Luptătorii unui detașament separat de forțe speciale ale batalionului „Azov” au distrus complet o unitate de 200 de spioni ruși de elită ale GRU (Direcția Principală de Spionaj a Armatei Federației Ruse), în zona Mariupol. Unitatea a fost adusă din Republica Kabardino-Balkaria, o republică autonomă din Federația Rusă, situată în Caucazul de Nord.
Conform site-ul ucrainean Obozrevatel.com, „azoviții” i-au deposedat pe invadatorii uciși de documente personale, le-au fotografiat, prezentându-le apoi opiniei publice prin canalul „Azov” de pe Telegram.
Printre documente se numără pașapoarte, asigurări, permise de conducere, dar și jetoane cu numere personale din GRU, inclusiv chei de la casele lor.
De asemenea, apărătorii ucraineni prezintă și imagini cu tehnica de luptă anihilată.
„Regimentul Azov a distrus forțele speciale ale unității militare GRU din Republica Kabardino-Balkaria. Mai mult au călătorit decât au luptat”, au scris militarii din Batalionul „Azov”.
Kabardino-Balkaria: 900.000 de locuitori, la o suprafață cât două județe ale României
Republica Kabardino-Balkaria este o republică autonomă din componența Federației Ruse, situată în Caucazul de Nord, cu capitala la Nalcik (265.000 de locuitori).
Republica Kabardino-Balkaria are o suprafață este de 12.500 km pătrați (cam cât două județe din România). Se învecinează la sud și sud-Vest cu Georgia, restul vecinilor săi fiind alte republici autonome sau regiuni din Federația Rusă: Osetia de Nord (la sud și sud-est), Karaciai-Cerkessia (la vest și nord-vest), Stavropol (la nord și nord-est).
Tot în zona Caucazului de Nord, nu departe de Republica Kabardino-Balkaria, în est, spre Marea Caspică, se află republicile Ingușetia, Cecenia și Daghestan.
Zona Caucazului de Nord (în sud-vestul Rusiei), din care face parte și republica autonomă Kabardino-Balkaria
Teritoriul Republicii Kabardino-Balkaria este muntos, cel mai înalt munte fiind Elbrus, care ajunge la 5.642 de metri. În nordul republicii se găsește și o zonă de cîmpie.
Conform recensămîntului rusesc din 2002, populația era de 901.494 de locuitori, din care 498.702 cabardini (55,2%), 226.620 ruși (25,1%), 104.951 balcari (11,6%), 9.845 osetini (1,1%), 8.770 turci (1,0%) etc.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Partizanii din Belarus au trecut la rezistență împotriva regimului dictatorial al președintelui-dictator Aleksandr Lukașenko și a trupelor ruse, anunță site-ul ucrainean Obozrevatel.com, citându-l pe Franak Viacorka, consilierul liderului opoziției din Minsk, Svetlana Tihanovskaia. Partizanii creează bariere pentru a împiedica personalul militar din Belarus să intre în Ucraina, ca să se alăture invaziei rusești. Au aruncat în aer deja trenuri ale invadatorilor și au deteriorat echipamente militare.
„Eroii noștri opresc trenurile rusești, deteriorează echipamentele rusești, distribuie pliante pentru a împiedica trupele belaruse să intre în Ucraina”, a scris pe Twitter Franak Viacorka, consilierului Svetlanei Tihanovskaia, adevărata câștigătoare a alegerilor prezidențiale din 2020 din Belarus. După ce Lukașenko a măsluit acel scrutin, Tihanovskaia s-a refugiat în Lituania, nerecunoscându-și înfrângerea.
Viacorka a publicat și o hartă care arată rezultatele acțiunilor partizanilor din Belarus. În același timp, a raportat că o așa-numită „fabrică de troli” din Rusia a devenit tot mai activă pe rețelele de socializare: „Pe Facebook și Instagram, roboții încearcă să semene dispute între ucraineni și belaruși. Astfel, țara agresoare care a atacat statul ucrainean încearcă să atragă Belarus într-un masacru sângeros împotriva Ucrainei fraterne”.
Politicianul a subliniat: „Ucraina va câștiga, iar Belarusul va fi eliberat”.
La rândul său, ministrul Afacerilor Interne din Ucraina, Denis Monastirski, i-a avertizat pe militarii belaruși că, dacă vor păși pe pământ ucrainean în direcția regiunilor Volîn și Rivne, vor rămâne acolo pe veci.
Opozanții lui Lukașenko au lansat un videoclip în care le cer conaționalilor să meargă la proteste și să blocheze echipamentul agresorului de la baze și căile de aprovizionare. „Războiul pe care Putin l-a declanșat împotriva Ucrainei frățești oferă o șansă unică de a schimba istoria. Rusia pierde deja și fără bazele noastre, căile ferate și granițele noastre. Înfrângerea lui Putin va veni mult mai repede. Nu va avea hrană, combustibil, libertate de mișcare. Armata va vedea puterea oamenilor și va trece de partea lor. Armata va prelua controlul graniței noastre și nu va permite ca Belarus să fie folosit pentru război. Lukașenko este un laș, iar fără sprijinul Rusiei va fugi la prima ocazie”.
În acest caz, se mai spune în videoclip, puterea în Belarus ar fi preluată de Svetlana Tihanovskaia, iar Putin nu va mai avea puterea de a rezista pe frontul ucrainean.
În urma unui sondaj realizat de centrul sociologic Chatam House din Belarus, 97% dintre cetățeni se opun războiului cu Ucraina.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Printre cei aproape 500.000 de ucraineni care au intrat în România în ultimele 25 de zile, de când țara vecină a fost invadată de trupele rusești, se numără și Iulia Cernițkaia, antrenoare de fitness și mamă a patru copii. Mai mult, femeia frumoasă din Odessa a hotărât să rămână în România, la fel ca alți 80.000 de conaționali. Ea a descoperit extraordinarul suflet al poporului român, generos și plin de omenie. Iar o întâmplare într-o benzinărie a copleșit-o pur și simplu.
Pe 24 februarie, când rușii au invadat Ucraina, Iulia Cernițkaia locuia la Odessa, pe malul Mării Negre, împreună cu soțul ei și cu cele patru fiice. Ea – antrenoare de fitness, cu propria sală și propria afacere; el – medic stomatolog.
Războiul a făcut ca totul să se schimbe brusc și dramatic. Soțul Iuliei a schimbat hainele civile cu cele militare, iar cleștele stomatologic cu un pistol-mitralieră. Iulia a stat în cumpănă câteva zile, apoi s-a hotărât: își ia fetele și pleacă spre Vest, pentru a le salva viața. Bombele începuseră să cadă și în zona Odessa, iar în Herson-ul vecin era urgie.
S-a înscris în lungul șir al ucrainenilor care așteptau să treacă granița spre Galați. A ajuns la Brașov, iar acum comunică prin Facebook de la Moeciu, unde a găsit găzduirea generoasă și dezinteresată a unei minunate familii de români.
Postările Iuliei Cernițkaia au avut cadență zilnică, din ele respiră recunoștința femeii plecate în pribegie și care a găsit mereu o mână întinsă. Dar o întâmplare petrecută vineri, 18 martie, într-o benzinărie, a copleșit-o. Un bărbat trecut de 60 de ani, deși evident necăjit și cu resurse financiare reduse, a scos din portofel 200 de lei și i-a dat.
Iulia a povestit totul pe Facebook. Găsiți mai jos această întâmplare, redată cu multă emoție, precum și câteva postări anterioare.
Un gând al Iuliei Cernițkaia, care încearcă să-și facă un rost în zona Moeciu din județul Brașov, te scutură ca un cutremur care îți intră prin călcâie și îți iese prin creștetul capului: „Întreaga lume ne susține și ne ajută. Ne oferă cazare gratis, mâncare, haine, bani. Iar vecinii noștri din Rusia ne omoară”.
18 martie: „Am început să plâng. Nici nu știa că am patru copii care mă așteaptă”/ Către ruși: „Plecați de lângă noi! Duceți-vă înapoi de unde ați venit!”
„Acești bani mi i-a dat un bărbat de 60-65 de ani într-o benzinărie, când am ieșit și mă îndreptam spre mașină, după ce achitasem plinul.
Și-a șters parbrizul și m-a întrebat în română: «Ucraina?» (în lima română).
I-am răspuns: «Ucraina».
Probabil m-a așteptat când a văzut plăcuțele de înmatriculare, cu număr de Ucraina.
Și-a deschis portofelul și mi-a dat 100 de lei. Și a spus: «Slavă Ucrainei!».
Am început să plâng. Am refuzat să iau banii, mai ales că am văzut că avea o mașină veche.
Dar el și-a deschis portofelul și mi-a mai dat 100 de lei! Mi-a spus că sigur am nevoie de ei. «Slava Ukraini!»
Nu mi-am putut stăpâni lacrimile. La urma-urmei, nici nu știa că am patru copii care mă așteaptă. Și bine că nu i-am spus, că altfel își golea portofelul.
Am vrut să-l îmbrățișez, dar nu m-a lăsat.
Dacă acest om îmi citește cumva postarea, trebuie să știe că a ajutat o mamă a patru copii.
Am urcat în tăcere în mașină, mi-am șters lacrimile și nu puteam înțelege. Așa ceva?!
Întreaga lume ne susține și ne ajută. Ne oferă cazare gratis, mâncare, haine, bani. Iar vecinii noștri din Rusia ne omoară.
Vă mulțumesc tuturor! Celor care m-au adoptat împreună cu copiii mei, care ne ajută în toate!
Mulțumim prietenilor care ne-au trimis bani, pentru a avea din ce să trăim.
Camarazi! Războiul m-a învățat multe.
Războiul deschide mulți ochi.
Mulțumim pentru experiență, dar, vă rog, plecați de lângă noi!
Nu merităm asta.
Duceți-vă înapoi de unde ați venit!”
Iulia Cernițkaia și copilele sale
9 martie: „Animalelor! Nu sunt suficiente lacrimi și înjurături pentru a exprima cât de mult vă urăsc!!!”
„Ăștia sunt naziștii? Nou-născuți!
Maternitatea și spitalul de copii din Mariupol, astăzi 9.03.2022, au fost distruse de ocupanți!
Animalelor! Vă puteți imagina ce se va întâmpla cu oricine încearcă să intre în Ucraina după victoria noastră?!
Îți dai măcar seama ce cruce veți duce tu și familia ta dacă rămâi în viață?!
Nu e destulă ură! Nu sunt suficiente lacrimi și înjurături pentru a exprima cât de mult vă urăsc!!!”
10 martie: „Mi se rupe inima în bucăți că nu am avut timp nici să te îmbrățișez de rămas-bun, că războiul m-a luat pe nepregătite”
„Un telefon este singura modalitate de a da de tine acum.
E dureros de grea.
Mi se rupe inima în bucăți că nu am avut timp nici să te îmbrățișez de rămas-bun, că războiul m-a luat pe nepregătite.
Este înfricoșător să mergi la culcare și să aștepți cu nerăbdare un telefon a doua zi, spunând că ești bine.
Mă doare să știu că tu ești într-un loc fierbinte, iar eu am plecat să salvez copiii.
Abia aștept ziua în care vei spune: «Vino înapoi, am câștigat!».
Fiecare femeie, mamă, soție, fată care a trebuit să-și părăsească persoana iubită – vă înțeleg foarte mult.
Dar voi sunteți eroine! Salvați viețile și mentalitatea copiilor, care mai târziu ne vor crește țara.
Mi se rupe sufletul că noi suntem în siguranță, iar mulți compatrioți ai noștri nu pot ieși din zonelei periculoase.
Mi-e greu. Sunt ca o legumă. Încerc să mă mențin în formă, dar seara plâng în pernă.
Știu un lucru: imediat ce creaturile se retrag din Kiev (nu vorbesc din ucraineni), imediat, fulgerător, fără opriri și șederi peste noapte, merg acasă, la Kiev. În cinstea voastră. Pentru minunații oameni ai Ucrainei.
Voi face tot ce îmi stă în putere pentru a reconstrui orașul.
Încă puțină răbdare. Ştiu, ştiu. Și totul va fi Ucraina!”
11 martie: „Mi-am luat copiii și am plecat în România. Am fost întâmpinați de o familie minunată. Nu aș fi crezut niciodată că străinii pot fi atât de primitori”
„Mi-a luat mult timp să mă decid dacă plec sau nu. Eram sfâșiată între frica de a pleca și întrebarea: «Ce să fac mai departe?».
Totuși, m-am hotărât: mi-am luat copiii și am plecat în România. Am plecat din vama moldovenească la 8.30 dimineața și am ajuns la 22.30 la Brașov.
Știți cu toții despre cozile de la vamă și cum îi hrănesc pe toți și-i ajută cum pot.
Am fost întâmpinați de o familie minunată, escortați la casa unde ne aștepta o femeie, care ne gătește uneori și încearcă să ajute în toate.
Nu aș fi crezut niciodată că străinii pot fi atât de primitori. O mână de ajutor este mereu acolo.
Întrucât aici în mare parte toată lumea vorbește românește, găsim de cuviință să vorbim engleza noastră brută, pentru că ucraineana n-o cunoaște nimeni.
Am avut deja două familii care ne-au vizitat. Le-am adus copiilor o mulțime de jucării, bunătăți, haine (după dorințe și nevoi) și ne-au încălzit cu cuvinte de încurajare.
Nu-mi pot reține lacrimile după tot ce se întâmplă. Nu știu cum să mulțumesc, să le întorc gesturile frumoase. Dar știu sigur că Domnul îi va da fiecăruia după faptele sale.”
14 martie: „O să încerc să lucrez aici, în România. Tăticul copiilor e în război…”
Iulia Cernițkaia
„Ar trebui să spun că e ușor? Nu, nu. Nu.
Îmi este foarte greu s-o iau de la zero.
Acum am un management care mi-a făcut cele mai confortabile condiții, dar totul e nou, totul e schimbat în viața mea.
Văd cum se uită oamenii la mine, ca la o colegă de clasă care tocmai a trecut pragul clasei și toți vor s-o tragă de codițe. (…)
Deci, fraților, o să încerc să lucrez aici, în România, să rămân cumva pe linia de plutire.
Nu suntem asigurați. Tăticul copiilor e în război. Toată Ucraina a rămas fără venituri. Nu mă pot baza decât pe mine și pe oamenii cărora le pasă.
Trebuie doar să rezist, ca să nu vin acasă și să mușc pământul pentru a avea o resursă de supraviețuire până când voi putea câștiga primii bani în patria mea.
La fel va spun și vouă: nu stați degeaba! Nu așteptați pomană de la voluntari și de la stat! Mergeți și munciți! Faceți ce știți!”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Conducerea ucigașă de la Kremlin își pregătește „vizuina” pentru un război nuclear, după eșecurile în lanț pe care le-a înregistrat pe frontul ucrainean. La 17 martie, criminalul de război Vladimir Putin a dispus efectuarea unor zboruri guvernamentale în estul Rusiei, unde s-ar afla un adevărat oraș subteran, construit încă din perioada sovietică. Ar urma să găzduiască președintele, membrii Guvernului și centrele de administrație militară sau civilă.
Într-un interviu acordat publicației Obozrevatel.com, generalul ucrainean Nikolai Malomuj (66 de ani) susține că este totuși puțin probabil ca Putin să apese butonul nuclear. Totuși, dictatorul ar fi conștient de amploarea războiului din Ucraina: ar putea deveni detonatorul unui conflict global cu Alianța Nord-Atlantică (NATO).
Generalul Malomuj descrie superbuncărul lui Putin: „În cazul unui război nuclear, există centre de control subterane pentru a gestiona atât țara, cât și trupele. Acestea sunt buncăre subterane închise, la câteva zeci de metri adâncime, un oraș întreg. Acolo se află centrele de administrație militară și civilă, pentru că acolo se mută Guvernul, nu doar conducerea Armatei. Există toate sistemele de comunicații, inclusiv comunicații subterane cu alte regiuni, alimentare autonomă cu energie independentă de sursele externe, un model autonom de susținere a vieții, inclusiv purificarea aerului”.
Într-un asemenea buncăr, informează generalul ucrainean, se putea trăi 2-3 luni în vremea URSS. Acum, cu tehnologia viitorului, se ajunge chiar la un an. Principalul buncăr al lui Putin se află în republica autonomă Altai din Siberia (la granița cu Mongolia, China și Kazahstan), situată la o distanță de peste 3.000 de kilometri de Moscova.
La destrămarea URSS, ofițerul de informații Nikolai Malomuj a ascuns o cartotecă a aparatului sub acoperire din Departamentul 1 al KGB Ucraina, pentru a nu fi mutată la Moscova
Nikolai Malomuj are o experiență vastă în domeniul informațiilor. În armată, el a servit în brigada forțelor speciale GRU a cărei specializare era să efectueze operațiuni de sabotaj în spatele liniilor inamice și să neutralizeze grupurile de sabotaj din spatele lor. Până la sfârșitul serviciului, Malomuj a obținut gradul de sergent principal și recunoștință pentru îndeplinirea misiunii de comandă.
După ce a servit în armată, a fost demobilizat și a intrat la Facultatea de Drept a Universității din Kiev. Imediat după absolvire, Malomuj a primit o ofertă de a lucra în agenții de informații străine. Astfel, de la mijlocul anilor ’80 și-a început cariera ca ofițer de informații a RSS Ucrainene, una dintre cele 15 republici ale URSS. S-a specializat în domeniul „recunoașterii în teritoriu”.
În decembrie 1991, Malomuj a reușit să ascundă o cartotecă a aparatului sub acoperire din cadrul Departamentului 1 al KGB din RSS Ucraineană, obținut ca urmare a informațiilor din teritoriu, pentru a nu fi preluată și dusă la Moscova de directorul de atunci al KGB, Nikolai Golușko.
A devenit general-locotenent la 23 august 2005, apoi general-colonel la 28 noiembrie 2008.
În perioada 2005-2010, Malomuj a fost președinte al Serviciului de Informații Externe al Ucrainei (când Ucraina era condusă de președintele pro-european Viktor Iușcenko, cel otrăvit de ruși), șeful Radei de coordonare a ofițerilor și personalului militar din întreaga Ucraină și șeful Radei Supreme a Adunărilor Populare din Ucraina.
„Există toate sistemele de comunicații, alimentare autonomă cu energie independentă de sursele externe, un model autonom de susținere a vieții, inclusiv purificarea aerului”
Obozrevatel.com:Avioanele guvernamentale ale Federației Ruse au zburat joi, 17 martie, spre estul țării. Iar la punctele de sosire au staționat doar câteva minute. Ce sarcini credeți că ar fi putut îndeplini?
Gen. (r) Nikolai Malomuj: În estul Rusiei, în timpul Uniunii Sovietice, au existat obiecte deosebit de importante pentru protecție în perioada operațiunilor militare, de exemplu, la scară nucleară. Prin urmare, Rusia se asigură în mod constant, elaborează diverse scenarii, inclusiv un război global. Ei efectuează o revizie completă a acestor instalații, testând sistemele de control ale țării ascunse în adâncurile subteranelor și cele de trupe. Dacă într-adevăr au existat astfel de zboruri, aceasta înseamnă că aceste facilități sunt pregătite pentru utilizare practică. Prin urmare, liderii individuali se deplasează acolo pentru a controla pregătirea și testarea. Și, bineînțeles, pentru transferul de arhive, pentru că există documentație deosebit de importantă și instrumente electronice care nu sunt supuse distribuirii.
Obozrevatel.com:Ați putea clarifica despre ce fel de obiecte este vorba?
Gen. (r) Nikolai Malomuj: În cazul unui război nuclear, există centre de control subterane pentru a gestiona atât țara, cât și trupele. Acestea sunt buncăre subterane închise, la câteva zeci de metri adâncime, un oraș întreg. Acolo se află centrele de administrație militară și civilă, pentru că acolo se mută Guvernul, nu doar Armata. Există toate sistemele de comunicații, inclusiv comunicații subterane cu alte regiuni, alimentare autonomă cu energie independentă de sursele externe, un model autonom de susținere a vieții, inclusiv purificarea aerului. Adică, în cazul unui război nuclear, chimic sau bacteriologic, acestea sunt complet închise și funcționează în regim autonom.
„Nu cred că va fi un război nuclear, dar nu există nicio îndoială că Putin va ține toată lumea pe jar”
Obozrevatel.com:Cât timp se poate trăi într-un astfel de buncăr?
Gen. (r) Nikolai Malomuj: În timpul Uniunii Sovietice, într-un asemenea buncăr se putea trăi două-trei luni. Dar acum există deja mijloace mai moderne, așa că, mă gândesc, acum se poate sta acolo până la un an.
Obozrevatel.com:Credeți că toate aceste acțiuni, testarea buncărelor și așa mai departe, indică disponibilitatea lui Putin de a apăsa butonul nuclear?
Gen. (r) Nikolai Malomuj: Acest lucru nu indică un război viitor, dar sugerează că sunt luate în considerare diverse scenarii – atât un război local pe care ei îl poartă cu Ucraina, cât și un război global cu NATO. Astfel de scenarii încurajează conducerea rusă să pregătească aceste facilități, să le testeze și să le perfecționeze. Putin este obsedat de amenințarea din partea NATO. Conceptul de descurajare militară a Federației Ruse se referă și la formatul unui război nuclear, în cazul unei confruntări globale. Ei admit că războiul din Ucraina poate fi detonatorul unui război global și, într-o anume etapă, NATO va intra totuși în confruntare – atunci utilizarea armelor nucleare este posibilă. Aceasta este o idee absurdă, dar este obsesivă pentru toți liderii Rusiei. Ei sunt ghidați de promisiuni false și fobii, care în practică duc la război, la anumite victime și la o amenințare la adresa păcii. Nu cred că va fi un război nuclear, dar nu există nicio îndoială că Putin va ține toată lumea pe jar.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Noi înregistrări incredibile cu militari ruși aflați pe frontul ucrainean sunt puse la dispoziția publicului de Anton Gherașcenko, consilierul ministrului Afacerilor Interne al Ucrainei, Denis Monastirski. Într-una din ele, un ocupant îi povestește unei femei din Rusia – probabil, prietena sa – despre promiscuitatea pe care-o îndură împreună cu camarazii săi: sparg magazine, fac foamea, fură rațe din gospodării și se plâng că sunt total depășiți de armata ucraineană.
Spre finalul convorbirii, militarul o informează pe interlocutoarea sa că 8 dintre colegii lui de arme au făcut greșeala să mănânce niște plăcinte pe care li le-a oferit o bunicuță. „8 oameni au zburat acasă în sicrie zincate”, spune el.
Clipul audio a fost preluat și de site-ul Obozrevatel.com. Jurnaliștii ucraineni constată: „Locuitorii Ucrainei nu-i primesc pe invadatorii ruși cu pâine și sare, ci, dimpotrivă, încearcă să-i facă pe dușmani să părăsească pământul nostru. De exemplu, o bunică ucraineană a hrănit soldații Federației Ruse cu plăcinte cu otravă. Această poveste nu se potrivește deloc cu minciuna conform căreia ucrainenii se presupune că-i întâmpină pe ocupanți și împart mâncarea cu ei. Astfel de falsuri sunt răspândite în mod activ de resursele propagandistice rusești”.
AUDIO: Discuția terifiantă dintre ostașul rus și prietena sa
„Știam despre pierderi. Gleb a spus că-i aduc direct cu KamaZ-urile”
Tânăra rusoaică: Ieri, pe la ora 4, au adus încă un sicriu. Majgodin, din Zalezino (localitate situată în regiunea Tver din Rusia, la nord-vest de Moscova – n. red.), din două sate au mai fost acolo.
Militarul rus: Iar noi știi câți am adus și am trimis – întru pomenire?
Tânăra rusoaică: Pe cei care se presupune că sunt ceceni? (Este vorba despre „măcelarii lui Kadîrov”, cunoscuți și sub denumirea de „kadîroviți”, care au murit pe capete)
Militarul rus: Da, da!
Tânăra rusoaică: Inițial, multă vreme Ministerul Apărării n-a vorbit nimic despre pierderi. Din punctul nostru de vedere, n-ar fi fost niciun fel de pierderi.
Militarul rus: Pierderi sunt foarte multe.
Tânăra rusoaică: Știam despre pierderi, pentru că Gleb – ei stau la graniță, între Voronej și Ucraina – a spus că-i aduc direct cu KamaZ-urile (camioane de fabricație rusească – n. red.).
Militarul rus: Este înfricoșător! Înfricoșător!
Tânăra rusoaică: Da. Este un lucru de înțeles. Că voi acolo nu vă jucați. Nu e airsoft.
„Rațiile uscate s-au terminat, nu avem ce mânca. Facem foamea! Am ieșit afară ieri, am furat repede o rață. Dacă se nimerește un magazin de «bombardat», luăm de-acolo țigările, produsele”
Militarul rus: Ne-au aruncat din nou afară (se referă la faptul că ucrainenii i-au gonit de pe pozițiile inițiale – n. red.). Nicio asigurare, nimic. Toată Divizia 42, toată compania noastră a fost adusă în Djankoi (oraș regional din Crimeea anexată – n. red.), iar pe noi ne-au detașat. Rațiile uscate s-au terminat, nu avem ce mânca. Am ieșit afară ieri, am furat repede o rață! Dacă se nimerește un magazin de „bombardat”, luăm de-acolo țigările, produsele. Pentru că nu există nimic, înțelegi? Noi facem foamea!
Tânăra rusoaică: Dar marea majoritate spune (la televiziunile din Rusia – n. red.) că voi pur și simplu dați gratis produsele sau le primiți gratis de la cetățenii pașnici. Se vorbește că ei vă mulțumesc pentru că ați venit acolo, bunicile plâng acolo și vă mulțumesc.
Militarul rus: Aha. O bunică i-a hrănit cu plăcinte – 8 oameni au zburat acasă în sicrie zincate.
Tânăra rusoaică: Adică, i-a hrănit cu ce anume?
Militarul rus: Cu otravă!
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Românii se implică în sprijinirea refugiaților ucraineni nu doar în România, ci și în multe alte țări din Europa sau de pe alte continente. Un exemplu este familia Cristache din Luxemburg, care acționează pe multiple direcții, grație firmei de taximetrie pe care o deține.
Originari din județul Prahova, Constantin și Viorica Cristache au fost foarte activi pe plan civic în ultimii 5 ani. Ei au participat deseori la protestele anti-corupție și pro-justiție de la București, inclusiv pe 10 august 2018 (când odioșii Liviu Dragnea și Carmen Dan au declanșat „marea gazare”), dar au organizat acțiuni similare și în Luxemburg, mobilizând comunitatea românească la acțiuni energice, consistente.
După invadarea Ucrainei de către trupele rusești și declanșarea crizei refugiaților, soții Cristache au sărit în ajutorul bieților oameni plecați în pribegie.
Constantin Cristache este administratorul unei firme de taximetrie, CSAM SRL, care deține 9 mașini de diferite tipuri și mărimi, cu o capacitate totală de aproape 50 de locuri. Prin intermediul acesteia, a gândit două acțiuni principale:
1. transportul gratuit de refugiați ucraineni din diverse țări (România, Ungaria, Slovacia, Austria) până în Luxemburg, unde le găsește cazare temporară, de asemenea gratuită, sau îi predă centrului înființat de statul luxemburghez cu acest scop
2. angajarea unor ucraineni ca șoferi pe mașinile sale, pentru a-și câștiga traiul făcând taximetrie.
De fapt, Constantin Cristache a gândit operațiunea de transport gratuit a refugiaților ucraineni – majoritatea femei și copii – în sens mult mai larg: dacă aceștia au rude sau cunoștințe în țările Europei de Vest și vor să ajungă acolo, mașinile antreprenorului român îi duc oriunde – indiferent că e vorba de Luxemburg, Belgia, Olanda, Germania, Franța, Elveția sau Italia.
Implicare totală în acțiunile din Luxemburg
Costi Cristache – cum îi spun apropiații – este deja implicat în acțiunile derulate pe plan local, fie de către autoritățile centrale și locale, fie de către diverse ONG-uri, în sprijinul cetățenilor ucraineni care fug din calea războiului și au nevoie de asistență pe teritoriul Luxemburgului.
În acest sens, asigură deja transport gratuit pentru refugiații ucrainieni din punctele de intrare în capitala Luxemburg spre centrele de urgență deschise pentru ei în țară, dintre care cel mai important este în cartierul Kirchberg, unde el și locuiește.
Vineri, de exemplu, a condus o familie de ucrainieni, cu trei copiii, de la Gara centrală din Luxemburg spre un centru de urgență amenajat pentru refugiați. Erau afectați de ce au lăsat în urmă, în țara lor, dar fericiți că au ajuns teferi în Luxemburg. Privirile lor sticleau de bucurie când românul de la volan le-a spus că nu-i datorează nimic pentru cursa respectivă, deși prețul în Luxemburg e ridicat, de aproape 3 euro per kilometru.
Costi le vorbește tuturor clienților pe care-i are în taxiul său – de regulă, oameni cu situație materială bună, din țările occidentale – despre faptul că fiecare poate contribui, cum și cu ce poate, pentru a ajuta acești oameni năpăstuiți. Astfel, el a reușit să sensibilizeze un număr mare de oameni, care fac câte o donație, pe lângă plata cursei de taxi, bani pe care românul i-a transferat către centrul de urgență special amenajat. Tot circuitul banilor e fiscalizat, fapt care crește încrederea donatorilor că banii sunt folosiți în acest scop nobil.
Împreună cu soția sa Viorica și cu fiul lor Bogdan, Costi Cristache a mers și la un punct de colectare a ajutoarelor pentru refugiați, oferindu-și sprijinul. Ei au participat și la manifestația de solidaritate cu poporul ucrainean, organizată în Luxemburg.
Viorica și Constantin Cristache
Sunați-l pe Cristache, taxiurile sale vă așteaptă!
Acum, Costi Cristache vrea sa organizeze transporturi de refugiați de la frontierele ucrainiene – cele cu România, Ungaria, Slovacia sau Polonia – spre Luxemburg. De aceea, caută oameni altruiști, curajoși, săritori și cu suflet mare, care să vrea să-l urmeze. Ce pot face aceștia? Iată!
Cristache este administrator unic al unei firme din Luxemburg care are ca obiect de activitate transportul de persoane în taxi, mașină de închiriere cu sau fără șofer, precum și ambulanță.
În parcul său auto are 9 mașini, pe care vrea să le pună la dispoziție pentru a face acest transport de refugiați, el însuși urmând să conducă una dintre aceste mașini. Așadar, are nevoie de șoferi voluntari. El pune la dispoziție mașinile și benzina, ei trebuie să le conducă, în caravana pe care o vor face împreună.
Costi a tot vorbit în jurul lui, cu colegi, cunoștințe, prieteni, dar unul singur s-a oferit să-l însoțească, conducând una dintre cele 9 mașini ale sale.
Cel care a răspuns solicitării lui Costi, fiind gata să-l însoțească la frontiera cu Ucraina, este Serghei Ghilețchi, un destoinic agent imobiliar din Luxemburg. Acesta este originar din Republica Moldova, iar soția sa are rădăcini ucrainiene. El vorbește și românește, pe lângă alte câteva limbi. Luna trecută, când a început războiul, el se afla în Ucraina, pentru înmormântarea mamei sale.
Costi Cristache și Serghei Ghilețchi au făcut deja o primă acțiune: sâmbătă au traversat Germania și Polonia, 1.435 de kilometri până la granița cu Ucraina, la punctul de frontieră Przemysl. Au luat 6 refugiați – atâția au găsit dispuși să meargă în Luxemburg -, iar astăzi au ajuns cu ei în Marele Ducat.
Costi Cristache și Serghei Ghilețchi se pregătesc pentru o nouă cursă, pentru a-i ajuta pe cei aflați în dificultate. Ei caută noi camarazi, pentru a spori „caravana solidarității”.
Dacă locuiți în Luxemburg sau aveți cunoștințe, prieteni ori rude în Luxemburg sau într-una dintre țările vecine (Belgia, Franța, Germania), îl puteți contacta pe Constantin Cristache la numărul de telefon 00352621228653. El vorbește româna și franceza, iar soția sa vorbește în plus și engleza.
O șansă în plus pentru refugiați: șofer de taxi în Luxemburg
Constantin Cristache este dispus să angajeze, ca șoferi pe taxiurile sale, câțiva dintre refugiații ucraineni, mai ales că legislația europeană a devenit mult mai îngăduitoare în privința dreptului lor de a locui sau a munci. Cetățenilor ucraineni le-a fost acordat, cu titlu provizoriu, dreptul de a munci, chiar dacă nu au o situație stabilă în Luxemburg, până când vor reuși s-o obțină.
În acest sens, soții Cristache încă așteaptă un răspuns din partea ministerul de resort, întrucât pentru a putea profesa taximetria este nevoie de un document care se numește „carte conductor”; în condiții normale, pentru a obține acest document, trebuie urmată o procedură destul de anevoioasă și care solicită destul de mult timp.
Constantin Cristache a cerut la ministerul de resort să fie modificată, printr-un decret ministerial sau alt document guvernamental ori legislativ, legea aflată acum în vigoare, care nu dă acces la această profesie decât acelora care dețin această „carte conductor” și îndeplinesc anumite condiții de onorabilitate sau calificare profesională.
Vrea să cazeze refugiați la Ploiești, Petroșani și în comuna Berceni
Constantin Cristache s-a mai gândit la ceva. El are o casă la Ploiești, un apartament la Petroșani și chiar și o caravană utilată cu tot ce este nevoie, la Berceni (lângă Ploiești), localitate în care locuiesc părinții soției sale. Familia Cristache vrea să pună la dispoziția refugiaților ucraineni toate aceste facilități de cazare, dacă este nevoie și în aceste zone de găzduire provizorie, până când situația lor se rezolvă.
Soții Cristache vor ajunge în țară de Paște și ar prefera să pună la dispoziție aceste locuințe în momentul în care vor fi și ei prezenți, pentru ca totul să fie mult mai bine și eficient organizat și pentru a evita eventuale probleme cu autoritățile locale sau cu vecinii.
Constantin Cristache
Constantin Cristache:„Unii spun că binele se face în tăcere, însă vedem cum răul e tot mai la vedere și este mare nevoie să vorbim și de fapte bune, care pot servi drept exemplu, care îi pot mobiliza și pe alții să le facă. Avem datoria morală, cetățenească și dată de direcția europeană, pe care ne-o dorim, să vorbim și să facem tot ce este necesar pentru ca atrocitățile istoriei să nu se uite, iar dramele să nu se repete”.
Românul luxemburghez mai spune: „Am plătit scump pentru indolență, pentru nepăsare, atât în ceea ce privește pandemia, cât și acum, în ceea ce privește războiul. E momentul să ne învățăm lecțiile, să ne admitem slăbiciunile și să acționăm ferm și demn, în primul rând față de propria conștiință și, mai apoi, pentru noi și pentru cei din jur, care vrem o lume în care să domnească armonia și pacea și în care să putem discuta despre progres și incluziune, nu despre genocid și sânge vărsat într-un război în care nu pot exista învingători”.
Cristache completează: „Războiul a fost pierdut în ambele sensuri, încă din momentul în care s-a declanșat. Singurii care mai pot învinge acum sunt oamenii, unul câte unul. Oamenii pot învinge teama, pot învinge limitările ideologice, stereotipurile și ambițiile politice. Fiecare dintre noi poate învinge devenind ambasador al păcii. Lumea nu va mai fi ca înainte și datoria noastră este ca tot ce s-a întâmplat și se va mai întâmpla să nu fie în zadar, ci să ne facă mai buni, mai fermi în valori și în acțiuni. Să nu uităm că democrația nu este un drept dobândit, un dat pe vecie, o certitudine. Democrația este cu și despre oameni a căror voință este, zi de zi, pusă la încercare”.
Soția sa, Viorica Cristache, îl completează: „Povestea noastră despre solidaritate e și povestea mea, e și povestea ta. Haideți să o scriem împreună în continuare! Ucrainenii rezistă! Europa rezistă! Democrația e vie!”.
P. S. Constantin Cristache este unul dintre protagoniștii și susținătorii apariției cărții „10 August”, scrisă de Grigore Cartianu și Laurențiu Ciocăzanu.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Puterea de la Kremlin se confruntă cu probleme tot mai mari pe frontul ucrainean. În primul rând, a pierdut peste 14.000 de militari în 23 de zile de la invazie. În al doilea, fluieră a pagubă în privința echipamentelor militare: mii de vehicule blindate de toate tipurile au fost distruse de către luptătorii ucraineni. În al treilea rând, „putiniștii” rămași pe câmpul de luptă sunt revoltați și disperați.
Cei din prima linie, care nu știu de la o oră la alta dacă vor mai trăi sau nu, acuză faptul că ei încasează aceeași soldă precum camarazii lor aflați în spatele frontului, acolo unde nu se duc niciun fel de bătălii. Unul dintre ei apare într-o înregistrare publicată de site-ul Obozrevatel.com. Se aude cum își informează mama că el și amicii lui de divizie, deși sunt în focul luptelor, câștigă la fel ca militarii de lângă graniță. Adică, în total, numai 54 de dolari pe lună!
Pe de altă parte, militarii din prima line sunt invidioși pe colegii lor din linia a doua, cea pasivă. „Ei stau toată ziua lângă graniță și merg la magazin de câte ori vor, se odihnesc bine și le vine solda”, i-a spus un militar rus mamei sale.
AUDIO: Discuția unui militar rus cu mama sa
Militarul de pe gront i-a mai transmis mamei sale că a vrut la un moment dat să dezerteze, din cauza bătăliilor grele și a soldei mici, dar i-a fost teamă să nu fie lichidat de cineva.
Potrivit invadatorului, comandantul lui a raportat că trupele ruse vor rămâne pe pozițiile actuale cel puțin două săptămâni.
Militarul a mai făcut o dezvăluire importantă, care confirmă că așa-zișii „pacificatori”, care voiau să „denazifice” Ucraina, s-au dus pe front nu din vreun patriotism față de țara lor sau din vreun cult pentru Putin, ci doar pentru bani.
„Toată lumea avea contract și știa că acolo”, adică în Ucraina, a mai spus invadatorul rus.
Această mărturie, subliniază site-ul Obozrevatel.com, dovedește falsitatea declarațiilor unor prizonieri care susțineau că n-au înțeles unde și de ce au fost trimiși.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Războiul sângeros din Ucraina produce eroi, personaje și gesturi admirabile, dar scoate la lumină și indivizi de coșmar. Cel mai scârbos personaj al săptămânii nu e nici politician, nici militar ori jurnalist, ci artist. Mai exact, pianist. Unul pe cât de celebru, pe atât de ticălos.
Boris Berezovski (53 de ani), pianist rus de renume mondial, a spus la TV că vrea să vadă mai multă presiune pusă de armata țării sale asupra oraşului Kiev, potrivit ziarului francez „Le Figaro”.
„Înţeleg că ne e milă de ucraineni, că înaintăm încet, dar ar trebui să fim mai fermi, să-i încercuim şi să le tăiem curentul electric”, a propus Berezovski joi, la postul naţional de televiziune Pervîi Kanal.
Mesajul muzicianului, prea radical chiar şi în contextul mass-media ruse, a încurcat şi un ofiţer invitat în emisiune. Acesta l-a întrerupt pe Boris Berezovski ,amintind de necesitatea de a evita „o catastrofă umanitară” în Ucraina.
„Important este să câştigăm războiul opiniei publice în Rusia, după care toată lumea ne va înţelege”, a comentat ofiţerul.
VIDEO: Emisiunea în care s-a compromis celebrul pianist
Propunerea lui Boris Berezovski, pe care a făcut-o având grijă să amintească că nu este militar, ci pianist, a provocat indignarea colegilor săi de scenă artistică.
Lars Vogt, pianist şi dirijorul german, care în prezent dirijează Orchestra de Cameră din Paris, a scris pe Twitter: „Sunt uluit de aceste declaraţii ale fostului meu prieten Boris B. Dar le aud din gura lui. Această prietenie este oficial încheiată”.
Pianistul francez François-Frédéric Guy s-a revoltat la France Musique: „Ceea ce văd şi aud este insuportabil”.
Ca reacţie la anularea, la începutul lunii martie, a mai multor concerte internaţionale ale tânărului pianist rus Alexander Malofeev, directorul Folle Journée şi al Festival de La Roque d’Anthéron,René Martin, a solicitat ca artiştii ruşi care nu au legături şi nici nu-l susţin pe Vladimir Putin să nu fie stigmatizaţi. „De aceea ni se pare esenţial să continuăm această bogată colaborare cu artiştii ruşi”, a scris el pe facebook, pe 11 martie, alcătuind o listă de muzicieni care începe cu Boris Berezovski.
Acum, brusc, Brezovski a devenit nefrecventabil. Toate angajamentele sale pe scene din occident au fost anulate.
Produs al Conservatorului de la Moscova, laureat în 1990 al Concursului Internaţional „Ceaikovski”, Boris Berezovski a devenit celebru pentru virtuozitatea sa ca pianist, şi nu pentru opiniile politice. El nu s-a exprimat până acum despre conflictul ruso-ucrainean și nici nu s-a afirmat ca un mare susținător al lui Putin.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Dictatorul criminal Vladimir Putin are opoziție unde se aștepta mai puțin: în spațiul extraterestru. Cei trei cosmonauți ruși care au sosit sâmbătă dimineața pe Stația Spațială Internațională purtau costume galbene strălucitoare, cu dungi albastre – culorile drapelului ucrainean, informează Fox News.
Cei trei cosmonauți au fost primii nou-veniți pe stație de la invadarea Ucrainei de către trupele rusești, pe 24 februarie, notează Associated Press (AP).
Cosmonautul Oleg Artemiev a spus că fiecare nou echipaj care călătorește spre stație își poate alege propriul stil de costum de zbor, se arată în știrea AP.
„A venit rândul nostru să alegem o culoare. Dar, de fapt, am acumulat mult material galben, așa că a trebuit să-l folosim. De aceea a trebuit să purtăm galben”, a spus ironic Artemiev.
Acesta și colegii cosmonauți Denis Matveev și Serghei Korsakov s-au îmbarcat la cosmodromul din Kazahstan vineri, înainte de ora 21.00, iar distanța până la Stația Spațială Internațională au parcurs-o în trei ore și câteva minute, relatează AP.
La bordul stației se aflau deja alți 7 cosmonauți: doi ruși, patru americani și un german.
Acum, pe stația internațională de află 5 ruși și 5 occidentali (4 americani și un german).
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Armata rusă e făcută praf și pulbere în fiecare zi. Luptătorii ucraineni lichidează aproape zilnic câte un ofițer superior al Kremlinului, în confruntări directe. De data asta, au scos din joc patru locotenent-colonei din cadrul echipei speciale de răspuns rapid (SOBR) și al detașamentului de poliție cu scop special (OMON).
Cei patru locotenent-colonei (grad care face parte din clasa coloneilor) proveneau din Administrația Gărzii Naționale Ruse a regiunii Vladimir, anunță site-ul Obozrevatel.com, citând canalul oficial Telegram al comunității internaționale de voluntari InformNapalm.
Numele invadatorilor cu rang superior din armata lui Putin au fost făcute publice de Anton Gherașcenko, consilierul ministrului Afacerilor Interne din Ucraina, Denis Monastirski. Cei patru trecuți în parastas sunt: Ilia Piatkin, Roman Riabov, Serghei Savateev și Mihail Rodionov.
Înmormântarea lor a avut loc vineri, 18 martie, în orașul rus Vladimir.
„Oare câți soldați au fost îngropați pe drum fără fanfară?”, a comentat Gherașcenko pe canalul său Telegram.
La rândul lor, cei de la InformNapalm constatau că în vasta rețea socială rusă VKontakte s-au găsit în ultimele zile necroloage de ordinul sutelor, chiar al miilor: „Cine va conduce acum dispersarea mitingurilor din Rusia? Deci, până la urmă, toți gardienii credincioși vor fi terminați repede și după aceea ce va fi? Maidan în Piața Roșie, iar pe Lenin îl vor scoate din mausoleu și-l vor arde public lângă Kremlin?”
Obozrevatel.com prezintă imagini de la funeraliile simultane ale celor 4 locotenent-colonei, remarcând că oficialitățile orașului nu le-au pomenit numele în mesajul de adio.
„Este de remarcat faptul că în mesaje rușii vorbesc despre rămas bun în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din orașul Vladimir, împreună cu compatrioții lor. Ei îi prezintă drept «eroi» care au murit în timpul unei «operațiuni militare speciale» în Ucraina, dar nu le dau numele. De asemenea, s-a remarcat că printre morții din timpul ostilităților din Ucraina se numără și locuitori ai regiunii Vladimir, a confirmat guvernatorul interimar Alexander Avdeev”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Este înfricoșător să mergi la culcare și să aștepți cu nerăbdare un telefon a doua zi, spunând că ești bine.
