Tovarășe KGB-ist Vladimir Vladimirovici Putin, peninsula Crimeea n-a fost niciodată cu adevărat a Rusiei! A anexat-o mai întâi țarina Ecaterina a II-a, în 1783, apoi Stalin, în 1944, și Satrapia-Voastră, în 2014!
Să vă transmită asta subalternul dvs. de la Ambasada Rusiei din România, tovarișci Valeri Kuzmin! Să vă aducă aminte, dacă ați uitat. Sau să vă informeze, dacă nu știați. Peninsula Crimeea n-a fost cu adevărat nici a Imperiului Rus, nici a URSS, nici a Federației Rusie din zilele noastre.
Acolo nu s-au stabilit rușii de la bun început, ca să vorbiți acum cu nonșalanță și cu nesimțire sfidătoare despre un teritoriu care v-a aparținut de-a lungul istoriei. N-aveți ce revendica, întrucât Crimeea a funcționat ca un stat al tătarilor între 1441-1783.
Iar în urma războiului ruso-turc, desfășurat în perioada 1768-1774, hanatul s-a proclamat independent prin Tratatul cu otomanii de la Kuciuk-Kainargi. S-a întâmplat în 1774. După 9 ani, în 1783, rușii au cucerit întreaga zonă, anexând-o în timpul domniei țarinei Ecaterina a II-a (sau Ecaterina cea Mare, așa cum mai este cunoscută).
Mergem mai departe. După Revoluția bolșevică din 1917, Crimeea a devenit o republică fals autonomă în cadrul Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse din URSS. Apoi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Stalin a transformat statutul peninsulei într-un oblast. A ordonat ca toată populația băștinașă de tătari crimeeni să fie deportată în Asia Centrală, un act barbar recunoscut ca fiind genocid.
Pentru efectuarea groaznicei deportări, scria istoricul Stanislav Țalik, s-au transferat în Crimeea 20.000 de luptători ai trupelor interne NKVD (Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS): trei regimente motorizate de la Moscova, regimente de pușcași din Kutaisi și Nalcik, un batalion de pușcași cu o companie separată de lunetiști din Erevan, două batalioane de pușcași din Rostov, două regimente motorizate din Baku.
La sfârșitul lunii aprilie a anului 1944, când Stalin pregătea ofensiva spre Berlin, 6.941 de tătari din Crimeea au ajuns forțat în armată, fiind puși să lucreze în construcții. Ulterior, aproape toți acești „soldați” au fost arestați de forțele de securitate sovietice sub pretextul că ar fi niște „elemente antisovietice”. Ostașii armatei roșii erau convinși de propagandă că tătarii din Crimeea sunt dezertori, membri ai unor bande violente, colaboratori ai străinilor.
Pe 10 mai 1944, Lavrenti Beria (ministrul afacerilor interne, însărcinat cu serviciile de securitate și represiune în regimul sovietic) i-a trimis lui Stalin un proiect privind evacuarea tuturor tătarilor din Crimeea. La 9 aprilie, Stalin a semnat Decretul nr. 5859ss – „Cu privire la tătarii din Crimeea”.
Au fost acuzați de trădare în masă, de participare la formațiuni militare voluntare create de germani, de luptă cu partizanii sovietici și de facilitarea trimiterii de oameni în Germania. Și, nu în ultimul rând, de pregătirea unei separări violente a Crimeei de URSS, deși, la un moment dat, se rupsese de Uniunea Sovietică, în octombrie 1941, prin retragerea Armatei Roșii.
Potrivit documentelor NVKD, 191.044 de tătari din Crimeea au luat drumul Uzbekistanului. În zece zile, până la 20 mai, operațiunea deportării fusese finalizată. În raportul către Kremlin se scria că totul s-a desfășurat „la un înalt nivel de disciplină și organizare a agenților”.
Lucrurile nu s-au oprit aici. La 2 iunie 1944, Stalin a semnat un nou decret: GKO nr. 5984ss privind deportarea a 37.000 de bulgari, greci și armeni din Crimeea în Kazahstan și în anumite locuri din Rusia.
În total, conform unui raport pe care Beria i l-a expediat lui Stalin (nr. 693/b), au fost deportate 225.009 persoane din Crimeea: 183.155 de tătari, 12.422 de bulgari, 15.040 de greci, 9.621 de armeni, 1.119 de germani și 3.652 de cetățeni străini.
Numai că, în decurs de 10 ani, Crimeea s-a prăbușit. Experimentul lui Stalin cu deportarea tătarilor și a altor etnii s-a dovedit a fi unul catastrofal. Noii locuitori aduși în peninsulă din teritoriile Krasnodar și Stavropol, din regiunile Rostov, Voronej, Oriol, Kursk, Tambov și Briansk (circa 42.000 de oameni) nu s-au putut adapta modelului agricol și astfel n-au reușit să gestioneze în mod eficient acea zonă, mai susține istoricul Stanislav Țalik.
Tocmai de aceea, dându-și seama de fatalitatea acelei situații, noul lider al URSS, Nikita Hrușciov, a trecut Crimeea în 1954 din subordinea RSFS Rusă în cea a RSS Ucraineană. N-a fost nicidecum un „cadou” oferit pe tavă unei țări care nu exista pe hartă. În fapt, RSS Ucraineană făcea parte tot din URSS. Deci, se subordona în totalitate puterii de la Kremlin.
Declarația pe care ați făcut-o luni – „În 1954, Hrușciov i-a dăruit Crimeea. Așa a fost formată Ucraina” – e una aberantă, tovarișci Putin! În primul rând, Ucraina nu exista în 1954 ca stat. Era doar o republică-marionetă, cum sunt acum cele din Donețk și Lugansk. Ținea de URSS. În al doilea, RSS Ucraineană administra Crimeea sub atenta supraveghere a Moscovei. Ucraina este stat independent din 1991, când URSS s-a destrămat.
Ați mai spus o tâmpenie mare cât Kremlinul: „De ce a trebuit să transferăm teritoriile care au fost parte a Imperiului Rus? De ce a trebuit să fim așa de generoși? Și după aceea, să dăm dreptul acestor republic să plece? E o nebunie”.
Cum au ajuns să fie aceste teritorii parte a Imperiului Rus? Asta n-ați mai spus-o, tovarișci Putin! Tocmai ce am scris: prin cotropire, prin violență, prin ucidere, prin anexare forțată, prin deportări criminale. Rușii i-au prigonit pe tătari din Crimeea, nu invers. Nu ucrainenii au anexat Crimeea de trei ori, ci rușii. Și, apropo de România, Polonia și Ungaria, nu ucrainenii au luat părți din aceste state, ci sovieticii, adică în primul rând rușii. Rușii au invadat Polonia. Tot rușii au invadat Ungaria. Și aceiași ruși au dat ultimatum României să cedeze Basarabia și Bucovina de Nord.
Toate aceste grozăvii s-au stabilit la Moscova, nu la Kiev! Iar la Moscova au fost întotdeauna la putere rușii, inclusiv prin adoptarea unor demenți ai istoriri precum georgianul Stalin ori ucraineanul Hrușciov.
În legătură cu România, ați zis așa: „După, înainte și după al Doilea Război Mondial, Stalin a dat Ucrainei părți din România, Polonia și Ungaria”. Ați mințit! Repet: Ucraina nu exista înainte de 1991 ca stat independent, ci ca falsă republică aflată sub stăpânirea URSS și implicit a Moscovei.
URSS a dat ultimatum României pe 28 iunie 1940, în care se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române din Basarabia și nordul Bucovinei. Ultimatumul n-a fost dat de Ucraina, care nu exista ca stat!
URSS a invadat Polonia pe 17 septembrie 1939, nu Ucraina, care nu exista ca stat!
URSS a invadat și Ungaria în 1956, nu Ucraina, care nu exista ca stat!
Atât România, cât și Polonia cunosc situația istorică. Știu că nu Ucraina le-a luat teritoriile, ci URSS-ul condus de la Moscova. Adică, tot Rusia. De aceea, România și Polonia nu condamnă Ucraina, ci o sprijină. Dar condamnă Rusia. O Rusie condusă dictatorial de dvs., tovarișci Putin! O Rusie care continuă tradiția cotropirilor de pe vremea țarinei Ecaterina a II-a și a odiosului Stalin.
Și dvs. acționați în Crimeea tot ca Stalin. Doar că vremurile sunt de așa natură încât nu-i puteți deporta pe băștinașii din peninsulă. Așa că ați recurs la o altă strategie: le-ați confiscat magazinele și le-ați trecut în proprietatea statului, pentru a-i determina să plece. În plus, ați luat și terenurile străinilor și le-ați transferat tot în proprietatea statului, pentru a-i obliga să dispară de-acolo. Model stalinist în toată regula.