Georgescu reprezintă efectul plenar și previzibil al „democrației originale”, al „capitalismului sălbatic” de rit securistoido-fesenist, care în 35 de ani de exersare a democraturii, îmbibată în corupție generalizată și sfidare copioasă a cetățeanului și a statului de drept, a produs finalmente un atare specimen. O ultimă încununare a ceaușismului remanent, ranforsat sulfuros, din mintea și sufletul unei părți deloc nesemnificative a populației țării.
În ciuda achiesării formale la spațiul euroatlantic și în ciuda investițiilor aferente occidentale, România a rămas parțial prizoniera unei cohorte cvasi-subterane de aparatnici. Aceștia au devastat economia țării, au arestat ceea ce a mai rămas valabil după jaful de partid și de stat din anii ’90 – când au privatizat inept sau organizat infracțional o bună parte a economiei.
Evident, această legiune comunistoidă și-a însușit astfel o bună parte a corpului economiei de piață. Din această postură privilegiată a intrat, inevitabil, în conflict direct cu capitalul străin. Cum să aibă concurență la împărțirea prăzii?!
Păunescu, Funar, Vadim, Șoșoacă, Simion, Târziu, Terhes și finalmente Georgescu au fost și au rămas doar vârfurile acestui conclav pestilențial, ale acestei colcăieli sinistre, devenită extrem de potentă financiar, dar cu nostalgii autoritariste, inspirate de formula cleptocrației asasine putiniste. Toți aceștia – mereu flancați de foști securiști și de foști militari și de foști nomenclaturiști și de odraslele lor și de uzufructarii devastării sau ai preluării rămășițelor industriei ceaușiste.
– Advertisement –
Iar în cazul ultimului mesager derapat cognitiv al acestei viermuieli, instrumentalizarea sino-rusa din social media a amplificat și potențat copios ieșirea la suprafață și a revoltei celor, deloc puțini, care încă mai așteaptă și mai tânjesc să fie asistați de un stat omniprezent, omnipotent și omniscient.
Asistăm astfel la delirul electoralist, manipulat de acest establishment criptocomunist, al celor care votează de ani de zile, cu entuziasm și evlavie, tot felul de hoți, de corupți notorii, de pușcăriași, de pușcăriabili, de foști securiști și politruci comuniști, după care tot ei ies în stradă și se revoltă împotriva celor pe care i-au votat și aplaudat.
Iar acestor români, în atari condiții, tot un ceaușist nostalgic li se pare că este soluția salvatoare!
– Advertisement –
Dacă nu ar fi tragic, ar putea fi chiar comic…