E aberant să nu fii patriot, așa cum e aberant să te urăști pe tine însuți, să-ți urăști propria identitate.
Orice-ar spune ideologii indistincției, identitatea este în primul rând un dat, nu un construct fluid, o narațiune sau o ficțiune.
Cred, deci, în firescul patriotismului, pe care-l concep inclusiv, dar sunt mefient față de ideologia naționalistă, pe care o percep ca exclusivă.
Să mă explic: consider că patriotismul se declină concentric. Există un patriotism local (întrebați clujeanul care merge la București!), regional (întrebați moldoveanul care trece în Ardeal!), național și, cred eu, european și occidental.
Ele nu sunt incompatibile, ci subsidiare. Nu înseamnă că dacă iubești Clujul ești un rău român, sau dacă-ți iubești țara ești antieuropean. Dimpotrivă! Cum poți fi un bun român dacă nu te simți atașat de niciun loc din patria ta? Cum poți fi un bun european fără o identitate națională europeană?
La 1 Decembrie ne celebrăm statalitatea, dar patriotismul ni-l exersăm în fiecare zi în care ne pasă de țara noastră, de civilizația noastră, de orașul în care trăim și de natura care ne înconjoară, de statul de drept și de exaltantul dar al libertății.
DE ACELAȘI AUTOR:
* Lupta pentru pace
* Dușmanii suveranității României sunt fix „suveraniștii” din siajul hoardei de AUR!
* Martorii lui Șoșoacă
* Ce scârbă îmi e de toată această bandă de ticăloși!
* Lui Klaus i-a mers: 9 ani de turism intens
* Să-i lăsăm singuri cu biserica lor KGB-istă și satanizată!
* Cum conciliezi România Mare cu Ungaria Mare?
* Femeia aceasta rea și coruptă
* Războiul din Ucraina ca turnesol moral. Spune-mi cum te raportezi la Putin ca să-ți spun cine ești!
* România europeană e singura pentru care merită să mori. Cei care azi fac gargară suveranistă și naționalistă vorbesc pentru Rusia