Florin Cîțu se amăgește că poate rămâne la Palatul Victoria. Se înșală amarnic: din punct de vedere politic, și-a consumat benzina. A ars intens și neașteptat de repede. S-a autodevorat până n-a mai rămas nimic din el. A deschis două fronturi absurde – unul în interiorul PNL și altul în coaliția de guvernare, în relația cu USR-PLUS. Și-a făcut harakiri în Piața Victoriei.
Florin Cîțu a fost o speranță politică, dar a eșuat înainte de a ajunge la viteza de croazieră. Frăgezirea i-a venit de la trecutul său misterios și vulnerabil, dar mai ales de la modul stupid în care a ales să-l explice publicului, cu amnezii caraghioase (nu-și amintește dacă i-au fost puse cătușele, nici dacă și-a achitat datoria la bancă…).
Și totuși, se părea că balastul trecutului nu-l va doborî. Dar a prezentul l-a trădat definitiv.
Modul în care a administrat relația cu USR-PLUS, pentru menținerea unei majorități parlamentare de dreapta, a fost catastrofal. Știa că soluție alternativă nu există. A te asocia cu PSD sau AUR, în acest moment, e sinucidere curată. Iar o guvernare minoritară e practic imposibilă.
Din punct de vedere politic, Florin Cîțu a ajuns într-o fundătură. Eficiența guvernării sale, centrată în mod corect pe investiții și dezvoltare, e subminată de incapacitatea sa de a negocia. La acest capitol, Ludovic Orban îi poate fi profesor.
Cîțu n-a înțeles că prezența sa în fruntea Guvernului se bazează pe voturile PNL + voturile USR-PLUS + voturile UDMR + o parte din voturile Minorităților. Aici a greșit grav în relația cu USR-PLUS.
Cîțu n-a înțeles nici că pentru funcțiile sale în Guvern ar fi trebuit să-i mulțumească lui Orban. Fără capacitatea de negociere a lui Orban, Cîțu n-ar fi ajuns ministru de Finanțe în octombrie 2019, pentru că Guvernul Orban n-ar fi existat. Iar fără concesiile făcute de Orban în fața rigidității USR-PLUS de după alegerile parlamentare, Cîțu n-ar fi ajuns prim-ministru. De două ori în doi ani, Orban a fost decisiv în ascensiunea politică a lui Cîțu. Iar Cîțu a înțeles să-i mulțumească încercând nu doar să-l dea jos din fruntea PNL (asta ar fi de înțeles în jocul politic), ci și să-l umilească. Aici a greșit grav în relația cu PNL.
În acest moment, ecuația politică e dezastruoasă pentru Florin Cîțu: din trei partide ale coaliției, îl mai susțin un partid și jumătate. UDMR și o parte din PNL. Între timp, a pierdut USR-PLUS și cealaltă parte din PNL. Să nu se amăgească domnul prim-ministru că liberalii îl susțin în proporție de 90%, asta e o chestiune fluidă, conjuncturală. Când vor simți că puterea de a împărți bani și funcții zboară în altă parte, cei 90% se vor risipi ca fumul, căutând noul pol de putere. Iar momentul e aproape.
Chiar și explicațiile livrate de șeful Guvernului pentru demiterea lui Stelian Ion au avut o doză letală de ridicol.
„Nu voi accepta în Guvernul României miniștri care să se opună modernizării României”. Clasica tactică de transformare a adversarului politic – uneori, iată, și a aliatului – în „dușmanul poporului”.
„România trebuie dezvoltată!” – iar Stelian Ion nu voia, domnule, dezvoltarea României, are așa o răutate în el…
„Stelian Ion este un ministru care, din nefericire, nu a reușit să-și ducă la bun sfârșit proiectele. Un exemplu este desființarea Secției Speciale, care nici după 8 luni de mandat nu a fost desființată”. Asta e o afirmație necinstită! Nu Steliaa Ion a blocat proiectul de desființare a sinistrei SIIJ, ci prea-bunul partener UDMR! Nu Stelian Ion trebuia să asigure o majoritate parlamentară pentru desființarea, prin lege, a Secției Speciale, ci liderii politici, inclusiv șeful Guvernului și președintele țării!
„Nu mai accept pe nimeni în Guvern care să șantajeze”. E clar: Stelian Ion e și șantajist, adică infractor…
„Nu voi permite ca poporul român să fie șantajat”. Se confirmă: Stelian Ion – „dușmanul poporului”!
Acest discurs are ceva din disperarea, șmecheria și necinstea discursului lui Nicolae Ceaușescu din 21 decembrie 1989.
Inevitabil, va veni și 22 decembrie.
Slavă Domnului că, într-o Românie democratică, nu va exista 25 decembrie.
P. S. Klaus Iohannis ar face bine să nu complice lucrurile, insistând pe un drum înfundat! Opțiunle sale politice s-au dovedit și altădată lipsite de viziune.