Cu fiecare postare, dl. Aligică pare să fie exact ce denunță: un securist care vede peste tot numai securiști. Fiecare privește lumea cum l-au deprins lecturile, mediul, experiența de viață și credințele lui.
Eu văd oameni evoluând în interiorul sau în exteriorul chemării lui Hristos, între libertatea adevărului și robia minciunii.
Marxistul vede peste tot doar relații de putere.
Aligică vede numai intelectuali propagandiști la comanda sau în trena serviciilor secrete, și se deconspiră astfel, prin acest prelungit lapsus freudian. E supărat pesemne că, după ce și-a petrecut anii ‘90 ca bursier Soros încercând să ajungă în SUA, și anii 2000-2010 elogiind liberalismul în România și studiind economia politică în America, acum a ajuns să facă voalat elogiul anti-occidentalismului în înțelegerea lui Putin, adică să elaboreze doctrina de care are nevoie AUR.
În ce mă privește, sunt liber să-mi râd în continuare și de progresiști, și de putiniști, și de securiști, și de auriști – și de contorsiunile prolixe ale d-lui Aligică, care scrie mult și prost doar ca să evite să numească invazia putinistă pe numele ei real: crimă.
Dl. Aligică e supărat că, după o viață întreagă în marginea puterii, ideologiei și propagandei, a ajuns exact ce spune: a cincea roată la căruța unor bucăți din servicii, pe aceeași linie cu discipolii lui Iulian Vlad și cu redacția Sputnik.
Iar cei pe care-i înjură confuz și voalat pot fi simpli propagandiști “neo-lovinescieni” ai sincronizării României cu Occidentul, așa cum pot fi intelectuali infinit mai mari decât el, a căror relevanță va rămâne intactă și după acest nou război cultural cu vadimiști ceva mai evoluați. De altfel, “neo-lovinescienii” ăștia nu sunt nici ei chiar așa compacți.
Să luăm fostul GDS, de pildă: Andrei Pleșu și Teodor Baconschi, ieșiți de mult din acest grup, vor occidentalizare și au lucrat pentru ea ca miniștri de Externe, dar sunt creștini ortodocși conservatori și detestă stângismul. Nu vor sincronizare cu nebunia din Occident, exportată acolo de marxiștii grădiniței intelectuale de la Frankfurt, ci cu civilizația majoră și statul de drept, în care recunosc matricea creștină.
Andrei Cornea, cu care am avut și voi avea adesea dezacorduri, unele dure, are motivele lui să urască naționalismele și narodnicismele, dar nu poate fi acuzat că e sclav ideologic sau securist. E cu siguranță neo-lovinescian, dar nu din servilism față de “Centrala de Propagandă”, ci fiindcă așa crede el. Asta e, el e cu Platon, nu cu Iisus Hristos și cu Dumnezeul lui Israel.
Pe scurt, în tot ce scrie mai nou, dl. Aligică își descrie drama interioară.
În ce mă privește, sunt maiorescian, nu lovinescian. Detest deopotrivă beția de cuvinte și mimetismul formelor fără fond. Așa că voi continua să râd și de nebuniile stângiștilor sincroni, și de delirul celor care ne propun pelteaua securisto-putinisto-“conservatoare” — o specie pe care nici Maiorescu, nici Lovinescu nu aveau cum s-o combată, fiindcă nu exista încă.