Eu nu înțeleg această autoflagelare, chiar defetism, pe care le văd la liderii politici de care se leagă cele mai mari speranțe privind reformele: Fritz și Bolojan.
Domnul Fritz a spus că „vor trebui luate decizii extrem de impopulare”, iar domnul Bolojan crede că „foarte probabil, acest guvern va fi un guvern de sacrificiu”.
De unde până unde? De unde rezultă asta? De ce să fie de sacrificiu? De ce să ia decizii extrem de impopulare?! Cum să ia decizii extrem de impopulare?! Guvernul este în slujba societății, trebuie să acționeze pentru interesul general, nu contra societății.
Cum poate să pretindă legitimitate și AUTORITATE un guvern care scandează că va lua măsuri împotriva poporului?
– Advertisement –
Măi, oameni buni, nu mai rostogoliți clișee! Există o limbă de lemn și în situații de criză, vă rog să încetați s-o mai folosiți!
De unde până unde un guvern care trebuie să pună ordine în finanțele publice este un guvern de sacrificiu?
Priviți Argentina! Javier Milei a ajuns președinte (și are rol executiv) în decembrie 2023. A luat cele mai intransigente măsuri bugetare asumate vreodată de cineva, nu doar în istoria Argentinei, ci în istoria lumii. A redus cheltuielile publice cu 30%. CU 30 LA SUTĂ! A redus deficitul bugetar cu 5% din PIB. Pricepeți? A trecut de la hiperinflație la stabilitate monetară într-un an și jumătate. Șomajul a crescut, firesc. Și ce să vezi? Nivelul de favorabilitate al președintelui Milei s-a menținut la cote înalte. Recent, candidatul său preferat a câștigat alegerile locale în Buenos Aires, un bastion al socialiștilor.
– Advertisement –
Deci, cum să spui că guvernul pe care-l conduci va fi de sacrificiu? Domnule Bolojan, vă rog să nu fiți de sacrificiu! Majoritatea populației așteaptă politici drepte și înțelepte. Deci, vă puteți crește popularitatea făcând ce trebuie. Tăiați tot ce e de tăiat! Eliminați pensiile speciale și sinecurile!