Mulți dintre cei dragi nouă au căzut în plasa dezinformării. Rezultatul, tot mai multe cruci în cimitire. Ce facem cu cei care văd minciuna adevăr? Îi lăsăm în calea uraganului sau îi convingem să se vaccineze? Să încercăm, măcar. Altfel, covidul ne va ucide până la capăt.
Ați încercat să convingeți pe cineva să se vaccineze? E timpul să o facem. Imperativ, trebuie să abandonăm retorica neutră. A-ți dori să nu superi e sinonim cu nepăsarea levitului ce privea în altă parte, în vreme ce seamănul său agoniza, bătut de tâlhari. Acum, tâlharii au lovit, iar noi tăcem.
A le vorbi oamenilor dragi despre vaccin înseamnă a salva vieți. A lor și a noastră, căci ce înseamnă viața noastră fără ei, dacă nu tristețe perpetuă.
Preoți, teologi, credincioși, toți să devenim ce trebuia să fim de mult: apostolii vieții. Vaccinul înseamnă bucurie, ani împreună, viață. E singura cale de a-i râde morții în față, bucuroși că Dumnezeu nu ne-a uitat până în sfârșit.
A le vorbi oamenilor despre vaccinare e iubirea trăită. Dovada că suntem mai mult decât egoiștii ce se bucură singuri de cer senin și raze de soare. Fără ceilalți, viața e moarte prematură.
Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viaţa pentru prietenii săi, spune Iisus. El a făcut-o. Noi nu avem a ne da viața, doar cuvintele: Vaccinați-vă!
Pentru a împlini Legea lui Hristos, trebuie să ne purtăm sarcinile unii altora, zicea apostolul Pavel. Ni le purtăm? Sau trăim fiecare pentru el, în gaura de șoarece, plină cu bunătăți pentru burta noastră.
Nu cunosc altă Lege a lui Hristos decât cea a iubirii. A ne vaccina pe noi și cei dragi e iubire. Dumnezeu își coboară harul printre noi, din dragostea Sa. A insista, vorbi, convinge la vaccinare e semnul că nu trăim degeaba, că nu rupem în zadar pragul bisericilor la Înviere.
Pentru semenii noștri, suntem inima lui Dumnezeu ce bate pentru lume. Ați încercat să convingeți pe cineva să se vaccineze? E timpul.
