Generalul în rezervă Andrei Kemenici, comandatul Unității Militare 01417 și al Garnizoanei militare din Târgoviște în decembrie 1989 (când era colonel), a murit miercuri, 11 august, la vârsta de 85 de ani. În UM 01417 au fost ținuți prizonieri timp de trei zile (22-25 decembrie 1989) soții Nicolae și Elena Ceauşescu. Și tot acolo au fost executați în ziua de Crăciun.
În decembrie 1989, colonelul Kemenici a făcut jocul diversionist al generalului Nicolae Militaru, spion sovietic răzbunător și sângeros, reactivat de Ion Iliescu la ordinul Moscovei și numit ministru al Apărării. Kemenici a încercat suprimarea Ceaușeștilor chiar și fără mascarada de proces, dar ofițerii s-au speriat și nu i-au făcut jocul.
Același Kemenici a trimis mulți oameni la moarte, înscenând atacuri teroriste și regizând cu cinism un măcel în Târgoviște. Apoi, în 1990, a chemat zugravul să „picteze” urme de gloanțe pe fațada clădirii Comandamentului. Încerca, astfel, să justifice sutele de mii de gloanțe trase din cazarmă spre oraș, în vreme ce ditamai clădirea nu avea nicio urmă de glonț, deci „atacul teroriștilor” nu existase!
Pe 25 decembrie, în timpul mascaradei de proces în care erau „judecați” soții Ceaușescu, colonelul Kemenici primea ordine prin telefon de la generalul Militaru, să-i împuște cât mai repede pe „odiosul dictator” și pe „sinistra sa soție”. Kemenici le trimitea bilețele celor doi judecători, să execute ordinele lui Militaru.
În 2010, generalul în rezervă Andrei Kemenici a câștigat 660.000 de euro la Loto „6 din 49”, pe un bilet colectiv la care – susținea el – au participat 30 de persoane, deci lui i-ar fi revenit „doar” 22.000 de euro. Dar povestea cu 30 de jucători, la un bilet de 200 de lei, pare o nouă diversiune a norocosului general.
Despre rolull Andrei Kemenici în decembrie 1989 și în diversiunile stupide din 1990 am povestit pe larg în volumele „Sfârșitul Ceaușeștilor” și „Cartea Revoluției”.
Va avea parte de onoruri militare, în amintirea tragerii excepționale din 1989 și a tragerii Loto 6/49 din 2010
Informația despre decesul acestuia a fost confirmată de către familia sa, care a transmis un mesaj de condoleanțe.
„A fost, este şi va rămâne în sufletele noastre. La bine şi la greu, ne-a fost tată, bunic, străbunic, soț, comandant, camarad. A ales să părăsească această lume la fel de demn cum a trăit. În linişte. Golul rămas în urma lui nu se poate măsura în cuvinte. Se simte şi se trăieşte cu fruntea sus, bărbăteşte şi demn, aşa cum ne-a învățat întotdeauna. Rămas bun! Să ne veghezi în continuare!”, au comunicat membrii familiei.
Și Asociația Ofițerilor în Rezervă din România, Sucursala Dâmbovița, a transmis condoleanțe, anunțând și data înmormântării: vineri, 13 august, ora 12.00. Cu onoruri militare, în amintirea tragerii excepționale din 1989 și a tragerii Loto 6/49 din 2010!
Andrei Kemenici s-a născut pe 25 noiembrie 1936 la Bicaz, judeţul Neamţ. A absolvit şcoala de ofiţeri de Antiaeriană de la Braşov, iar în decembrie 1989 era ofițer activ în cadrul Armatei Române, cu grad de colonel.
În anul 2015, Andrei Kemenici a devenit cetățean de onoare al municipiului Târgoviște.
Diversiunea târzie a lui Kemenici: Teroriștii au tras până unde a ajuns scara zugravului
În decembrie 1989, Andrei Kemenici era ofiţer activ al Armatei Române şi avea gradul de colonel. Se afla la comanda UM 01417 şi Garnizoanei Târgovişte.
Din 22 decembrie, ora 18.30, şi până la 25 decembrie, ora 14.45, în cazarma unității sale au fost ţinuţi sub pază soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu, la ordinul comandanților militari (gen. Stănculescu și Militaru) și civili (Ion Iliescu) de la București.
Dincolo de deciziile sale tragice, a rămas memorabilă și una cu iz comic. Prin ea, Kemenici încerca să ascundă tragediile produse de ordinele sale criminale. De exemplu, Liceul de petrol, situat peste drum de unitatea militară, a fost ciuruit de jos şi până sus, dar gloanțele zburau prin tot orașul.
La începutul anului 1990, colonelul Kemenici (pe care Ion Iliescu avea să-l facă repede general) a fost luat la rost de ofițerii din subordinea sa.
– Colonele, de ce ne-ai dat ordin să tragem ca la Verdun? Au murit oameni în oraș de la gloanțele noastre.
– Pentru că ne atacau teroriștii, le-a răspuns Kemenici.
– Care teroriști, că nu e nicio urmă de glonț pe fațada Comandamentului?! Sau teroriștii ăia erau atât de proști, încât nu doar că nu nenimereau pe noi, dar nu nimereau nici clădirea?!
Atunci, Kemenici a căzut pe gânduri. Și-a dat seama că are o problemă. Dar a găsit și rezolvarea: a chemat o echipă de zugravi și i-a dat ordin să „picteze” pe fațada clădirii mici „cratere” care să se semene cu urmele de gloanțe, pentru a lăsa impresia că asupra unităţii s-a tras.
Iscusinţa meseriaşilor l-a dat de gol, pentru că semnele de gloanţe au fost pictate numai până la înălţimea la care a ajuns scării zugravului. Mai sus, zidul a rămas neatins!
