Stilul comandamentului armatei ruse de a lupta în Ucraina, azvârlindu-și pur și simplu trupele înainte indiferent de situația din teren, contribuie decisiv nu doar la pierderile umane foarte mari, ci și la moralul extrem de scăzut al militarilor. O convorbire între un soldat rus și mama sa, interceptată de serviciile de comunicații ucrainene, arată cum bărbatul, deprimat, se gândește să fugă și să se ascundă în păduri.
Militarul rus îi spune femeii că unitatea sa, 20-30 de oameni, va fi trimisă de comandanți într-un atac sinucigaș, împotriva unei unități ucrainene mult mai mari, și că a înțeles deja că n-are cum să scape viu din acest asalt.
Nu e foarte clar la ce se referă omul când îi spune mamei sale că „toată lumea a fost vândută demult. Au vândut drumul, au vândut totul”. Actele de corupție din armata rusă, existente la tot pasul, au dus însă în trecut la situații aberante. S-au înregistrat episoade în care comandanții ruși – în special cei din Armata 58 – au vândut provizii și armament chiar inamicilor. Acest lucru a fost deja documentat în timpul războiului din Cecenia din 1999-2000, dar și în perioada 2014-2022, pe frontul din Donbass.
Soldat rus: „ Noi mergem acolo, mergem spre moarte. Ei au un batalion, noi suntem 20 de oameni. Deja ne-am înțeles că dacă mergem acolo, nu ne vom mai întoarce…“
(R)=Soldat rus (W)=Femeie, probabil mama.
„(W): Ce mai faci?
(R): Nu prea mult. Așa și așa. (Se aud explozii în fundal – n. red.)
(W): Cum așa?
(R): Suntem trimiși în luptă. Douăzeci de persoane.
(W): Și tu la fel?
(R): Da.
(W): Oh, fiule, doar să nu ataci tu primul. În regulă?
(R): Nu există nicio diferență între primul sau al doilea. Noi mergem acolo, mergem spre moarte. Ei au un batalion, noi suntem 20 de oameni.
(W): Când vei fi trimis, fiule?
(R): Păi, au vrut azi, au vrut ieri… Deja am înțeles că dacă mergem acolo, nu ne vom mai întoarce…
(W): De ce?!
(R): Mamă! 1.000 de oameni împotriva a 30 de oameni?! Pur și simplu nu au niciun motiv să ne retragă pe noi și pe colonelul nostru.
(W): De ce?
(R): Din moment ce se va ști totul… Ce căutau aici, cum… unde trăgeau, ce… Toată lumea a fost vândută de mult.
(W): Te referi la tine însuți?
(R): Au vândut drumul, au vândut totul. Mă gândesc să-mi iau lucrurile și să plec de aici. Doar să plec prin păduri.
(W): Și ce rezolvi? Atunci se vor duce să te caute, fiule.
(R): Nu mă vor găsi în taiga.“