligă la o discuție serioasă despre încercările de relansare a ideologiei legionare care au loc în România, atât prin intermediul diferitelor grupuscule legionaroide cu pretenții de moștenitoare ale Mișcării Legionare, cât și de la tribuna Parlamentului României, prin discursurile pro-legionare rostite cu inconștientă emfază de senatorul Sorin Lavric.

    Istoria ne demonstrează că mișcările politice extremiste – ca Fascismul, Nazismul sau Comunismul – s-au folosit de perioadele de criză și de slăbiciunile democrației pentru a câștiga teren pe scena politică. Utilizând propaganda populistă, naționalistă și antisemită, NSDAP-ul condus de Adolf Hitler a intrat în Parlamentul Germaniei interbelice prin votul liber și democratic exercitat de milioane de germani dezamăgiți de democrație și seduși de aberațiile naziste. Știm ce a urmat: Holocaustul, Al Doilea Război Mondial, peste 70 de milioane de morți, distrugeri materiale fără precedent…

    Refuzul de a învăța lecțiile istoriei poate să aibă consecințe dramatice, sângeroase.

    În acest context, parlamentarii români care au rămas loiali democrației euro-atlantice, valorilor Uniunii Europene și idealului unei Românii libere, prospere, europene și democratice, au datoria să nu mai permită ca Parlamentul României să fie spurcat de discursuri prolegionare, precum cele bălmăjite de senatorul Sorin Lavric (AUR).

    Ideologia legionară trebuie să rămână acolo unde Dumnezeu a aruncat-o: la groapa de gunoi a istoriei și ca pagină rușinoasă a Istoriei Românilor, alături de ideologia comunistă!

    CITIȚI ȘI:

    * Ion Cristoiu cere ca tot Maia Morgenstern să fie pedepsită, după ce a fost amenințată cu moartea! Cică „face diversiuni pentru Iohannis”!

    * VIDEO. Urlete și spume în Parlament. Deputat AUR: „Te bag în p… mă-tii! Du-te dracu’! Băi, păduche, dispari! Îți ordon să dispari! Marș, mă, de-aici! Boule! Măgarule! Papagalule!”