Germania, Franța și Italia încă nu pot crede că „partenerii” lor de afaceri de la Kremlin sunt alții decât se dădeau și, fără să-i întrebe, au trecut deschis la afacerea de bază și de totdeauna a Rusiei – războiul.
Europa se forțează să deschidă ochii, dar încă se teme să vadă fața adevărată a Rusiei imperiale, cea care a învârtit-o pe degete și a înlănțuit-o cu conductele de gaz ieftin.
Foarte mulți europeni au crezut că după prăbușirea imperiului răului, în 1991, Moscova a renunțat la ocupația ei de secole – de a fi „jandarmul Europei” și de a ocupa țări și teritorii străine. În cazul agresiunilor militare ale Rusiei împotriva Republicii Moldova (1992) și a Georgiei (2008), majoritatea țărilor europene le-a considerat accidentale și nu au luat atitudine tranșantă față de ocuparea unor teritorii străine. Războiul împotriva Ucrainei a început să-i pună însă pe gânduri și pe mulți schröderi, macroni și prieteni mai vechi ai Kremlinului. Până și state cu vădite înclinații rusofile, foarte prietenoase și loiale cu Rusia țaristă și cu cea sovietică, încep să pună la îndoială „drujba” cu „fratele mai mare”. Recentul gest – deosebit de curajos – al Bulgariei a provocat un șoc la Kremlin, iar consumatorii de narative rusești și inocenții, departe de a înțelege războiul hibrid declanșat de Rusia împotriva lumii civilizate și libere, se întreabă: ce naiba fac tocmai 70 de diplomați ruși în Bulgaria?
Până vor ieși la suprafață multe lucruri greu de crezut despre Rusia cea adevărată, ca om care a fost nevoit să trăiască aproape patru decenii în împărăția roșie, vă răspund foarte pe scurt: „diplomații” ruși, fără epoleți vizibili, creează și întrețin rețele de indivizi corupți în instituțiile statului bulgar, promovează în posturi decizionale demnitari rusofili, infiltrează miliardarii ruși în privatizarea economiei și a bogățiilor Bulgariei, instigă masele nemulțumite la revolte, subminează statul de drept, cumpără justiția (pentru a proteja bandiții) și mass-media (pentru a denigra UE, SUA și NATO), formează opinia publică în favoarea Rusiei, ca singurul salvator al Bulgariei și al Europei etc.
În genere, nu spun mare noutate, dar ambasadele ruse din Europa sunt centre legalizate de spionaj și contraspionaj, de corupție și influență, de propagandă și război hibrid. În ansamblul lor, acestea formează și alimentează metastaza canceroasă ce slăbește, paralizează și omoară organismele sănătoase; îndobitocește și moleșește societatea până la lipsă de discernământ și indiferență totală; „ajută” clasele politice naționale să-și jefuiască, după scheme legale, propriile popoare (o condiție de bază ca alegătorii să nu aibă încredere în conducătorii aleși), creează confruntări între grupurile etnice și generează prin mass-media, cumpărată sau rătăcită, o atmosferă de suspiciune și dușmănie în interiorul țărilor dezvoltate și prospere.
Cred că va trece încă ceva timp până când țările din UE vor înțelege ce reprezintă în realitate „ruskii mir”: varianta pașnică în formula „conflicte înghețate” (Crimeea, Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria), cea militară – Lugansk, Donețk, Harkov, plus teroarea cu rachete în toată Ucraina. De asemenea, care sunt scopurile și obiectivele adevărate ale Kremlinului pe continentul european. Rețineți și nu uitați sinteza viziunii asupra mapamondului a criminalului de război Putler: „Ce rost ar avea lumea fără Rusia?”.
Dacă în Bulgaria, dintr-o ochire, au fost identificați și expulzați peste 70 de „diplomați” implicați în activități de subminare a instituțiilor statului și a ordinii constituționale, mă întreb și vă întreb: câți asemenea „diplomați” ruși activează în spațiul românesc, în Rep. Moldova și România?
Oare fanfarele de la Chișinău și București așteaptă ca ambasadorul Valeri Kuzmin să publice listele propagandiștilor, rusofililor, putiniștilor, spionilor și agenților ruși din tot spațiul românesc, iar demnitarii de pe ambele maluri ale Prutului să se prindă într-o „horă a Unirii, fără Unire” și cu lacrimi în ochi și cu buchete de flori, ca să nu-i supere pe Putin, Lavrov, Zaharova și Rogozin, ca să-și ia rămas bun de la armata de „ambasadori” ruși?