Într-un editorial publicat pe Spotmedia.ro, jurnalista Ioana Ene Dogioiu a descris două experiențe ucigătoare prin care a trecut recent: una în relația cu Poliția, pentru înmatricularea unei mașini, cealaltă în relația cu Hidroelectrica, furnizorul ei de curent electric. Concluzia a venit sub forma unui sfat dat copilului ei: „Du-te, copile, unde vezi cu ochii, aici nu mai e speranță! Alege o meserie pe care s-o poți practica oriunde și apoi pleacă unde vezi, cât mai departe de țara asta!”
După ce descrie în detaliu cele două experiențe, din categoria celor care te umplu de nervi și te seacă de energie, Ioana Ene Dogioiu ajunge la concluzia că singurul sfat onest pe care i-l poate da fiului său este să-și aleagă o meserie care să-i deschidă porțile lumii civilizate.
Reproducem pasajul final al articolului semnat de jurnalista de la Spotmedi.ro.
„(…) Seara, fiul meu, cu care încercam să vorbesc la telefon în răcnetele celor doi Garcea, m-a întrebat de ce țipau la noi, ce făcuserăm.
Și atunci, mă autodenunț, i-am spus ceea ce nicio mamă nu ar trebui să-i spună copilului ei: „Alege o meserie pe care s-o poți practica oriunde și apoi pleacă unde vezi, cât mai departe de țara asta! Pleacă unde ești respectat ca om și cetățean, unde cei cărora le plătești leafa nu te tratează ca pe o vită într-un țarc, unde primul gând nu e ce abuz le-ar putea trece prin cap, unde nu ți se recomandă ca în schimbul abonamentului să-ți depanezi singur contorul de curent, unde nimeni nu te umilește la un examen pentru că nu-i plac încălțările sau cum ai scris un cuvânt pe pagină. Pleacă unde poți să te simți om!”
Da, noi, adulții de azi, ar fi trebuit să pretindem și să creăm o altă societate pentru noi și copiii noștri. Una din care să nu fie evadarea singura șansă. Dar am eșuat lamentabil. A învins Garcea! Și nu văd ce ar mai fi de făcut pentru că oferta politică din față e mai rea decât cea din spate.
Sigur, copiii de azi ar trebui educați ca să schimbe paradigma, asta ar fi trebuit să-i explic fiului meu. Dar am ajuns să nu mai sper că se poate, că exista și altceva decât soluții individuale de salvare.
Poate am relatat chestiuni totuși minore. Într-un fel da, nu m-a bătut nimeni, nu mi-a pus cătușe, nu mi-a luat foc casa. Dar viața e alcătuită în imensa majoritate din chestiuni minore. Ele îți mănâncă timpul, nervii, banii. Garcea, șeful de tură cu număr ascuns, ei sunt stăpânii de care te rogi, te temi, de care depinzi.
Iar chestiunile minore pavează drumul spre chestiunile mari, ca acela pățit de Alexandra la Caracal, fata care a murit așteptând reacția unor Garcea. Sau muncitorii de la Onești, uciși în timp ce așteptau planul de salvare al genialului și inamovibilului Garcea de la București.
Deci du-te, copile, unde vezi cu ochii, aici nu mai e speranță!”