Aud pe foarte mulți promovând teza: nu sunt mulți angajați la stat, nu este prea mult loc de reforme, de ajustări, de îmbunătățit în administrația publică centrală sau locală.
Am să dau exemplu orașul meu natal.
Primăria din Alba Iulia ar avea, conform rapoartelor publice existente, un număr aproximativ de 1.125 de angajați. Unii vorbesc chiar de peste 1.300 de angajați în Primăria orașului. Care are și niște salarii consistente, onor ultimelor măriri produse de administrația ”liberală” din oraș. Gurile ”rele” vorbesc că, pe vremea comuniștilor, numărul angajaților în Primărie era de până în 100 de persoane.
Primăria din Sebeș ar avea și ea vreo 300 de angajați. Sebeșul este cam la 14-15 kilometri de Alba Iulia, ar putea lejer forma o zonă metropolitană, existând acum și conexiune rapidă pe autostradă între cele două localități.
– Advertisement –
Primăria din Teiuș ar avea și ea vreo 150 de angajați. Și acest oraș se află la distanță de 20 de kilometri de Alba Iulia, ar putea intra și el în zona metropolitană Alba Iulia cu mare ușurință.
Un total care se apropie lejer de 2.000 de angajați. Primăria Berlinului are 300 de angajați!
Dau și un alt termen de comparație, pe lângă Berlin: AFIR, o instituție care se ocupă de atragerea de fonduri europene și finanțări în agricultură, are la nivel național 1.800 de angajați. Care atrag fonduri europene de miliarde de euro.
– Advertisement –
Oare vom avea Zona Metropolitantă Alba Iulia la următoarele alegeri? Sau iar votăm structuri intuile în trei orașe aflate într-o rază de 15-20 de kilometri față de epicentru?
Hai să vedem!
***
Magistrații, implorând pentru sporul de condiții vătămătoare: ”Dosarele sunt pline de praf, sunt pline de mucegai, ne îmbolnăvim la plămâni și de boli de piele…”.
Ăștia știu mai multe despre compoziția chimică a prafului și despre structura moleculară a mucegaiului decât ce este prin dosarele alea care se dărâmă peste ei de sub birouri, uitate de vreme până la prescrierea faptelor.
Soluția nu este sporul de condiții vătămătoare. Soluția este să grăbiți dosarele alea! Să nu se mai pună praf și mucegai pe ele, la cât le tot tergiversați!
Flori și mucegai, flori și mucegai…
***
Totuși, eu nu aș tăia toate sporurile.
Aș lăsa măcar sporul la cafeluță.
Să aveți spor în toate!