Marea butaforie liberală: „Iohannis – președintele Consiliului European”

Anul electoral 2024 a început cu o gogomănie, țâșnită însă nu din tabăra PSD (unde se coc cele mai multe gogoși politice), ci din cea a PNL (care ține morțiș să devină, în conștiința publică, un PSD 2). Și a fost lansată din disperare: partidul care „tăia pensiile speciale” și „nu permitea creșterea taxelor” a ajuns o metresă dezonorată a PSD.

În lipsa unor subiecte interne care să-l avantajeze în dezbaterile publice, PNL ne vinde un iluzoriu succes internațional, aducător de prestigiu: alegerea lui Klaus Iohannis în funcția de președinte al Consiliului European. O intoxicare lansată ca să justifice comasarea alegerilor și să mascheze prăbușirea PNL.

De data asta, n-a fost o „dudă de presă”, un „fonfleu” clocit prin vreo redacție aflată în criză de subiecte ori într-un bar frecventat de ziariști veseli, între două halbe de bere. Acest „fonfleu” a fost lansat chiar din boscheții politici ai PNL, iar la rostogolirea lui au contribuit zeci de fruntași ai partidului, prin emisiuni TV și pe rețelele sociale.

Mai mult: a intrat în joc și PSD, care, generos, răspândește acest zvon mincinos! Însuși Marcel Ciolacu a căutat joi microfoanele televiziunilor pentru a declara, suspect de altruist, că a discutat cu preşedintele Klaus Iohannis despre funcţia de preşedinte al Consiliului European, „care ar putea reveni României”! Ciolacu a mai spus că „este o şansă reală” ca Iohannis să ajungă în această funcție, „pentru că avem un culoar bun”, iar actualul președinte „ar putea prelua această poziţie în luna mai”.

– Advertisement –

Mai multe surse politice (inclusiv liberale!), neafectate de virusul propagandei, susțin ferm că totul este o butaforie. Pe Klaus Iohannis nu-l ia nimeni în calcule, la Bruxelles, pentru funcția de președinte al Consiliului European. Fostul primar al Sibiului a avut o imagine bună, chiar foarte bună, în primii 3-4 ani ai săi la Palatul Cotroceni, din 2014 până prin 2017-2018. Deși erodată pe parcurs, imaginea lui Iohannis s-a menținut la un nivel rezonabil chiar și mai încoace, până după alegerile prezidențiale din 2019, câștigate fără emoții.

Prăbușirea încrederii oficialilor europeni în personajul Klaus Iohannis s-a declanșat odată cu pandemia de Covid-19, la începutul anului 2020, și s-a accentuat după scoaterea USR de la guvernare și înhăitarea cu PSD, în toamna lui 2021.

Din acel moment, dezastrele politice s-au înlănțuit pentru personajul Klaus Iohannis: inflație distrugătoare, deficite uriașe, faliment moral, degradarea democrației, ruinarea statului de drept, blocarea oricărei reforme, alimentarea nedreptăților (pensiile speciale, tot mai nerușinate, sunt doar un exemplu), statul tot mai obez, creșterea tensiunilor sociale, ascensiunea naționalismului de grotă (AUR & Șoșoacă), cvasi-dispariția presei libere, războaie la graniță, destabilizarea partidului prezidențial (PNL), prăbușirea încrederii românilor în Iohannis…

– Advertisement –

Acesta este tabloul sinistru pe care-l lasă în urmă Klaus Iohannis, după 9 ani de președinție și cu unul înainte de a părăsi Palatul Cotroceni. Nu este el vinovat pentru toate, dar la majoritatea a avut și are o contribuție majoră, direct sau indirect, prin opțiunile sale poltice și comportamentul de grof care nu dă socoteală nimănui.

Singura bilă albă a lui Iohannis este situarea fermă în tabăra pro-occidentală și de partea Ucrainei, în războiul din Est. Dar și aici sunt probleme: declarativ, pe plan extern, suntem de partea binelui, dar faptic păcătuim profund. De exemplu, nu prindem și nu depistăm agenții agresivi ai Rusiei, mulți dintre ei conectați la Ambasada Rusiei de la București. Apoi, nu luăm nicio măsură sancționatorie împotriva companiilor rusești, care continuă să facă bani în România și să finanțeze, astfel, războiul barbar din Ucraina. Nici propaganda putinistă din România nu e anihilată în niciun fel, deși modelul curajos al Maiei Sandu este aproape.

Decidenții europeni cunosc foarte bine această stare de fapt. Ei știu că Iohannis n-a făcut nicio conferință de presă de cel puțin doi ani, n-a dat niciun interviu televizat, nu poate ieși pe stradă fără a fi huiduit copios. E un bagaj cu care nu poți spera să obții o funcție europeană de mare prestigiu, încredere, autoritate și vizibilitate.

Scenariul înscăunării lui Klaus Iohannis este o invenție a propagandei PNL-iste, susținută – din interes – de cea PSD-istă și gonflată indecent de televiziunile finanțate masiv de cele două partide din bani publici.

PNL are două interese majore să facă acest joc perfid.

Pe de o parte, la începutul unui an cu mare încărcătură electorală, partidul lui Iohannis e complet descoperit pe temele de politică internă. Orice discuție despre taxe, impozite, pensii speciale, datorii, inflație, nivel de trai, moralitate politică îi bagă în corzi pe liberalii din cazarma generalului Ciucă. După coabitarea nefastă cu PSD, nu există nici măcar o singură temă care să-i avantajeze. Și atunci, discuția este mutată pe un iluzoriu succes în plan extern. Schengen e subțire, nu ține. De aceea a fost inventat cazul „Iohannis la șefia Consiliului European”. E un subiect care poate fi întins pe tot anul 2024, cu un vârf înaintea alegerilor europarlamentare (din iunie) și altul în toamnă, când va fi un adevărat iureș electoral.

Pe de altă parte, PNL caută o justificare pentru intenția de a comasa alegerile locale cu primul tur al celor prezidențiale. O inițiativă perfect imorală! Și, atunci, vine Ciucă, pensionarul special, și transmite: domnul președinte își dă demisia pentru a pleca la Consiliul European, deci trebuie să facem alegeri prezidențiale pe la sfârșit de septembrie, când – vai! – sunt programate și alegeri locale; deci, să le facem împreună, e și mai ieftin, economisim câteva zeci de milioane de euro!

Care să fie, însă, câștigul PSD? De ce susține Ciolacu această butaforie?

În primul rând, pentru că PSD și Ciolacu au butaforia în sânge, face parte din ADN-ul lor. Pur și simplu, sunt antrenați să mintă, să intoxice, să lanseze diversiuni. Așa a funcționat FSN/FDSN/PDSR/PSD din chiar ziua înființării sale, pe 22 decembrie 1989 (cu oficializare în ianuarie 1990, dar cu rădăcini adânci în comunism și cu genetică dovedit KGB-istă).

Apoi, pentru că PSD are interes să lege PNL de o mare butaforie, să aibă de cine râde la momentul potrivit. Iar demni de râs vor fi atât Iohannis (care va fi președintele Consiliului European așa cum a fost Geoană președintele României), cât și Ciucă (aproape președintele interimar al țării pe care o servește ca pensionar special).

În joc a intrat și UDMR, care a introdus în Parlament un proiect de lege conform căruia următorul președinte al țării poate fi ales cu trei luni înainte de expirarea mandatului președintelui în funcție. Așadar, singurul proiect serios e comasarea alegerilor locale cu cele prezidențiale. Aici nu mai e butaforie, e doar escrocherie politică.

Butaforia se dezvoltă însă pe direcția „Iohannis – șef al Consiliului European”. S-a anunțat, pe diverse canale, că în conducerea PNL a fost discutată această variantă, în condițiile în care actualul ocupant al funcției, belgianul Charles Michel, și-a anunţat intenţia de a se retrage pentru a candida pentru Parlamentul European, în luna iunie. Nu e uitat, din ecuație, nici pensionarul special Nicolae Ciucă, inevitabilul președinte interimar al României, din poziția de șef al Senatului.

Se lansează, pe filiere finanțate generos, informații imposibil de verificat, preluate și de jurnaliști onești. Nevoia de a audiență face ca macanismul dezinformării să huruie ca o moară strcată. Aflăm că Iohannis ar urma să demisioneze la vară, cu 6 luni înainte de expirarea mandatului, pentru a merge șef la Consiliul European, lăsându-i locul la Cotroceni lui Sancho Panza al său, blajinul profitor Nicolae Ciucă.

Toate calculele se fac la București, dar nu la modul serios, ci pentru a păcăli electoratul, pentru a-i lăsa impresia că PNL face jocuri mari, la vârful politicii europene. În realitate, ultima dată când PNL a contat în politica mare, continentală, a fost în 2019, când a avut o contribuție majoră la alegerea Laurei Codruța Kovesi ca primă șefă a Parchetului European. Dar atunci partidul era condus de Ludovic Orban, care se bătea cu PSD-ul infractorului Liviu Dragnea, nu făcea blaturi de genul Iohannis–Ciucă–Ciolacu.

Acum, la Bruxelles, PNL nu mai contează, chiar dacă are europarlamentari merituoși și influenți în PPE, precum Siegfried Mureșan. Vine un gargaragiu caraghios ca Rareș Bogdan – care-și umflă mușchii naționaliști antrenați pe lângă Gușă și Hoandră la Cluj, apoi șlefuiți în cumetria cu securistul pușcăriaș Roșca Stănescu – și strică tot.

Politica europeană are, totuși, niște rigori. În fruntea Consiliului European nu poate fi instalat un politician care și-a ruinat țara – bugetar, social, politic și moral – și iese din mandat hulit de peste 90% dintre compatrioții săi!

Funcția de președinte al Consiliului European nu este accesibilă unui politician care a dezamăgit cumplit, făcând exact pe dos decât a promis. Pur și simplu, acesta nu mai prezintă încredere.

Să ne amintim cine au fost cei trei președinți ai Consiliului European, după intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2009, a Tratatului de la Lisabona (Constituția Europei):

Herman Van Rompuy – belgian (2009 – 2014)
Donald Tusk – polonez (2014 – 2019)
Charles Michel – belgian (din 2019).

Klaus Iohannis nu poate figura pe această listă, pentru că în fruntea țării sale s-a dovedit o tinichea goală, fără conținut.

Când va pleca de la Cotroceni, pe Iohannis poate să-l mai angajeze doar vreo agenție de turism sau o firmă de frecat menta, singurele domenii în care Plimbărețul și-a întărit brandul în cei 9 ani de președinție.

Sau îl poate adopta PSD, să păzească sediul din Kiseleff, ca răsplată pentru trădarea Dreptei reformatoare în favoarea Stângii demolatoare. Dar să-i dea un job part-time, că după trei zile obosește.

Nici profesor nu mai poate fi, pentru că nu se mai poate ascunde: a văzut lumea cât de mult îi place să trândăvească. Nu doar colegii de cancelarie, ci și elevii ar bârfi pe seama inacțiunii sale. A modului indolent, iresponsabil, batjocoritor și leneș în care a ales să exercite înalta funcție de președinte al României, mai ales în cel de-al doilea mandat.

Decidenții europeni cunosc foarte bine situația țării noastre, starea ei de faliment, aproape-grecizarea ei. De aceea, Iohannis nu va fi niciodată președintele Consiliului European. A avut această șansă, cu ani în urmă, dar și-a bătut joc de ea. A ales trădarea, privilegiile nerușinate, blocarea oricărei reforme, anestezierea justiției, paralizarea anticorupției, liniștea mediatică (de tip mafiot), coabitarea cu infractorii.

Noi n-o să uităm că președintele României are dreptul constituțional de a participa la ședințele Guvernului, pe care le conduce, dar Iohannis n-a făcut-o niciodată în mandatul lui Ciolacu, deși e plin Palatul Victoria de „elefanți”. Nu doi, ca în ianuarie 2017, ci o turmă întreagă!

Apropo: e și Grindeanu pe-acolo, ba chiar are funcție mare, de vicepremier și jupân peste bugetul Transporturilor. Același Grindeanu care hrănea cei doi „elefanți” din 2017, ca prim-ministru al lui Dragnea, cu care pescuia în apele tulburi de la Belina… Același Grindeanu care semna sinistra Ordonanță 13 pe 31 ianuarie 2017 – noaptea, ca hoții…

Acum, Grindeanu e bun, cu toți „elefanții” săi. Și e ministru prin semnătura lui Iohannis. Iar Europa știe toate astea, de aceea nu se va lăsa păcălită de un impostor care a trădat tot ce se putea trăda.