Era cea mai sexy blondă din comuna Scoarţa, Gorj, nu departe de Târgu-Jiu. Felul în care atrăgea atenţia la fiecare pas îi promitea o viaţă de stea la Hollwood. Dar viaţa continua să bată pasul pe loc, în peisajul pauper al Gorjului. A pornit în căutarea aventurii unei alte vieţi, spre Italia lui Romeo şi Julieta. Dar nu putea ajunge la munca de jos; Dumnezeu îi hărăzise un trup pentru un altfel de job. Unul din care să poată fi admirată. Clubul de streptease din Milano, unde Simona lucra noaptea, a fost „vitrina” ideală. Aici a văzut-o prima oară cel ce avea să fie Romeo al ei. Francesco Thiela, 73 de ani, a simţit atunci că-i poate schimba viaţa Julietei sale din Scoarţa Gorjului.

Era bogat, dar pierdut, distrus şi dărâmat psihic, după moartea soţiei. Simona i-a ieşit în cale ca o lumină salvatoare. Iar când i-a căzut în braţe, lumea s-a schimbat peste noapte pentru el. Se îndrăgostise lulea şi a simţit că-i poate pune totul la picioare pentru a-i câştiga sufletul pe viaţă.
Simona a mirosit „prada”. A înţeles că dragostea poate fi o bună afacere. Şi a început să taie facturi după facturi. Francesco nu i-a refuzat nimic: bani, bijuterii, excursii în Dubai, transferuri în cont. În mai puţin pretenţioasa comună Scoarţa, răsărea în paralel un mare domeniu imobiliar. Sărăcia din jur scotea şi mai mult în evidenţă opulenţa palatului construit de Simona cu „finanţarea” septuagenarului italian.
„Romeo” cel ce dorea să îmbătrânească frumos în braţele „Julietei” sale a descoperit cu timpul că miracolul se deşiră în paralel cu subţierea averii personale. Simona era tot mai departe, prea ocupată cu investiţiile imobiliare şi afacerile cu saloane de lux pe axa Italia-Scoarţa-Dubai. La final, prăbuşit şi părăsit, Francesco s-a aruncat în alte braţe, ceva mai sigure: cele ale Poliţiei. S-a declarat escrocat sentimental şi rămas în sapă de lemn. Nu mai avea nimic, nici bani, nici bijuteriile fostei soţii (făcute cadou pasionalei gorjence), nici case.

Investigaţiile au ajuns acum aproape doi ani pe urmele Simonei ce-şi împlinise visul de-o viaţă. Era tânără, frumoasă, bogată şi…liberă. Francesco încă o căuta atunci, îndrăgostit şi sărăcit deopotrivă. Le-a povestit poliţiştilor drama vieţii sale:
„Totul a fost bine până când a zis să vindem apartamentul meu din Milano, să ne luăm o locuinţă mai mică şi să ne mutăm temporar acolo, pentru ca apoi să ne punem de acord unde ne vom muta împreună. Când am fost la notar pentru a perfecta actele de vânzare, ea a trecut un cont bancar care îi aparţinea. Apartamentul a fost vândut, iar banii au ajuns în contul ei. Din acea zi nu am mai văzut-o, nu am mai auzit-o, parcă a încetat să existe”, a povestit italianul, citat de Impact în Gorj.
Simona a fost găsită, în cele din urmă. Nu de către Francesco, ci de polişişti. E aşa cum a cunoscut-o Romeo al ei. Tânără, frumoasă şi…mult mai bogată. Doar că, de azi, nu mai e atât de liberă. A fost reţinută, la Târgu-Jiu, pentru 24 de ore, sub acuzaţia de înşelăciune şi va fi prezentată instanţei de judecată cu propunere de arestare preventivă.
Italianul a dezvăluit poliţiştilor o mulţime de scenarii prin care, spune el, artista lui îl storcea de bani. Unul dintre ele: Simona pleca în excursii departe de Italia şi-l suna uneori pentru a-i cere bani …ca să se trateze. Îl anunţa că s-a îmbolnăvit, iar Francesco o credea. Avea de ales?
„În perioada mai 2015 – septembrie 2017, în mod repetat a indus în eroare cetățeanul italian, deposedându-l pe acesta de suma de 780.000 de euro”, se arată într-o informare a Poliţiei.
Potrivit procurorilor, Simona Mărgăian Tiriplică s-a folosit de „sentimentele de dragoste și pasiune dezvoltate de cetățeanul italian Francesco Thiela Alberto, în vârstă de 73 de ani”, promițându-i că se vor căsători și vor avea copii.

Tânăra gorjeancă neagă toate acuzaţiile. Spune că nu i-a fost iubită italianului şi că a lucrat „cu mâinile curate”. Inclusiv atunci când i l-a prezentat lui Francesco pe soţul ei actual drept „bodyguard” personal. Despre acest detaliu de film, plus toată această istorie sentimental-infracţională, în amplul material al colegilor de la Gorjeanul.ro, AICI.
“Înțeleg de la clientul meu că această doamnă creea numeroase regii. Regiza foarte multe povești. De exemplu, dacă era în Dubai, se îmbolnăvea brusc, trimitea câte o poză că ar fi în spital cerând bani pentru tratament, iar clientul meu îi trimitea rapid zeci de mii de euro, ajungând să facă transferuri și de 70.000 euro. Sunt date bancare, dar și prin Western Union, care probează asta. Am 11 ani de avocatură, dar o cauză de genul acesta nu am mai întâlnit, deși în Italia am înțeles că se întâmplă destul de des astfel de cauze, vârstnicii singuri fiind vulnerabili la românce si din nevoie de afecțiune pot cădea pradă ușor unor astfel de comportamente”, povesteşte Oana Anghel, avocata din România a italianului, ea însăşi şocată de planul romantic-profitabil al gorjencei.
Într-adevăr, din ce spune mai jos şi clientul ei, sărmanul a ajuns să trăiască din greu, şi cu 2 euro pe zi, pentru a o finanţa pe Simona:
“Am ajuns să circul cu bicicleta prin oraș, după ce Simona mi-a cerut să-i cumpăr o mașină, deoarece stă prea mult în casă, singură. I-am luat un Mercedes pentru care plătesc rate timp de câțiva ani de zile, mai exact peste 500 de euro lunar. Mașina neagră cumpărată de mine nu i-a fost suficientă, după vânzarea casei mele, soțul ei, din banii mei, i-a cumpărat ultimul tip de Mercedes, asta după ce s-a fotografiat cu banii mei, și a postat fotografia pe contul lui de Facebook”, susține Francesco Thiela, citat de Gorjeanul.ro. Italianul spune că a ajuns acum la sapă de lemn din cauza româncei, cu care avea mari planuri de viitor: achiziționarea unui salon de coafură în Capitală, o casă pentru ei doi în București și chiar aducerea pe lume a unui copil, rod al iubirii dintre cei doi.
Aşa se încheie povestea de amor dintre Romeo din Milano şi Julieta de lângă Târgu-Jiu. Cu un bătrân din Italia, căzut pradă iubirii dureroase şi costisitoare, şi cu o tânără îndrăgostită de bani, ajunsă la un pas de puşcărie. Poate va rămâne la fel de apetisantă, ca atunci când a văzut-o Francesco prima oară, în noaptea cea senzuală din clubul milanez. Dar bogăţia frumuseţii sale fizice s-ar putea să fie „concurată” de acum încolo de angoasele sufletului. Iar „Julieta” noastră ar putea să descopere între timp că moda la Milano şi luxul din Dubai valorează mai puţin decât libertatea din mai puţin fiţoasa Scoarţă a Gorjului.
Adrian Pascu Tulbure are 30 de ani. În 2008, el a absolvit Literatura la Universitatea Cambridge. Imediat după aceea a fost primit în corpul funcţionarilor publici din Marea Britanie. A început la Ministerul Transporturilor, a continuat la Externe, iar acum lucrează la Ministerul Finanţelor. Se duce la birou în clădirea în care Winston Churchill îşi avea comandamentul în timpul războiului, după cum au aflate reporterii de la
Adrian povesteşte că în Marea Britanie funcţionarii au un cod de etică şi un salariu peste medie, dar mai mic decât în sectorul privat. Din salariu, el îşi permite o chirie într-un cartier bun de la marginea Londrei, unde împarte o casă cu încă doi prieteni.
„În vara trecută, când am văzut la știri un român simplu, care și-a asumat un risc real (în felul său, printr-un mesaj antiguvernamental poate dur, dar pe măsura abuzului la care e supusă România de politic) am spus că este scânteia care va pârjoli această plagă coruptă. Am fost foarte entuziastă să-i scriu, să-i împărtășesc părerile mele, să aflu ideile sale despre cum putem să ajutăm România. Aşa am simţit şi pentru că eu, de mai bine de un an, ies la proteste și în Milano (deşi locuiesc la Como), şi chiar în Bucuresti.
A fost atunci, de Ziua Naţională şi la 100 de ani de România Mare, când am aflat că s-a hotărât să candideze ca independent la alegerile europarlamentare de anul acesta. Am fost cea mai bucuroasă persoană, pentru că Răzvan este cea mai serioasă persoană pe care am cunoscut-o, în pofida mesajului agresiv de pe plăcuţele suedeze, care nu-l reprezintă ca om, dar care a fost unul pe bune, meritat de cei care ne distrug vieţile!
Şansa lor s-a numit o asociaţie umanitar-religioasă condusă de parohul Don Giampiero Fiore, care le-a asigurat adăpost, haine şi mâncare. Au fost bine primiţi şi s-au integrat perfect. Luau masa la cantina „Mensa del Girasole”, administrată de Asociaţia “Susy, sorriso di Dio”, potrivit publicaţiei
Peste Acri s-a aşternut zăpada. Ca o mantie lucitoare, pe care oamenii locului o privesc precum un dar celest – nu se întâlnesc prea des cu aşa ceva. Eugen n-a mai apucat să simtă şi el miracolul iernii în Calabria – locul în care aproape că nu ninge niciodată şi unde spera să-şi poată face şi el un rost. Dar acum e în pace. Şi-a găsit o altă lume albă. Una în care nu va mai suferi. Din cauza banilor, a lipsei de hrană sau de adăpost liniştit. Nici măcar dinţii nu-l vor mai durea.