Marcel Ciolacu, liderul PSD revenit asupra demisiei, a anunțat luni seară că partidul nu le recomandă simpatizanților săi cu cine să voteze în turul 2 al alegerilor prezidențiale, sugerând prin felul în care a formulat răspunsurile că nu l-ar deranja deloc să câștige pro-rusul Călin Georgescu. Este încă o manevră la capătul unei săptămâni în care social-democrații au jucat cu cinism soarta României, cu obiectivul de a rămâne cu orice preț conectați la putere și la resursele publice.
În cursul serii de luni s-au petrecut două evenimente. Mai întâi, transpirat și gâfâind, președintele Curții Constituționale, Marian Enache, a pus capăt circului declanșat joia trecută și a anunțat că turul 2 al alegerilor prezidențiale rămâne cel stabilit de alegători, adică între Călin Georgescu și Elena Lasconi.
Se închidea astfel o paranteză aparent inexplicabilă deschisă de CCR și care a aruncat în haos și a adus în pragul isteriei toată România. Joia trecută, în a patra zi după alegeri, judecătorii Curții Constituționale controlate de PSD deciseseră, în unanimitate, renumărarea tuturor voturilor din turul 1 al alegerilor prezidențiale.
Manevra CCR a ajutat PSD și pe extremiști să-și mobilizeze electoratele pentru alegerile parlamentare din 1 decembrie
Pretextul era dat de o plângere a europarlamentarului Cristian Terheș (ales pe lista PSD în 2019 și pe cea a AUR în 2024), care acum candidase la Președinție din partea unui partid obscur, luând sub 100.000 de voturi. Nici măcar autorul plângerii nu solicitase renumărarea tuturor voturilor, ci reclamse „fraude” în trei secții.
– Advertisement –
Decizia CCR nu avea bază legală și a produs un cutremur în toată România. Autoritatea Electorală Permanentă și Biroul Electoral central au fost nevoite să inventeze proceduri pentru a executa ordinul care era de-a dreptul absurd. Judecătorii CCR pretindeau ca renumărarea să se termine până a doua zi, adică vineri, lucru literalmente imposibil.
Toată lumea știa că nu se poate – inclusiv judecătorii CCR – și că renumărarea e o chestiune de durată. Și totuși, de ce a procedat atât de absurd instanța constituțională, care deține puteri supreme în stat?
La această întrebare nu există un răspuns din partea judecătorilor (mulți dintre ei, politruci), dar se știe cu precizie cine a beneficiat de manevra CCR.
– Advertisement –
Prin repetarea turului 1 al alegerilor prezidențiale, electoratul PSD a fost mobilizat la urne pentru alegerile parlamentare de duminică, 1 decembrie. Votanților social-democrați li se menținea aprinsă speranța că e posibil ca favoritul lor, Marcel Ciolacu, să ajungă totuși în finală și să devină apoi președintele României – fie prin repetarea scrutinului prezidențial, fie prin rocada „din pix” între locurile 2 și 3 (Ciolacu să treacă, la renumărare, peste Lasconi).
A doua câștigătoare a manevrei CCR a fost tabăra partidelor pro-ruse și izolaționiste. Electoratul acestora a fost întărâtat de decizia Curții Constituționale și de comunicatul emis de CSAT-ul convocat în pripă de Iohannis. Se fabricase impresia că statul român s-ar pregăti să-l excludă pe Călin Georgescu din alegerile prezidențiale, așa că adepții așa-zisei tabere „anti-sistem“ au strâns rândurile și au ieșit cu înverșunare la votul din 1 decembrie, convinși că, dacă votează partidele extremiste, se opun Sistemului.
Prin această dublă activare a electoratelor social-democrat și anti-sistem s-au îmbunătățit procentele PSD, AUR, SOS și POT, care împreună au trecut de 50% în noul Parlament.
Imediat după ce alegerile parlamentare au trecut, CCR a anunțat că respinge plângerea lui Terheș și că finala prezidențială se va ține, așa cum era firesc, între câștigătorii din 24 noiembrie, Călin Georgescu și Elena Lasconi. Jocul pervers fusese făcut, scopul fusese atins.
Cele două tabere din PSD. În final, au câștigat cei care sunt dispuși să jefuiască banii UE împreună cu extremiștii, în timp ce le spun românilor cât rău le face Occidentul
A doua manevră politicianistă a PSD este decizia de a refuza susținerea candidatului pro-european la finala prezidențială din 8 decembrie. Marcel Ciolacu a refuzat cu obstinație să răspundă pe cine va vota dintre Elena Lasconi și Călin Georgescu, afirmând că el nu e în măsură să dea indicații și că oricum votanții PSD nu l-ar asculta.
Mesajul e clar, PSD anunță că merge la două capete și că e pregătit să discute orice variantă, inclusiv aducerea la putere a unor forțe ostile UE și NATO, dacă aceasta ar însemna menținerea partidului la guvernare și împărțirea resurselor publice.
Ciolacu a și afirmat de cel puțin trei ori în doar cinci minute că PSD se dorește a fi un „liant între dezvoltare pe fonduri UE, NATO, Schengen și o parte a românilor care cred în continuare în valorile creștine și identitatea națională“. În traducere, PSD le face izolaționiștilor pro-ruși și lui Călin Georgescu o ofertă de nerefuzat: să împartă împreună prada luată de la Uniunea Europeană, pe care s-o înjure în continuare și să spună că aceasta reprezintă Satana pe Pământ.
În cursul zilei de luni, Elena Lasconi l-a sunat pe Marcel Ciolacu, dar acesta n-a răspuns, spun surse politice.
În PSD există două tabere: unii care ar fi vrut emiterea unui mesaj de susținere pentru candidata pro-europeană, ceilalți care susțin concubinajul cu extremiștii pro-ruși. Conform unor surse din partid, în prima tabără s-au aflat, printre alții, Sorin Grindeanu, Victor Negrescu, Alfred Simonis și Claudiu Manda. În cealaltă tabără, cei mai îndârjiți au fost Victor Ponta, Paul Stănescu, Mihai Tudose și clanul Firea-Pandele din Voluntari.
Așa cum s-a putut constata la declarațiile date de Marcel Ciolacu după încheierea ședinței de la PSD, a câștigat tabăra care e dispusă la coabitare cu extremiștii.