O femeie din Republica Moldova, Carolina Eremia, care lucrează de mai mulți ani în Italia ca „badantă”, transmite un mesaj tulburător pe pagina sa de Facebook, prin care atrage atenția asupra greutăților prin care trec femeile care practică această meserie în Peninsulă.
Mesajul său, scris în versuri, este un puternic semnal de alarmă despre sacrificiile pe care le fac aceste femei, despre dorul de țară şi de familie, despre umilințele la care sunt supuse.
Poezia sa se adresează, în numele tuturor „badantelor” din Italia, celor care nu le înțeleg suferințele şi care au idei preconcepute în privința lor.
Poezia a devenit virală pe rețelele de socializare, devenind un simbol al strigătului disperat al „badantelor”.
Definiția „badantei” (cuvând care nu există în DEX): persoană care îngrijește alte persoane.
Poezia Carolinei Eremia
Nu râde de mine că sunt o badantă!
Munca mi-e grea şi pierd sănătate,
Departe de ţară, de fiu şi de fată,
De aer moldav, de scumpele sate.
Nu crede că banul îmi vine uşor!
Înghit umilinţă şi drepturi nu cer,
Mă roade continuu puternicul dor:
De casă, de-ai mei, de vremuri de ieri.
Sarcastic nu zice amicilor noştri
Că funduri bătrâne să spăl am ales!
E-o muncă onestă şi poate doar proştii
Că suntem de preţ, încă, n-au înţeles.
Nu mă bârfi pe la spate cu alţii!
Găsește curaj, întreabă-mă franc;
Nu am venit să caut relaţii,
Prea mare e prețul la ceea ce fac.
Nu-mi spune că sunt o trădătoare,
Că ţara lăsat-am pentru bani mulţi!
Eu vărs ani la rând lacrimi amare,
Muncind pentru casă, şcoală şi nunţi.
Nu fi de invidie plin şi de ură,
Încearcă şi gustă din pâinea-mi amară!
Vei vedea ce greu e-a păstra o inimă pură,
Când eşti îmbrâncit, când fac să te doară.
Nu râde de mine că sunt o badantă,
Nu crede că altceva să fac n-aş putea!
Eu nu am pierdut a mea demnitate
Pe calea cu spini (ce-ți pare cu roze!), căci nu e a ta.