Omul bun e iubit de toți. Nu are religie sau funcție. Iar dacă le are, nu simți. Dacă n-ar fi roba albă, n-ai ști că e Papa de la Roma. Că cel care-și rupe pâinea, să-ți dea o parte, e unul dintre marii lumii.
Omul bun nu are translator. Vorbește limba iubirii. Aceeași pentru toți. De la refugiații din Ucraina la orfanii din Gaza, iubirea sună la fel. E la fel de nevoie de ea, oriunde și oricând.
Omul bun e același. Ieri, azi, mâine. Cald, blând, deschis. Nu are toane. Nici zile proaste. E locuit de iubire. Legat definitiv de frați și surori. De Dumnezeu.
Omul bun a fost Papa Francisc. Nu vrem altul în loc. Dar el nu mai este. Decât în inimile noastre. De aici, durerea noastră. Și speranța. A celor care știm că doar limba iubirii ne face oameni.
– Advertisement –
Omul bun lasă o cale de urmat.
Francisc ne-a lăsat-o. Trebuie doar să rămânem pe ea. Duce spre noi înșine. Și o lume așa cum Dumnezeu a vrut-o.
DE ACELAȘI AUTOR:
* Victoraș revine la locul crimei
* Planul sulfuros al lui Ciolacu
* Curva neo-ortodoxă
* Patriarhul prigonitor
* Mi se face frică
* În audiență la Putin
* Un individ cameleonic, cu grave derapaje morale
* Mânia covrigarului din Buzău
* O familie de ucraineni, în trenul de București
* Tatăl meu a murit
– Advertisement –