Adrian Năstase pare obsedat de ambasadorul SUA la București, Adrian Zuckerman, cel care ticmai și-a încheiat brusc misiunea în România. Năstase îi dedică două editoriale la rând, pe blogul său. Amândouă mustind de frustrare:
1. de ce Zuckerman a fost decorat de Klaus Iohannis cu Ordinul pe care lui i l-a retras;
2. de ce abasadorii americani „se amestecă în politica internă a României”.
Textele lui Adrian Năstase, publicate pe 12 și 13 ianuarie, sunt pline de insinuări jenante și chiar de fake news nerușinate.
Fostul premier PSD se face că a uitat de ce i-a fost retrasă decorație: pentru condamnările sale în dosare de corupție.
Năstase se plânge că, deși „a făcut mult bine României”, nu are parte de recunoștință.
Fostul președinte al PSD i-a și pocit o dată numele lui Zuckerman, scriindu-l Zukerman.
În mandatul său de ambasador, Adrian Zuckerman a provocat multă nervozitate la PSD, transmițând mesaje clare împotriva „Ciumei Roșii” și vorbind despre dreptul poporului român de a se scutura de această pacoste istorică..
Al doilea text al lui Adrian Năstase (13 ianuarie)
„Iohannis i-a dat lui Zuckerman decorația pe care mi-a retras-o mie”
„«Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat miercuri, 13 ianuarie a.c., decretul de decorare a Excelenței Sale Zuckerman Adrian, Ambasador al Statelor Unite ale Americii la București, cu Ordinul Național «Steaua României«, în grad de Mare Cruce, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga activitate desfășurată pe parcursul mandatului său în România, precum şi pentru implicarea substanțială în dezvoltarea şi aprofundarea Parteneriatului Strategic dintre țara noastră şi Statele Unite ale Americii».
Dragi prieteni,
Iohannis i-a acordat lui Zuckerman aceeași decorație pe care mi-a retras-o mie (numărul lor este limitat). Probabil că a pus în balanță șapca pe care i-a procurat-o Zuckerman la Washington și desenele de autostrăzi de miliarde de dolari cu activitatea mea ca ministru de Externe (inclusiv contribuțiile legate de primul război în Irak) sau ca premier (contribuțiile în al doilea război din Irak, parteneriatul militar ce a dus la intrarea României în NATO, autostrada Bechtel etc.). Nu scriu mai mult, pentru că vreau să rămân modest!
Cred însă că este o situație jenantă pentru Iohannis. Dar și pentru România…”
Primul text al lui Adrian Năstase (12 ianuarie)
„Domnul Zuckerman ne părăsește…”
„Știrea a căzut ca un trăznet. Ambasadorul american Adrian Zuckerman ne părăsește după doar un an de mandat la București. Numit politic, fără a cunoaște reguli elementare ale diplomației și curtoaziei, el s-a comportat în România într-un mod sfidător, amestecându-se în alegeri, pronunțându-se public în chestiuni de politică internă. Nu cred că l-a respectat cineva pentru atitudinea lui partizană – cu excepția lui Iohannis și, poate, a lui Dâncu.
Mi-am adus aminte de Alan Green jr., ambasador politic, om de afaceri și sponsor al președintelui Bush, trimis la București înainte de 1989 pentru o sinecura liniștită. A venit Revoluția si ambasadorul Green a fost complet depășit de situație. Din fericire, ceilalți membri ai Ambasadei erau adevărați profesioniști.
Nu cred că ați citit cartea mea «Lumea, americanii și noi» sau ediția a doua, «Romanian-American Relationship. My Contribution» (cred că amândouă pot fi citite pe secțiunea «cărți» a blogului meu). Am analizat acolo toți ambasadorii americani trimiși la București după Revoluție. Majoritatea numiți politic. Incapabili să înțeleagă nevoia de demnitate a românilor. Interesați de «business». Folosind mantrele celebre – «drepturile omului», «drepturile minorităților», «statul de drept», «democrația», «valorile și principiile occidentale». Urmărind să pună în conducerea țării marionete.
Cred, în continuare, că relația noastră cu SUA este vitală, dar sper că americanii vor putea dovedi în viitor respectul cuvenit pentru România, trimițând un ambasador conștient de misiunea lui.”