România are un campion european la eSports, Andrei „Odoamne” Pascu, jucător profesionist de League of Legends. A fost cel mai bun din Europa cu echipa sa în 2022 și a ajuns în Top 4 profesioniști în 2016. A participat și la patru ediții ale Campionatului Mondial.
La cea de-a 10-a ediție a cursului Sports Business Academy (SBA), Andrei Pascu a vorbit despre nivelul la care au ajuns eSports. La un singur eveniment, anume finala Campionatului Mondial, au fost 6.941.610 de spectatori concurenți, fără a monitoriza China, de unde nu există cifre oficiale. Sunt jucători care câștigă până la 4.000.000 de dolari salariu brut pe an, în special cei din Asia. Un salariu brut în LEC pornește de la 4.000 de euro brut.
Andrei și-a început cariera acum 12 ani, dintre care 10 a activat în cea mai înaltă ligă a Europei, LEC, corespondenta Champions League la fotbal.
În prezent, Andrei este jucător profesionist, antrenor individual și antrenor pentru echipe de League of Legends, comentator în cadrul LEC din partea Riot Game (publisher-ul jocului), dar și creator de conținut.
– Advertisement –
„Electronic Sports este o industrie care face o paralelă interesantă între sportul tradițional și entertainment. De asemenea, reprezintă o nouă latură competițională, pentru că este o industrie care a început foarte recent, acum 20 de ani, în Coreea de Sud, iar acum se dezvoltă pur și simplu prin jocuri de calculator – de genul Counter Strike, DOTA, League of Legends, Starcraft, Call of Duty – pe care sunt sigur că le-a jucat toată lumea. Este o industrie într-o continuă creștere, pentru că este făcută pentru tineri”, a explicat Andrei Pascu la SBA.
Staff-ul unei echipe ajunge la 25 de oameni
Ca și fotbalul, eSports a depășit stadiul de simplu joc. Mărturie în acest sens stă ce se întâmplă în Coreea de Sud, unde staff-ul unei echipe de League of Legends este format din 20-25 de oameni, în afară de jucători și de partea de management. Mai sunt antrenori personali, bucătari, nutriționiști, fără de care nu s-ar ajunge la un asemenea nivel de performanță.
Desigur, performanța înseamnă și multă muncă din partea jucătorilor. „O zi de-a mea de antrenament începea la 11 dimineața. Aveam întâlnirea cu psiholog, cu nutriționist, cu antrenori specializați pentru toată latura tehnico-tactică a jocului, 6 ore de meciuri amicale și de antrenament împotriva altor echipe din cadrul ligii europene, meeting-uri la sfârșitul zilei pentru debrief. După ce se termina ziua de antrenament cu echipa, făceam antrenament individual cam cum se face la șah: intri pe o platformă în care ai un punctaj asociat cu numele tău și ești pus împotriva altor jucători cu ranguri apropiate de al tău”, dezvăluie Andrei Pascu.
– Advertisement –
Andrei „Odoamne” Pascu
Minimum 10 ore de antrenament pe zi
„Ziua mea începea la 11 dimineața și se încheia undeva la miezul nopții, chiar la ora 1. Zece ore erau minimum pentru antrenament, iar asta a fost rutina mea timp ce 10 ani, pentru că ai nevoie de asta ca să câștigi”, a povestit jucătorul profesionist, care a dezvăluit că intră în burnout (sindromul epuizării profesionale) o dată la 6 luni. Două-trei nu vrea să mai audă de joc, apoi se întoarce de fiecare dată la calculator, pentru că este „obsedat” de gaming.
Pregătirea participării la o competiție nu constă doar în antrenamentele de zi cu zi, ci și în ritualul de dinaintea confruntărilor cu alți profesioniști. Aproape toate echipele în ziua de azi au un psiholog sportiv care este permanent cu echipa. Jucătorii recurg la tehnici de respirație, de vizualizare și de meditație.
În ziua meciului, la prânz, Andrei Pascu își rezervă câte o oră pentru exerciții de vizualizare. Își imaginează cum va fi ședința tehnică, cum va intra în arenă, cum va avea emoții, cum va ține mouse-ul în mână, cum va aranja tastatura, cum va vedea monitorul.
Când pleca spre meci, el deja trăise totul în interior cu câteva ore înainte și nu simțea niciodată că ar fi fost o experiență nouă care să-l șocheze: „Mulți au probleme cu emoțiile, pentru că trăiesc un sentiment nou. Când ajungeam la studio, îmi luam 30 de minute în care făceam exerciții de respirație și de meditație, ca să-mi liniștesc starea emoțională”.
Cristiano Ronaldo, personaj într-un Shooter
În producția evenimentelor de eSports se investesc foarte mulți bani, ca să fie show, entertainment, ca să fie atrași oameni noi. Ca în orice domeniu care ține de divertisment, poveștile atrag foarte mult.
Astfel, pentru industrie a venit cum nu se putea mai bine triumful celor de la DRX în finala Campionatului Mondial la League of Legends. Echipa sud-coreeană fusese mult timp pe ultimul loc în competiție, dar a revenit fantastic și a câștigat!
Emulația creată în jurul sporturilor electronice a făcut ca superstarurile din sporturile tradiționale și brandurile globale să se asocieze cu acest fenomen. De exemplu, fotbalistul portughez Cristiano Ronaldo, cel mai popular sportiv de pe planetă, este personaj într-un joc de tip Shooter.
La rândul său, fostul tenismen elvețian Roger Federrer a dus trofeul în arenă la Campionatul Mondial de la Londra.
Fotbalistul sud-coreean Heung-Min Son, de la Tottenham, este un alt sportiv implicat în eSports.
Tiffany a fost designerul Cupei Mondiale de trei ani încoace, iar exemplele pot continua cu alte branduri de prestigiu, precum Louis Vuitton, Mercedes sau Coca-Cola.
În ultimii ani am fost bombardați cu tot felul de sfaturi ale nutriționiștilor. Ba că laptele nu e bun și că produce chiar cancerul dacă-l bem în cantități mari. Ba că trebuie să mâncăm mai multă carne de pui, noi, obișnuiți cu ceafa la grătar și cu porcul sacrificat de Crăciun. Ba că trebuie să ținem tot felul de cure, diete și regimuri pentru a slăbi. Etc., etc., etc.
Doctor Cezar, un fost medic cardiolog care a renunțat la rutina spitalului și și-a luat soarta în propriile mâini, promovând un stil de viață sănătos și investind în diverse afaceri tangențiale, ne-a lămurit în articolul precedent de pe Ziaristii.com despre alimentele nesănătoase pe care trebuie să le evităm.
În cursul pe care l-a susținut la Sports Business Academy, Cezar face și un top al celor mai bune alimente pentru organismul uman. Nu sunt multe, dar ar fi ideal să le consumăm regulat.
– Advertisement –
Oul bio este cel mai complet aliment, pentru că din ou se formează o vietate pe de-a-ntregul, fără să aibă nevoie de nimic din exterior. Are o proporție foarte bună de nutrienți, aminoacizi, vitamine și minerale – explică fostul medic, actualmente antreprenor de succes.
În acest top al alimentelor sănătoase, Doctor Cezar plasează pe locul 2 ficatul de vită crescută natural. „E cel mai bogat în nutrienți”, ne asigură lectorul de la SBA.
– Advertisement –
Laptele a devenit un aliment controversat. Obișnuiți din copilărie să-l bem chiar nefiert, mai ales cei care mergeam la bunici la țară, laptele a fost prezentat în ultimii ani drept un adevărat dușman al omului. Totuși, Doctor Cezar îl plasează în topul alimentelor bune, dar numai un anumit tip de lapte.
„Laptele este singurul produs comestibil care a fost menit pentru acest scop, pentru a fi mâncat. Toate celelalte alimente pe care noi le mâncăm au o altă menire. Boaba de fasole are scopul de a crește din ea o altă fasole. Pulpa de vită are rolul de a deplasa văcuța de colo-colo. Noi mâncăm alimente care au alte scopuri. Nici plantele nu vor să fie mâncate. Animalele suferă, dar sunt anumite teorii care spun că și plantele simt și percep pericolul, de aceea și-au creat mecanisme de apărare”, explică Doctor Ceazar.
„Laptele din comerț provine în marea majoritate de la vaci modificate genetic, vaci Holstein, care conțin cazeina de tip A1. Aceasta creează inflamație la nivel intestinal și de aceea multe persoane nu pot tolera laptele. Și nu e neapărat vorba de intoleranța la lactoză sau că după o anumită vârstă nu mai secretăm enzima care să digere lactoza”, detaliază nutriționistul.
„Eu nu consum lapte de vacă din comerț, ci merg în piață și întreb vânzătoarea ce tip de vaci are. Dacă sunt Joițane sau Jersey, vaci din rase tradiționale, acel lapte este bun. Și mai ales dacă este băut crud. Laptele devine dăunător din cauza proceselor industriale prin care este modificat ”, adaugă Doctor Cezar.
Laptele de capră este foarte sănătos, ca și laptele de bivoliță. Ambele au o proteină care nu ne face rău, cazeina de tip A2. Și brânzeturile făcute din astfel de lapte sunt mult mai sănătoase. Din lapte de capră, bivoliță sau din văcuță Jersey.
Doctor Cezar a abordat și ideea inoculată în ultimul timp, cu consumul de lapte care poate duce la cancer: „Dacă vă e teamă că laptele cauzează cancer sau alte bazaconii, uitați subiectul! Cancerul este o boală complexă și nu este cauzat de un singur factor așa-zis cancerigen”.
Revenind la topul nostru, fostul cardiolog ne informează că avem nevoie de un aport mare de alimente bogate în potasiu – rădăcinoase, fructe, ciuperci. Plus alimente care să fie și fermentate, așa cum sunt murăturile, care ne echilibrează microbiomul și ne ajută la digestie.
Dacă avem probleme cu digestia, reechilibrarea microbiomului trebuie să se facă treptat. Sunt persoane care vor să-și schimbe total alimentația, pot avea probleme la început. De ce? Pentru că microbiomul, adică bacteriile, nu sunt pregătite pentru noul tip de alimentație. Schimbarea trebuie să se facă treptat.
Alte alimente care sunt sănătoase: carnea albă, carnea roșie și peștele. Carnea roșie – nu mai mult de o dată pe săptămână. Carnea de pasăre, la fel. Carnea de pește, o dată sau de două ori pe săptămână. În rest, mai mult o alimentație de tip vegetarian sau ovo-lacto-vegetarian.
În timpul cursului de la Sports Business Academy, Doctor Cezar a fost întrebat de unul dintre participanți și despre ouăle de prepeliță, considerate și promovate de unii drept miraculoase. Nutriționistul a răspuns: „Nu sunt cu mult mai bune decât ouăle de găină. Întrebarea este de fapt cum au fost crescute acele prepelițe? Dacă au fost crescute în libertate, ouăle lor sunt mai bune. În caz contrar, nu sunt neapărat mai bune. Diferențele sunt minore. Eu aș merge mai mult pe sursă. Trebuie întrebat producătorul sau vânzătorul de unde sunt acele ouă de prepeliță. Ca proprietăți, au ceva beneficii, dar nu atât de mari, nu cu mult peste ouăle de găină”.
Doctor Cezar este un fost cardiolog care a lucrat în spitale din România, la Timișoara și la Iași, renunțând ulterior la meseria de medic pentru a deveni antreprenor și a promova, astfel, un stil de viață sănătos. Cezar militează pentru prevenție, fiind convins că majoritatea bolilor pot fi prevenite aproape în totalitate.
Fostul medic consideră că este foarte important „să ne conectăm mai mult cu natura, să ieșim la soare cât mai des, să avem un somn de calitate, să facem mișcare, să consumăm o hrană echilibrată, să căutăm atât iubirea spirituală, dar și fizică, și să ne implicăm în proiecte motivaționale care să ne ofere scopul și bucuria de a trăi”.
Am urmărit de curând un curs video prezentat de Doctor Cezar pe site-ul Sports Business Academy, unde acesta realizează un top al alimentelor periculoase pentru organismul uman. Merită să citiți și să țineți cont.
1. Uleiul intens procesat și prăjit
„Grăsimile cele mai rele sunt cele parțial hidrogenate, uleiurile care se găsesc în produsele procesate, pentru că ele au fost modificate ca să reziste pe rafturi 6 luni”, explică Doctor Cezar.
– Advertisement –
Spicuim în continuare principalele idei expuse de lectorul nostru.
O grăsime naturală râncezește cu timpul. Nucile, de exemplu, râncezesc la un moment dat dacă le ținem pe masa din bucătărie. Ce înseamnă râncezirea? Deteriorarea uleiurilor din alimentul respectiv. Pentru ca un produs să reziste pe raft, în supermarketuri, îl ambelezi în vid ori îi modifici structura chimică printr-un proces de hidrogenare, un proces foarte controversat. Se pune tot mai mult problema în ultimul timp să fie interzise astfel de grăsimi hidrogenate.
Uleiurile sunt foarte sensibile la temperatură, la oxigen și la lumină, mai ales uleiurile polinesaturate, care provin din semințe.
– Advertisement –
Uleiurile din fructe (avocado, cocos, măsline) sunt mai rezistente la factorii agresivi, sunt mai OK pentru gătit, nu pentru prăjit.
Cu ce prăjim?
Obișnuiți din copilărie, de la mama de-acasă, cu cartofii păjiți, cu chifteluțe și cârnăciori, nu prea ne-a picat bine când am tot auzit că acest procedeu (prăjirea) este periculos pentru sănătatea noastră, din cauza uleiului folosit în cantități destul de mari.
Doctor Cezar ne indică în cele ce urmează ce trebuie să folosim pentru prăjit, pentru gătit la temperatură medie și pentru salate.
Pentru prăjit, pentru gătit la temperatură înaltă, dar – atenție! – din când în când, în niciun caz zilnic, cele mai bune sunt grăsimile solide la temperatura camerei: untura de animal crescut eco, untul de cocos, untul ghee (clarificat) – se scot din untul normal proteinele și carbohidrații. Dar, pentru că sunt grăsimi saturate, nu e bine să le consumăm în cantitate foarte mare și frecvent.
Pentru gătit la temperatură medie, avem uleiul de măsline, uleiul de avocado (care poate fi folosit și la temperatură mai înaltă) și uleiul de cocos.
Pentru salate sunt foarte bune uleiurile de semințe de in, dar există și aici o mică problemă. Ca să scoți uleiul din semințe, sunt necesare procedee industriale foarte agresive. E mult mai greu să scoți uleiul din semințe decât din fructe. În aceste procedee, apar acele fenomene de râncezire. De aceea, ele se rafinează prin procedee chimice. De ce s-au rafinat? Pentru că inițial uleiurile s-au stricat și s-au râncezit. Aceste procedee chimice sunt foarte dăunătoare. Uleiule dăunătoare se găsesc în produsele intens procesate, pe care le cumpărăm din hipermarket.
2. Zahărul
Îmi aduc aminte din nou de copilărie, când scoteam miezul din colțul pâinii, puneam zahăr și savuram un desert care mi se părea nemaipomenit. Totuși, am conștientizat în ultimul timp că zahărul este un aliment foarte periculos, iar Doctor Cezar îl plasează pe locul 2 în acest top. Iată explicațiile lui!
Zahărul leagă proteinele și le strică conformația, structura, alterează tot organismul. De ce se pune zahăr în friptura lăsată la macerat? Ca să fie carnea mai fragedă. Ei, asta se întâmplă și cu corpul nostru când mâncăm zahăr. Carnea noastră devine mai fragedă, colagenul nostru se macerează, se strică arterele, se strică nervii.
3. Alte alimente nesănătoase
După uleiul rafinat și zahăr, urmează, bineînțeles, carnea. Dar nu toată carnea este periculoasă, așa cum există tipuri de carne de porc pe care le putem mânca, dar, logic, nu des și nu în cantități mari. Iată ce ne spune Doctor Cezar în cursul video de pe Sports Business Academy!
Dezechilibrele foarte mari afectează organismul uman. De exemplu, dacă mâncăm foarte multă carne, mai ales de porc. Dacă am avea un porc crescut în libertate, cum este specia Mangalița, aceasta ar fi o carne sănătoasă.
Porcul este crescut într-un mediu închis și este un animal foarte stresat, care acumulează foarte multe toxine. Spre deosebire de oaie, capră sau vacă. Dacă sunt crescute în libertate, aceste animale sunt relativ liniștite.
Dar carnea de porc are și multe beneficii – mult zinc, fier, proteine. Contează foarte mult cum a trăit animalul.
Porcul din rasa Mangalița
4. Alimente care par sănătoase, dar sunt nesănătoase
Doctor Cezar
Acestea pot crea probleme dacă sunt preparate incorect. Chiar și legumele sau – n-o să credeți! – cerealele integrale îți pot crea probleme de sănătate dacă nu le pregătești și nu le prepari cum trebuie. Iată câteva sfaturi de la Doctor Cezar!
Fasolea trebuie lăsată la înmuiat o zi sau două, schimbată apa și apoi fiartă la oală cu presiune. Dacă nu se face asta, creează inflamații la nivelul intestinului.
Solanaceele produc și ele inflamații. Roșiile, vinetele și ardeii, mai ales semințele lor și pielița, pentru persoanele foarte stresate și care au probleme intestinale. Ar trebui să dăm jos coaja de la roșii și să scoatem semințele, mai ales dacă simțim că ne afectează.
O altă grupă de alimente nesănătoase o reprezintă cerealele integrale, care sunt acum la modă pentru slăbit. Oamenii n-au mâncat cereale în modul ăsta de-a lungul sutelor de ani, de aceea a apărut făina. Dacă erau bune cerealele, nu mai făceam făină ca să producem apoi pâine.
Orezul integral are mai multe fibre, ajută la slăbit și are un indice glicemic mai mic, dar creează inflamație, distruge peretele intestinal și poate cauza chiar scăderea absorbției nutrienților.
Oamenii slăbesc din cauza faptului că-și strică intestinul cu cereale integrale și cu orez integral.
De ce a apărut orezul alb, decorticat, în Asia? Deoarece coaja orezului aducea niște daune, crea inflamație. Orezul alb e un orez mai scump decât orezul integral, care este prezentat ca fiind sănătos, dar care, așa cum arătam mai sus, afectează organismul.
Broccoli apare în multe reclame ca simbol al sănătății. Această legumă ajută la creșterea testosteronului și la scăderea nivelului de estrogen, dar, dacă mănânci broccoli zi de zi, timp de o săptămână, s-ar putea să ai probleme cu glanda tiroidă.
Varza, conopida ajută la reglarea hormonilor sexuali. Deci, din când în când, broccoli, varză, conopidă, o dată pe săptămână sau de două-trei ori, unul din aceste alimente este OK, dar nu în fiecare zi.
Spanacul are oxalați și ne poate cauza pietre la rinichi.
Concluzia celor spuse în acest curs video de Doctor Cezar este că trebuie să avem moderație în toate, să mâncăm echilibrat și să ținem cont de alimentele care ne pot afecta dacă le mâncăm în cantități mari și de multe ori pe săptămână.
Vom reveni în zilele următoare cu un Top al alimentelor sănătoase, care n-ar trebui să lipsească din alimentația noastră.
Forul condus de Răzvan Burleanu, în speță Academia Națională de Fotbal (ANF) din cadrul Federației Române de Fotbal (FRF), i-a comunicat unui doctor în management, care predă management sportiv în Franța, că nu e bun de director sportiv la cluburile din România!
Context
FRF introduce obligativitatea funcției de director sportiv din sezonul 2025-2026 pentru cluburile din Liga 1, iar din 2026-2027 pentru grupările din Liga a 2-a. Acestea trebuie să facă dovada, la licențierea premergătoare sezoanelor sus-menționate, că au un director sportiv calificat, adică, așa cum se specifică în comunicatul de pe site-ul FRF, publicat pe 30.01.2024: confirmat ca Director Sportiv de către FRF prin absolvirea cursului de Director Sportiv sau a unui curs echivalent. Atenție la aceste două cuvinte: „curs echivalent”.
În același comunicat, este precizat și ce înseamnă un curs echivalent: „Pentru a fi considerat valid, un curs echivalent de Director Sportiv trebuie să conțină cel puțin următoarele module: principii de management, dezvoltarea tehnică a unui club, știință și performanță. Acesta ar trebui să se desfășoare pe durata a minimum 120 de ore și să se finalizeze cu obținerea diplomei în baza unui examen sau a unui proiect de absolvire”.
Cerere
Ținând cont de toate cele de mai sus, Daniel Lovin (30 de ani), doctor în știința gestiunii și management, titlu acordat de Universitatea din Lille (Franța) și de Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați, a solicitat în februarie 2024 echivalarea cursului de Director Sportiv, deoarece viza ocuparea unei astfel de funcții în cadrul unui club din primele două ligi din România.
– Advertisement –
Lovin specifica în cerere că a urmat mai multe programe de studiu care conțin modulele solicitate, volumul orar, dar și examene și proiecte de absolvire necesare pentru echivalarea cursului de Director Sportiv.
– Advertisement –
Daniel Lovin este conferențiar în știința și tehnica activităților fizice și sportive, diplomă acordată de către Consiliul Național al Universităților din Franța, pe baza activității didactice, de cercetare și sportive. El are și un Master Business Administration eliberat de Facultatea de Economie și Administrare din cadrul Universității “Dunărea de Jos” din Galați.
De doi ani, Daniel Lovin predă la universități din Franța (acum este profesor universitar la Universitaea din Poitiers), managementul organizațiilor sportive, gestiunea economică financiară a sportului, managementul resurselor umane, managementul evenimentelor sportive, marketing și comunicare, sociologia și istoria sportului sau politici publice sportive.
Mare pasionat de sport și în principal de fotbal, Daniel Lovin a jucat 10 ani la juniorii Oțelului Galați, unde a fost și căpitanul echipei, apoi în Liga a 3-a din România, la Oțelul II, CSU Galați, Sporting Liești și Sportul Chițcani, pe postul de fundaș central sau mijlocaș central, și a fost antrenor secund la echipa mare a Oțelului în mandatul lui Petre Grigoraș.
Daniel Lovin, secundul lui Petre Grigoraș la Oțelul Galați
Răspunsul FRF
Ei bine, toate cele de mai sus nu au însemnat nimic pentru cei de la Academia Națională de Fotbal a FRF. Răspunsul acestei instituții e halucinant și scris într-un perfect limbaj de lemn, cu scopul de a răspunde ceva din care să nu înțelegi mare lucru.
Deși în comunicatul de care vorbeam mai sus se specifică în mod clar că pot fi și „cursuri echivalente”, Academia FRF spune că nu poate echivala toată experiența lui Lovin pentru că „nu există un cod formal al funcției de director sportiv”. Și-atunci, de ce au mai fost cerute „cursuri echivalente”?
Teza de doctorat publicată a lui Daniel Lovin
Solicitarea a fost refuzată, cei de la FRF considerând că un doctorat în management și, totodată, un master în Business Administration nu sunt îndeajuns de convingătoare și de profesionale în comparație cu un curs organizat de FRF, care eliberează o diplomă de director sportiv.
Ideea e că acest curs costă aproape 10.000 de euro. Vă puteți închipui de ce Academia FRF îi recomandă lui Lovin, în răspunsul pe care i l-a trimis, să opteze pentru un curs similar de pe piață („ne poți contacta pentru sugestii”) și să înceapă o colaborare cu un club care să-l recomande ca participant din partea lor!
1.000 de ore de curs în domeniul managementului, dintre care 400 de ore în domeniul managementului sportiv, a predat până acum Daniel Lovin la universități din Franța.
Întrebările neînsemnatului Daniel la curtea regelui Burleanu
1. În ce măsură această funcție de director sportiv este doar o denumire pompoasă, o reinventare a apei calde?
2. Cum cere FRF un curs obligatoriu de formare pentru o funcție care nu are cod formal?
3. De ce programele de licență și masterat propuse de universități din România sau din străinătate nu pot fi o variantă pentru funcția de director sportiv?
4. Cine își permite să plătească un curs de 10.000 de euro pentru o calificare ce ar putea să nu-i folosească?
5. Putem vorbi de o îngrădire a dreptului la muncă și de abuz de putere?
6. Este cumva o situație de discreditare a sistemului educațional din România, și nu numai?
7. Pot fi considerate aceste practici drept neconcurențiale pe piața furnizorilor de servicii educaționale?
Daniel Lovind predă
În loc de concluzie. Apropo de cursul organizat de FRF pentru directori sportivi, să zicem că altcineva organizează un curs de chirurgi plasticieni care încep apoi să opereze pe piață, cu diploma obținută de la acest curs. V-ați opera la ei?
Clubul Sportiv Universitar ASE București a organizat prima ediție a „Galei Campionilor”, un eveniment în care au fost premiați cei mai buni sportivi ai acestei grupări foarte tinere, care a fost înființată în decembrie 2019.
Clubul Sportiv Universitar ASE București are în componență, printre alții, un campion mondial, olandezul naturalizat Safier Koorndijk-Iancu, care a câștigat medalia de aur pentru România la Campionatul Mondial de Bodybuilding (culturism), desfășurat luna trecută la Barcelona.
Safier Koorndijk-Iancu, olandezul care a adus României titlul mondial la culturism
De asemenea, la CSU ASE sunt legitimate Ioana Miu și Ioana Hododi, care au adus argintul pentru România la Campionatul European de volei pe zăpadă, desfășurat la începutul anului 2023, la Wagrain (Austria).
Vicecampioane europene la volei pe zăpadă
„Suntem mândri să sărbătorim excelența în sport și să aducem recunoștință sportivilor noștri dedicați și antrenorilor lor”, a transmis Adrian Iacobini, directorul Clubului Sportiv Universitar ASE București, în deschiderea Galei care a avut loc în Aula Magna a Academei de Studii Economice.
Au fost premiați peste 20 de sportivi pentru performanțele lor, pe diferite categorii, incluzând cele mai bune rezultate naționale și internaționale ale fiecărei secții sportive, cel mai bun rezultat feminin, cel mai bun rezultat al unui student și cel mai popular sportiv.
La „Gala Campionilor”, alături de cadre didactice, studenți, sportivi și antrenori, au participat:
Nicolae Istudor – rectorul Academiei de Studii Economice București;
Dorel Paraschiv – prorector la ASE București;
Cătălin Dobrea – prorector la ASE București;
Valeriu Argăseală – președintele FCSB;
Adin Cojocaru – președintele Federației Române de Volei.
Rectorul Nicolae Istudor la Gala Campionilor ASE
Premiile acordate în cadrul Galei
Echipa masculină de șah și Constantin Lupulescu
Ioana Miu & Ioana Hododi (volei pe nisip și zăpadă)
Răzvan Udrea (Fotbal-Tenis)
Echipele 2006 & 2007 (Baschet)
Luca Vasile & Dragoș Pârâu & Mihnea Ilie (baschet 3×3)
În 24 de ani de canotaj, Elisabeta Lipă, actuala șefă a Agenției Naționale pentru Sport, a participat la 6 ediții ale Jocurilor Olimpice, a fost de cinci ori campioană olimpică, având un total de 8 medalii la cea mai mare competiție sportivă a lumii!
Așa cum povestea la cursurile Sports Business Academy (SBA), acolo unde a fost invitată în calitate de lector, Elisabeta Lipă (58 de ani) este deținătoarea mai multor recorduri, printre care și cel ce marchează diferența cea mai mare de ani dintre prima și ultima medalie obținută – 20 de ani (Los Angeles 1984 – Atena 2004).
În 2000, a fost desemnată „canotoarea secolului”, obținând medalii în toate probele existente în acest sport. De asemenea, a fost prima femeie promovată în gradul de general în Ministerul de Interne.
La SBA, fosta mare canotoare le-a dezvăluit cursanților episoade mai puțin știute despre ea. De pildă, că primul sport practicat, în școala generală, a fost atletismul. „Așa ar trebui să facă toți copiii, să învețe alfabetul educației fizice”.
Apoi, a practicat baschetul, o disciplină care i-a dezvoltat trupul și a transformat-o într-o luptătoare. Trecerea spre canotaj a făcut-o abia în clasa 10-a, după ce un antrenor a venit pentru o selecție. „Nu știam cu ce se mănâncă sportul acesta, dar, din descriere, mi-a plăcut. Am zis: simt că acolo este de mine”, și-a amintit campioana.
„Aur” la 40 de ani!
Elisabeta Lipă s-a născut pe 26 octombrie 1964, în orașul Siret din județul Suceava. Bucovineancă get-beget. E o femeie înaltă, are 1,83 metri.
La vârsta de 19 ani, a participat la prima sa ediție a Jocurilor Olimpice, Los Angeles 1984. S-a retras după JO 2004, de la Atena. Un alt aspect mai puțin știut este acela că foarte mulți au sfătuit-o să nu facă deplasarea pentru participarea la cea de-a șasea ediție. „Îmi spuneau: «De ce te mai duci la 40 de ani, crezi că mai faci față?». «Păi, dacă nu mă duc, de unde să știu dacă mai fac față sau nu?» Am făcut față cu brio”. Da! La aproape 40 de ani, a câștigat „aurul” la 8+1, pentru a treia oară consecutiv la această probă!
Elisabeta Lipă și ramele sale de aur
După retragerea din canotaj, Elisabeta Lipă a lucrat în Ministerul de Interne. A plecat de la grad de sergent major și s-a retras general. A fost președintele Clubului Sportiv Dinamo 7 ani și jumătate, apoi a făcut parte din Guvern, conducând Ministerul Tineretului și Sportului (2015-2017). În prezent, face ce îi place cel mai mult: este președintele Federației Române de Canotaj, federația care a trimis cei mai mulți reprezentanți ai României la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în 2021.
Pe 20 iunie anul curent, Elisabeta Lipă a fost numită și în fruntea nou-înființatei Agenții Naționale pentru Sport.
„Care este secretul performanțelor înregistrate de canotaj?”, au întrebat cursanții Sports Business Academy. „Dacă ar exista o formulă care să te ducă spre cea mai valoroasă medalie, cu siguranță că aș fi găsit-o. Nu există niciun secret al performanței, ci muncă, dorință, ambiție, determinare”, a răspuns campioana. Ea a observat că gimnastica n-a mai avut rezultate după mediatizarea negativă a celor doi antrenori exponențiali, Octavian Bellu și Mariana Bitang.
„Sportul cere multe, iar noi nu avem nimic”
La Jocurile Olimpice de la Londra, în 2012, România nu a avut niciun echipaj pe podium la canotaj. „Trebuie să te obișnuiești cu ideea. Rezultatele pe care le-am avut nu vor mai veni niciodată”, i-au spus pesimiștii, dar Elisabeta Lipă nu s-a obișnuit.
„Din amintiri nu putem trăi. Sportul de înaltă performanță cere multe și nu avem nimic. Avem un Institut Național de Medicină Sportivă care este mort, dar nu are cine să-l îngroape. Avem un Institut de Cercetare Sportivă care are oameni profesioniști, dar nu fac față la atâtea discipline. Fără medicină și fără cercetare nu poți face performanțe. Te uiți în stânga și în dreapta și vezi că unele țări vin cu o logistică pe care nu ai văzut-o în viața ta”, a spus la SBA fosta canotoare.
În viziunea sa, „trebuie să ne uităm jos, nu sus, la Guvern. Trebuie să vedem că motorul sportului românesc ar trebui să fie cluburile sportive școlare, care sunt subfinanțate, au bugete doar pentru salarii. Ajungi la CSM-uri (cluburile sportive municipale) care uneori au bani, alteori nu. Unele n-au avut fonduri să trimită copiii la campionatele naționale, și nici de salarii. De CSȘ se ocupă Ministerul Educației, de ceilalți se ocupa Ministerul Tineretului și Sportului. E o amestecătură și fiecare aruncă pisica în curtea celuilalt”.
Antrenorul e mamă, tată, soră
Cei care o admiră pe Elisabeta Lipă n-au ezitat s-o întrebe și care a fost cel mai greu moment din carieră. Fără să stea pe gânduri, campioana a răpuns: „Când a trebuit să-mi las copilul și să mă duc în cantonament. Copiii canotorilor sunt născuți între două ediții ale Jocurilor Olimpice. L-am ținut cu mine în cantonament cât s-a putut, dar mi-a fost greu când a trebuit să-l las acasă, să meargă la grădiniță. Eram doar o mamă de weekend. Când era mic, nu m-a înțeles; acum este mândru de mine”.
Fosta sportivă consideră că fără sacrificii nu poți să faci nimic, iar depărtarea de copil a fost „sacrificiul suprem”: „Când îți sacrifici propriul copil, cred că nu poți să spui că ți-a mai rămas ceva de sacrificat”.
Elisabeta Lipă a vorbit, apoi, despre fondul uman, care se diminuează, întrucât copiii nu se mai îndreptă spre canotaj. Antrenorii care merg să facă selecțiile se lovesc de opoziția directorilor de școli, care nu vor să-i lase pe cei mici să dea probele, de teamă să nu fie luați de la școala respectivă.
Cei care corespund intră pe programul de finanțare al federației: masă, casă, școală. Antrenorul le devine „mamă, tată, soră”, se asigură că merg la școală și că învață bine. Încă de la acest nivel există și psiholog. La 16 ani, sportivii intră în Centrele olimpice de tineret, care sunt finanțate și ele de federație.
În încheierea cursului, campioana le-a dat un sfat celor care au urmărit-o cu atenție: „Să fiți ambițioși! Când vă dă cineva afară pe ușă, voi să intrați pe geam. Dacă te-ai dat bătut, e clar că niciodată n-o să realizezi nimic. Să sperăm că în viitor vom fi înțeleși altfel noi, cei din sport, să sperăm că se vor schimba vremurile”.
Top 5 cei mai medaliați sportivi români la Jocurile Olimpice
Daniel Lovin a făcut junioratul la Oțelul, iar acum trei ani a fost secundul lui Petre Grigoraș la echipa gălățeană, când aceasta se afla în Liga a 3-a. A mai jucat pentru Sporting Liești, Sportul Chiscani și CSU Galați, tot în eșonul 3, dar și în Liga a 4-a belgiană. Acum, el este doctor în management, iar anul trecut a predat management sportiv în Franța, la Universitatea din Rennes.
Daniel Lovin (30 de ani) a fost invitat să-și expună competențele, în această toamnă, la cursurile Sports Business Academy, singura academie de sport și business din Europa de Est recunoscută la nivelul Uniunii Europene.
– Cum erau condițiile de joc, de antrenament, când erai junior la Oțelul?
– În zona Galațiului, infrastructura lasă foarte mult de dorit. Sunt niște terenuri sintetice, e bine că ai unde să te antrenezi când plouă, când e frig, dar când mergeam să jucăm pe gazon, era o diferență foarte mare, aveam probleme, nu simțeam la fel intensitatea pasei sau o diagonlă ori când șutam. Totul pleacă de la infrastructură. Echipa la care am jucat eu în Liga a 4-a din Belgia avea teren de joc, un teren sintetic cu nocturnă, un teren de iarbă cu nocturnă și încă un teren de iarbă. Deci, avea trei terenuri de antrenament. Nu mai zic de vestiare…
– Suntem departe rău.
– Noi investim mai mult în stadioane decât în terenuri de antrenament. Sigur, e foarte frumos să avem stadioane, nu te plouă când te duci la un meci, dar n-o să mai avem la ce să ne uităm. În plus, din ce observ acum, tinerii de la noi se îndreaptă mai puțin către sport și nu mai au nici spiritul acela de sacrificiu. Poate e doar o percepție a mea. Stau mai mult pe telefon, pe TikTok. De ce să iasă ei în ploaie să alerge, de ce să meargă în cantonamente? Eu am prins de fiecare dată cantonament de iarnă, cum aud acum la podcast-uri, cu Săftica sau Câmpina. Noi mergeam la Soveja, la Câmpulung Moldovenesc, făceam câte trei antrenmente pe zi când era vacanța școlară. La 7 jumate, 10 jumate și apoi la 4 după amiază. Ne-au format antrenamentele astea și ca oameni, nu numai ca sportivi. Suntem obișnuiți și cu sacrificiul în viața de zi cu zi. Acum, nu știu câți ar lăsa vacanța ca să meargă în cantonament, să facă trei antrenamente pe zi la minus 20 de grade. Poate nu mai au nici exemple, poate se gândesc doar la bani. Trebuie să joci din pasiune în primul rând și apoi pentru bani.
Daniel Lovin alături de antrenorul Petre Grigoraș
Infrastructură și iar infrastructură
– Chiar mi-a zis Daniel Pancu de curând că se plâng muți antrenori de la naționalele de juniori că au probleme cu jucătorii din aceste puncte de vedere, pe care le-ai enumerat și tu…
– Nici nu pot să spun că generația mea n-ar fi făcut la fel acum, dar pe noi parcă ne-a prins fotbalul, ne plăcea, după antrenamente ne duceam și jucam iar, la teren mic. Nu zic că am avut noi o generație extraordinară, dar jucam din pasiune. E o scădere acum. Și revenind la infrastructură, aceasta nu este întreținută. În Galați sunt doar două-trei terenuri sintetice, sunt multe cluburi de juniori care se înghesuie pe ele. De aici trebuie să se plece, de la infrastructură. Galațiul e un oraș mare, a dat sportivi importanți. Și nu numai la fotbal e problema asta, ci și la volei, la hochei, sporturi care au dat campioane în Galați. CSM Arcada Galați nu poate juca anul acesta în Champions League în oraș, pentru că nu le omologhează sala, având tribune doar pe o parte. Ca spectator, ca om, ca cetățean al Galațiului, vezi că echipa ta nu joacă în oraș fiindcă nu e omologată sala…
– Am mai zis asta: noi am avut câștigătoare de Champions League, CSM București, fără sală.
– Exact. Și eu vreau aici, la Galați… Când a fost Oțelul în Champions League, a jucat la București. E trist din punctul ăsta de vedere. Dacă zici ceva, cică „Ce, mă, ai ceva cu noi?”.
– În străinătate, autoritățile locale se implică mult în infrastructura sportivă, nu?
– Se implică primăriile. În zona în care am stat eu în Rennes, erau un teren sintetic și unul de iarbă pentru rugby, care avea și porți de 5 pe 2 pentru fotbal. Se desfășurau ore de sport de la facultate, dar când era liber intra oricine și practica ce sport voia. Alerga, juca fotbal. De întreținere se ocupa primăria, sunt diverse firme care investesc sub o formă sau alta, poate dau din profit, poate le permite legea. Lumea este interesată pe tema sportului, se discută mult, vin cu idei, schimbă lucruri. Noi parcă nici nu vrem să ne urnim să facem ceva.
E mai simplu să zici „atât putem” decât să faci ceva
Daniel Lovin
– „Atât putem”, lait-motiv național…
– Da, avem niște vorbe din astea… Și aia cu „Capul plecat sabia nu-l taie” sau „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. Dar unde să te duci, dacă nu la pomul lăudat? Sunt multe pe care le folosim, nu știm de ce, dar ne infuențează modul de a gândi, modul de a acționa. E mai simplu să zici „atât putem” decât să faci ceva. Oare Islanda, Kosovo, Muntenegru, Macedonia cum au putut mai mult? Croația…
– Dacă ai conduce Federația Română de Fotbal, te-ai duce să întrebi federațiile astea mai mici ce au făcut ca să progreseze? Sau ai sta să aștepți să pice ceva din cer?
– Normal că aș întreba, m-aș interesa oriunde, m-aș duce în orice loc din lumea asta. Îți pot veni idei și de la alte sporturi. Am văzut de curând o fotografie de la baza de pregătire a clubului Rijeka, din Croația, cu 7 terenuri de antrenament! Totul pleacă de acolo, de la bază, de la centrul de formare, de la cei care-i formează pe tinerii jucători. Apoi, de la mentalitate.
– Aici e mai greu. Ține de educație, de părinți, de școală…
– Eu, ca profesor sau ca antrenor, stau cu ei câteva ore, dar apoi se duc acasă, intră pe TikTok și văd altceva decât ce le-am spus noi în orele de antrenament. Și s-a dus de râpă tot ce le-am zis noi.
„Mentalitatea noastră nu ne ajută și e foarte greu s-o schimbăm”
– Cum reușesc tinerii sportivi din străinătate să ajungă la un nivel înalt?
– Fotbalul nu mai înseamnă de mult doar partea tehnică, să jonglezi, să dai bine cu latul, să șutezi. E mai mut decât atât. E intensitate, e luptă. Dacă mi-a dat unul cu cotul în gură, să nu mă duc să-mi fac dreptate și să iau roșu apoi. Mentalitatea noastră nu ne ajută și e foarte greu s-o schimbăm.
– Ai făcut niște studii despre adaptarea culturală a fotbaliștior români în străinătate. Se întorc repede înapoi mulți dintre jucătorii noștri care se transferă afară. Ai depistat de ce?
– Da. Eram în Belgia când am văzut un interviu luat de Costin Ștucan lui Chițu, care juca atunci pentru Valenciennes, în Franța. Chițu zicea că nu-l plac cei de acolo, că au ceva cu el. Sunt mulți factori care infuențează evoluția unui fotbalist în străinătate. Când pleci din țară, trebuie să fii un pic mai bun decât cei de acolo. Dacă dai două goluri pe meci, nu sunt nebuni ăia să nu te bage. După aia, fotbalistul român intră într-o cădere din asta, că nu-l bagă… iau salariul și se gândesc că se întorc în țară… Spunea Cătălin Munteanu că atunci când s-a transferat la Salamanca, parcă, a stat aproape tot sezonul pe bancă pentru că avea un concurent pe post care juca foarte bine. Când a fost suspendat titularul, l-a băgat pe el, a jucat senzațional și n-a mai fost scos din primul „11”. De-asta zic, nu pleci după primul sezon, că nu știu ce are antrenorul cu tine. Stai două-trei sezoane, tragi tare. Eu știu că e greu la 20 de ani fără familie, fără prieteni, dar e vorba și de sacrificiu.
– Păi ce, altora, din alte țări, nu le lipsesc prietenii și familia?
– Ba da, dar ăștia suntem. Sau te duci undeva unde plouă de multe ori și zici: „Băi, iar începe ploaia!”. Și la noi, la copii și juniori, sună și întreabă dacă fac antrenament când plouă…
Daniel Lovin la balon!
„Să nu luăm gol! Dar când dăm?”
– Și-atunci, care-i problema? De educație, de mental?
– Totul pleacă de acasă, de la școală, de la prieteni, de la istorie. Totul pleacă de la ce gândești. E vorba de educație. Alin Stoica spunea: „Numai la noi e asta cu «Capul plecat sabia nu-l taie». Alții s-au dus la război”. Noi zicem să nu luăm bătaie, să nu pierdem, să nu luăm gol.
– Ăsta a fost obiectivul României la Campionatul European de tineret…
– Pentru mine, e mai bine să pierd cu 5-3 decât cu 1-0. Să nu luăm gol, dar când dăm? Din păcate, e o chestie care se perpetuează și se duce din generație in generație. Și nu ne ajută să progresăm.
– Am avut și generații care luptau…
– Nu le-am prins eu sau le-am prins foarte puțin. Poți să încerci o strategie, să joci pe contraatac și să-ți creeezi 5-6 ocazii.
Real Madrid, un fel de „The Expendables”
– Ai studiat și comunicarea cluburior cu fanii?
– Mai puțin, dar am citit câteva articole despre comunicarea cu fanii într-o lume globalizată. Sunt cluburile astea foarte mari care încearcă să facă totul ca un film. Cum a fost „The Expendables”, care nu mi-a plăcut foarte mult, cu cei mai buni actori de acțiune. Așa a încercat și Real Madrid acum ceva ani, să aducă cei mai buni fotbaliști. Beckham, Figo, apoi Kaka, Cristiano Ronaldo – două Baloane de Aur -, iar apoi i-au mai luat pe Benzema și Modrici. Deci, e ca un film, plus că acum trebuie să fii prezent pe rețelele de socializare, să interacționezi cu fanii.
– În România, cum vezi comunicarea cluburilor cu fanii?
– Se mai poate lucra, dar e clar că am făcut progrese. E mai simplu acum, fiindcă poți să folosești rețelele de socializare, Instagram, TikTok. Dar bănuiesc că nu prea există oameni specializați pe comunicare, pe PR. Nu știu dacă la Liga a 2-a se justifică să plătești pe cineva să se ocupe numai de asta. Cât să-i dai? Iar la Liga 1 probabil că acela care se ocupă face și poze, și filmează, și postează, are mai multe task-uri, din dorința cluburilor de a face economii. Cluburile trebuie să aducă mai mulți fani la stadion. Dar vezi cum se întâmplă la noi cu echipe care se desființează după doi-trei ani… Se desființeză una, apare alta. Sunt problemele astea cu FCSB și CSA, Universitatea Craiova și FC U Craiova. Oamenii nici nu mai știu cu cine să țină.
Daniel Lovin la lucru
Daniel Lovin despre…
… calitățile lui Gigi Becali și un defect cultural:„Din ce am văzut, mi se pare foarte motivat în ceea ce face, ambițios, își respectă cuvântul față de jucători și este și pasionat de sport. Să vii cu banii tăi de acasă și să-i bagi în sport, asta înseamnă ceva. Sunt mulți oameni bogați care ar putea să investească în sport, dar n-o fac. Ca defect la Becali: lipsa de răbdare, specifică multora dintre români”.
… o mare problemă a neadaptării fotbaliștilor români in străinătate:„Am studiat în ce măsură jucătorii de la noi care pleacă în străinătate știu o limbă străină în care să comunice bine. E foarte greu să te adaptezi dacă nu cunoști bine o limbă străină. Plus că trebuie să faci un efort ca să înveți limba locală. OK, știi engleză, dar francezii, de exemplu, parcă ar vrea să vadă un efort din partea ta. Ei nu prea vorbesc engleză. În Italia probabil că e la fel”.
… ce teme va aborda ca lector al Sports Business Academy:„Voi pleca de la baza managementului, cam ce ar trebui să facă orice manager aplicat pe sport. Niște studii de caz inspirate de la alți manageri, poate voi aborda și partea de management în diversitatea asta culturală, poate și un pic de motivație. Poate fi o temă bună și asta cu adaptarea jucătorilor din România în străinătate sau a străinilor în România”.
… ce trebuie să facă un manager de club:„Să anticipeze, în primul rând; să planifice, să organizeze, să motiveze, să ia decizii la orice nivel și să evalueze la final rezultatele. Apoi, să continue ciclul ăsta. Cu cât anticipezi mai mult, cu atât e mai simplu după. Iar dacă n-ai reușit să anticipezi tot, să ai încredere în forțele proprii și să rezolvi. Ai nevoie să planifici la punct un sezon, să planifici pe doi ani, pe trei ani, pe cinci ani. Apoi să strângi resursele de care ai nevoie și să coordonezi”.
Lenovo Tenerife, câștigătoarea Ligii Campionilor la baschet în 2022 și ocupanta locului 3 în 2023, organizează la Complexul sportiv ASE din București, în perioada 24-30 iunie, o acțiune de selecție pentru copiii din România.
60 de locuri au fost ocupate într-un timp record după anunțul făcut de organizatori. Au existat apoi mai multe cereri chiar și din Ucraina și Republica Moldova. Dintre cei 60 de tineri baschetbaliști înscriși, 15 sunt din Capitală, iar 45 din restul țării.
Lenovo Tenerife (denumirea comercială), cunoscută și ca CB Canarias 1939, trimite la București trei antrenori: Jose Costa Gomez (director program de juniori CB Canarias), Javier Leon Cabrera (antrenor U15) și Eduardo Sanjuan Gonzalez (antrenor U14).
Vor fi implicați la antrenamente și patru antrenori români: Adrian Roșu (CSM Târgu Jiu), Alexandru Șerban (ACS Champions), Radu Munteanu (ACS 4 Wolves) și Andrei Miclea (CSS 4 București).
Nutriționist, psiholog sportiv și cercetător sportiv
CB Canarias Bucharest Basketball Camp va avea trei grupe: 9-12 ani, 12-14 ani și 14-16 ani. Cei 60 de copii vor face câte două antrenamente pe zi și vor fi monitorizați inclusiv de un nutriționist, de un psiholog sportiv și de un cercetător sportiv.
Între antrenamente, micii sportivi vor lua masa de prânz, vor avea apă și gustări la discreție, vor participa la cursuri despre nutriție sportivă, psihologie sportivă, educație financiară, vor învăța tehnici de relaxare, mediație și focus. Seara, ei vor fi preluați de părinți sau vor putea pleca singuri spre casă. Copiii și părinții din provincie vor fi cazați în căminul ASE și la hotelul Duke din Piața Romană.
După o săptămână de antrenamente, cei trei antrenori spanioli îi vor alege pe cei mai buni patru mici baschetbaliști, care vor primi din partea CB Canarias câte un all expenses paid camp, de 8 zile, în iulie, la Academia acestui club, cu toate cheltuielile plătite. Vor fi invitați în Insulele Canare (din Oceanul Atlantic) și doi dintre antrenorii români care participă la camp.
Copiii pot primi oferte de continuare a activității în Tenerife
Dacă dintre cei selectați vor exista copii care-i vor convinge de calitățile lor pe antrenorii spanioli în campul din Tenerife, aceștia vor primi oferte de continuare a activității la Academia clubului.
Fundația din Tenerife a mai creat o facilitate pentru copiii implicați în acest proiect: în afara celor patru locuri gratuite la Academia clubului pentru cei mai buni copii din campul de la București, suportă două treimi din costuri pentru cei care vor să meargă în campul de o săptămână organizat de clubul spaniol în Tenerife. Cazarea, masa, antrenamentele, cu discountul aplicat, costă 260 de euro de persoană.
Lenovo Tenerife s-a clasat pe locul 3 în acest an în Champions League (a treia competiție valorică din baschetul european), după ce în sezonul trecut cucerea trofeul, și a încheiat sezonul 2022-2023 pe poziția a 4-a în puternicul campionat al Spaniei.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Valentin Popescu, specialist în marketing sportiv, a fost introdus pe teren joi, în minutul 80 al partidei din grupele Cupei României dintre CSM Alexandria și Universitatea Cluj (0-4), deși are aproape 43 de ani!
Valentin Popescu s-a legitimat de curând la CSM Alexandria, echipă din Liga a 3-a, după ce jucase la Viitorul Butești, în Liga a 4-a.
„La aproape 43 de ani, să joci în Cupa României este o experiență minunată. M-am bucurat de fiecare clipă. Până la urmă, este un exemplu pe care încerc să-l dau: să faci sport și să nu renunți niciodată la visurile tale. Crede în tine, luptă și muncește mult, doar așa îți vei atinge obiectivele. Eu mi-am făcut din pasiune… meserie. Sunt extrem de fericit pentru ceea ce mi se întâmplă, dar am muncit și mi-am dorit mult să ajung aici”, a declarat Valentin la finalul meciului.
Minutul 80: Valentin Popescu intră în echipa Alexandriei
În 1990, Mircea Lucescu, pe atunci în vârstă de 44 de ani, juca pentru Dinamo într-o partidă cu Sportul Studențesc, în Divizia A.
Valentin Popescu ne spune cum a ajuns să joace fotbal la acest nivel: „E vorba de relația mea cu oamenii de aici, e vorba de prietenie, de zona din care provin, pentru că eu sunt născut în județul Teleorman, nu departe de Alexandria, la Videle. E vorba de comunitatea de aici, cu care sunt în relații foarte bune. Sunt prieten cu primarul, cu viceprimarul din Alexandria, care este un om de sport, fost voleibalist. Am crescut înpreună, am foarte mulți prieteni aici, mă simt acasă. Am vrut și să mai fug din nebunia Bucureștiului. Mi-am luat transferul de la ultima echipă unde am lucrat, Viitorul Butești, în Liga a 4-a, și l-am adus la Alexandria, unde sunt condiții decente de antrenament și după antrenamente. Deci e vorba de suflet, de oameni, de prietenie, de fuga de stres și de dorința de a-ți da refresh prin sport. E un exemplu pentru toți oamenii de vârsta mea. Nu trebuie niciodată să renunțe la visurile lor, la a face sport. Sportul îți aduce sănătate, iar sănătatea îți aduce viață lungă și frumoasă”.
Cel mai longeviv jucător din Liga 1, în trecutul apropiat, a fost Florin Cernat, care a evoluat pentru FC Voluntari la aproape 38 de ani.
19.000 de euro pentru Alexandria
CSM Alexandria se află pe locul 2 în Seria a 6-a a Ligii a 3-a, cu 22 de puncte obținute în 11 etape. Valentin Popescu crede că echipa sa va promova în Liga a 2-a la finalul acestui campionat: „Alexandria are un lot extraordinar. Eugen Neagoe, antrenorul lui «U» Cluj, a lăudat echipa și a spus că a fost plăcut surprins. Alexandria poate să facă față acum și la Liga a 2-a. Noi nu avem obiectiv de promovare, dar cred că vom promova, pentru că suntem mult mai buni decât competitoarele noastre. Iar condițiile puse la dispoziție de Primărie sunt extraordinare. Jucătorii au salarii bune, sunt plătiți la zi, au liniștea necesară pentru performanță. E foarte important în fotbalul românesc actual să-ți ei salariul în ziua de salariu, iar la Alexandria așa se întâmplă. Acum au mai venit și niște bani din Cupa României, datorită punctelor acumulate, vreo 19.000 de euro. Apreciez noul format al FRF în această competiție”.
Valentin Popescu
Popescu recunoaște că a fost vorba și de o strategie de marketing. „Fiind om de marketing, mi-am dat seama că pot atrage și mai mult atenția asupra echipei. Cupa României este competiția tuturor. Și atunci când mai pui un pic de sare și piper, adică atunci când intră într-un meci cu o echipă de Liga 1 un tip mai în vârstă, ca mine, chiar și 10-15 minute, evident că televiziunile sunt interesate de astfel de povești. Am dat interviuri și la Prima TV, și la DigiSport, și la TVR1. Eu am anticipat chestia asta, am copt-o”, ni s-a destăinuit expertul în marketing sportiv și imagine.
În lume, pe primul loc în topul „bătrânilor” se află un japonez, Kazuyoshi Miura, care a intrat pentru Yokohama când avea 54 de ani, în Cupa Împăratului. Recordul fusese deținut până în 2018 de celebrul jucător englez Stanley Matthews, care a jucat pentru Stoke City, în prima ligă engleză, până la 50 de ani și 5 zile!
Fotografii: Răzvan Păsărică / sportpictures.eu
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Adrian Iacobini (37 de ani), directorul Clubului Sportiv Universitar din ASE, crede că esports va depăși ca popularitate fotbalul în următorii ani. El își argumentează afirmația în interviul de mai jos, în care mai puteți afla, printre altele, și cum poate fi crescută forța unui sportiv, într-un timp foarte scurt, doar datorită eficientizării modului prin care informația pleacă de la creier spre mușchi. Iacobini s-a specializat la cursurile Sports Business Academy și este pasionat de cercetare în sport, pe care o folosește cu succes la clubul pe care-l conduce.
Reporter: Ești directorul Clubului Sportiv Universitar ASE. Ce face un club universitar și ce faci tu, ca director?
Adrian Iacobini: Da, sunt la CSU ASE de doi ani, anterior am mai fost trei ani directorul Clubului Sportiv Școlar nr. 4, iar ca antrenor am activat 14 ani. De vreo trei ani, cluburile sportive universitare au fost trecute în subordinea universităților, mai puțin 5 cluburi, ce își împart orașele pentru mai multe universități: Universitatea Cluj-Napoca, Universitatea Craiova, Poli Iași… Celelalte, de lângă universități, își desfășoară activitatea conform prevederilor legale, dar și conform regulamentelor de organizare și funcționare proprii, aprobate de Senatul Universității respective.
Reporter: Și participați la competiții?
Adrian Iacobini: Da, la campionatele organizate de Federațiile sportive de profil.
Reporter: Voi unde participați? Cu ce echipe?
Adrian Iacobini: Suntem cel mai tânăr club universitar din țară, clubul cu numărul 30. Avem secție de șah, participăm la toate competițiile naționale și la unele internaționale. Am reușit cu o echipă foarte dinamică să urcăm repede pe primul loc în țară, atât la masculin, cât și la femnin. Datorită partenerilor comerciali pe care-i avem, am adus cei mai buni sportivi din țară și chiar unii dintre cei mai buni jucători din străinătate, urmând să participăm în Cupa Cluburilor Europene.
Un indian care a uimit lumea joacă șah pentru clubul sportiv al ASE
Reporter: Sportivii sunt studenți?
Adrian Iacobini: Da. Când am preluat eu clubul, m-am gândit să creăm în primul rând o imagine care să fie demnă de mediul universitar. Neavând bani, dar având resurse umane, am mers pe șah. Spre norocul nostru, aveam destul de mulți studenți practicanți de șah, foști campioni naționali, și am mai avut norocul ca printre cadrele didactice din ASE să fie și un mare maestru internațional și, totodată, un manager înnăscut la această disciplină, anume Tiberiu Georgescu. El a organizat totul aici. Prin el a fost adus de curând în țară ungurul Richard Rapport, al 5-lea cel mai bine cotat șahist din lume în mai 2022. El și un indian de 16 ani, Gukesh D, care se vehiculează că va fi cel mai bun din lume, urmează să fie legitimați și să joace pentru noi în competițiile europene. În competiția internă, avem românii noștri, consacrați. La șah avem tot ce trebuie – sponsori, management, susținere, practicanți.
Reporter: Alt sport unde participați la competiții?
Adrian Iacobini: Fotbal-tenis. Tot din conjuctura pe care o avem cu personalul din ASE. Unul din profesori era practicant al acestui sport și, așa cum se proedează în România, din cunoștință în cunoștință, am ajuns să-l transferăm în pe Adrian Cristea, campion mondial în 2016 cu echipa României de tenis cu piciorul. Au făcut o echipă competitivă, cu care participăm în campionatul organizat de Federația Română de Fotbal-Tenis.
Reporter: Și pe dom’ pofesor cum îl cheamă?
Adrian Iacobini: Victor Dulceață.
Salarii de subzistență din partea Ministeruluii Educației
Reporter: O dulceață de Fotbal-Tenis…
Adrian Iacobini: Chiar da. Au făcut surpriză anul trecut, au câștigat Cupa României și s-au clasat pe locul 3 în campionat. Avem o atmosferă destul de bună, toți oamenii pe care i-am adus în jurul nostru, în comunitatea ASE-ului, sunt foarte ok și fac sport din pasiune, că partea financiară, tot ce ține de Minister, sunt niște salarii de subzistență. Când oferi cuiva 2000 de lei pe lună să fie sportiv la un club și un bonus de 500 de lei, nu poți să te aștepți la mari performanțe.
Reporter: Păi, îi mai premiați prin sponsori, nu?
Adrian Iacobini: Cu excepția secției de Fotbal-Tenis, toate celelalte secții se finanțează prin partenerii pe care îi avem. Ăsta e marele noroc pe care îl avem în comunitatea ASE-ului, sponsorii. Am lucrat într-un club școlar trei ani, aveam rezultate, dar nu aveam sponsori. Aici, în ASE, deși suntem cei mai tineri, deși nu aveam un bagaj de cupe și medalii în spate, totuși sponsorii au venit alături de noi, pentru că văd ceva solid în ASE.
Clubul are cercetător sportiv!
Reporter: Au venit ei sau i-ați atras voi? Cum se întâmplă?
Adrian Iacobini: I-am atras, dar se deschid altfel ușile când vii la partenerii ASE-ului. Înainte să fie partenerii noștri, ei sunt parteneri ai instituției. ASE-ul este un mamut care produce mii sau chiar zeci de mii de absolvenți în fiecare an, care sunt la mare căutare în companii, de multinaționale, bănci, firme din IT. Uite, de exemplu la baschet, avem un proiect foarte frumos, cu mulți parteneri, care ne oferă posibilitatea să oferim toate condițiile necesare performanței. Performanța se face cu mulți bani, mai ales la sporturile de echipă. Datorită lor putem să asigurăm, pe lângă antrenor, preparator fizic, nutriționist, psiholog, cercetător sportiv…
Reporter: Aveți cercetător sportiv?
Adrian Iacobini: Așa se întâmplă când ai un director pasionat de știință și de cercetare sportivă. Este una dintre pasiunile mele secundare. În timpul liber, studiez știința sportivă. Lucrăm îndeaproape cu domnul profesor Pierre Joseph de Hillerin.
Reporter: Și ce face cercetătorul sportiv? Ce descoperă, ce cercetează?
Adrian Iacobini: Avem niște metode inedite. De exemplu, lucrăm pe recalibrarea psiho-neuro-musculară a sportivilor. Sunt metode noi în sport, unice și mai puțin populare sau mai puțin înțelese de sportivi până în prezent.
Turneu final cu echipa U18 feminin
„Eficientizăm modul prin care informația pleacă de la creier spre mușchi”
Reporter: Hai, că m-ai dat pe spate…
Adrian Iacobini: Uite, dacă vrei să-ți spun pe scurt ce facem, ca să le zici tuturor…
Reporter: Spune-mi!
Adrian Iacobini: Uite, în cinci zile, îi putem mări forța unui sportiv cu până la 30 la sută pe mișcare sau pe o grupă musculară, fără să facă hipertrofie. Doar eficientizăm modul prin care informația pleacă de la creier spre mușchi. E atât de simplu.
Reporter: Bănuiesc că se face asta la cluburi mari din străinătate, nu?
Adrian Iacobini: Da, cluburi mari din străinătate fac, dar nu ne oprește nimic să facem și noi. Tehnologia este accesibilă, doar trebuie să o folosești.
Reporter: În România cine mai face?
Adrian Iacobini: Domnul Pierre de Hillerin are o firmă care se ocupă cu așa ceva. Știu că lurează cu mai multe cluburi și cu sportivi de înaltă performanță, printre care Robert Glință. Domnul Piere de Hillerin nu este doar angajatul nostru, îl avem și partener.
Reporter: Primește bani de la voi?
Adrian Iacobini: Bineînțeles. Este plătit, dar din sponsorizări. Asta este o piedică pentru cluburile sportive universitare, nu cred că pot plăti din buget așa ceva. Legislația este o problemă în România.
Volei pe zăpadă: România, la JO 2026
Reporter: Da, dintotdeauna. Să trecem la alt sport. Ce mai aveți?
Adrian Iacobini: Volei pe plajă. Aici îl avem pe Răzvan Ifrim, care este și antrenorul lotului național de volei pe plajă și volei pe zăpadă, singurul certificat FIVB (Federația Internațională de Volei). Avem un lot de sportive foarte talentate. Planul este să prindem cu el Jocurile Olimpice de Iarnă din 2026, unde sperăm ca voleiul pe zăpadă să fie introdus ca sport demonstrativ. Fetele au ieșit campioane balcanice, sunt campioanele României la diferite categorii de vârstă.
Reporter: Fetele de la voi?
Adrian Iacobini: Da. E mult mai ușor din punct de vedere al finanțelor și al managementului resurselor să susținem un număr mic de sportivi. Dacă ar fi la volei, ne-ar fi mai dificil. Așa, cu câțiva sportivi, un antrenor și un teren de câțiva metri pătrați, ne facem treaba foarte bine.
Reporter: Și niște zăpadă…
Adrian Iacobini: Zăpadă iarna, da. Se duc la munte. E o comunitate frumoasă. Pentru moment, țările mari, cu putere în sport, nu s-au axat pe disciplinele astea. Voleiul pe zăpadă a fost inventat în Austria și are puțini ani de activitate, dar înepe să se dezvolte destul de bine, fiecare vrea să muște o medalie la Jocurile Olimpice.
Reporter: Cu ce vă mai lăudați?
Adrian Iacobini: Mai avem o secție de esports, jocuri electronice. Chiar daă nu este recunosută oficial ca disciplină sportivă în România, știu că s-au făcut demersurile în acest sens, eu sunt de părere că va fi disiplina care va depăși ca popularitate, în următorii doi ani, popularitatea multor sporturilor. Cred că în 20 de ani va depăși popularitatea voleiului, handbalului și chiar a fotbalului.
Reporter: Am citit că și Emmanuel Macron a spus că Franța trebuie să devină o țară a esports…
Adrian Iacobini: Sunt foarte mulți bani acolo, este o chestiune de timp până când publicul lor va crește. Momentan, publicul esports este format din oameni care nu sunt încă în câmpul muncii, din puștani, dar în 20 de ani acești puștani vor crește și vor fi cei care consumă, cei care decid, cei care au capital, așa că e o chestiune de timp.
75.000 de oameni în tribune la un eveniment esports!
Reporter: Zici că va depăși fotbalul?
Adrian Iacobini: În Asia deja a făcut-o. În Coreea sunt evenimente de gen cu 75.000 de oameni în tribune, iar câteva milioane se uită online. E foarte dinamic, asta consumă tinerii în ziua de azi. Noi mergeam pe maidan și jucam, apoi ne uitam la meciuri la televizor sau pe stadion. Acum, copiii se joacă pe play station și apoi se uită la alți oameni pe youtube care se joacă. Au o pasiune, se uită la unii mai buni. Lumea se schimbă. În 1900, era popular trasul cu sfoara, apoi au apărut nebunii care au inventat voleiul, baschetul. Și uite unde sunt acum aceste sporturi.
Reporter: Mai aveți vreo secție?
Adrian Iacobini: Da, încă una. Fitess-Culturism. Am mers pe nișa asta deoarece încerc să fac un balans în managementul meu, să mă lipesc și de legile în vigoare, dar și să fac performanță. Noi, ca și club sportiv universitar, ne primim finanțarea de la Ministerul Educației, prin Federația Sportului Școlar și Universitar, în funcție de numărul de medalii pe care le obținem într-un an competițional la diverse discipline sportive. Fiind clubul cel mai mic și cel mai tânăr, am avut și cel mai mic buget. Bugetele sunt de subzistență. Anul trecut, am reușit să ne multiplicăm bugetul primit cu 150%, prin sponsorizări. Și anul acesta am avut același noroc. Este un noroc pentru că nu avem o lege a sponsorizării clară. Suntem la „mila” sponsorilor.
Echipa de volei pe plajă, premiată de rectorul ASE
„Ne descurcăm pe bază de prietenii și relații”
Reporter: Eu aud de treaba asta cu Legea sponsorizării de când am intrat în presă, de peste 25 de ani. Mai speri să vezi o lege clară a sponsorizării în România?
Adrian Iacobini: Nu. Trăim într-un mediu balcanic și trebuie să ne adaptăm la el. Tot timpul am fost așa, și pe vremea comuniștilor, și în perioada interbelică. În zona asta a Europei, ne descurcăm pe bază de prietenii și relații. Ăsta este adevărul și cred că trebuie să acceptăm situația.
Reporter: Să revenim la secția de Fitness-Culturism…
Adrian Iacobini: Am făcut această secție pentru că am văzut o nișă care nu era exploatată de nici un alt club universitar, la fel ca șahul, unde putem să excelăm. Am luat doi antenori emeriți în vârstă, dar foarte buni pe ceea ce fac, am transferat 25 de sportivi seniori la noi în club, care au luat zeci de medalii la prima participare la Campionatele Naționale. Fitness-Culturism e noul atletism. Ai câțiva sportivi talentați, care participă la mai multe discipline sportive. La ultimele Naționale, am avut 27 de campioni naționali, 10 vicecampioni și 13 medalii de bronz, cu 25 de sportivi.
Reporter: Și cum îi plătiți?
Adrian Iacobini: Ei nu au salarii, îi premiem de fiecare dată când obțin performanțe.
Reporter: De la sponsori?
Adrian Iacobini: Pe ei îi premiem din bugetul clubului. Încă nu avem prea mulți pateneri aduși de noi pentru această secție. Acești sportivi erau deja sponsorizați de niște firme, unii dintre ei aveau o echipă în spate. Noi am devenit entitatea care le-a permis să participe în competiții.
1.000 de lei o medalie de aur
Reporter: Deci, nu aveți un contract cu ei?
Adrian Iacobini: Sunt doar legitimați la noi. Contracte nu avem, pentru că le oferim doar o premiere în urma rezultatelor. Pe măsură ce vom găsi și aici niște parteneri cum am găsit la celelalte secții, o să le și putem oferi câte ceva.
Reporter: Cât e premierea pentru medaliați?
Adrian Iacobini: 1.000 de lei pentru un campion național, 800 pentu locul 2 și 600 pentru locul 3.
Reporter: A, nu e mare lucru…
Adrian Iacobini: Față de munca pe care o depun ei, nu. Își pun sănătatea în joc.
Reporter: Ai fost la cursurile Sports Business Academy. Spune-mi cu ce ai rămas de acolo și dacă ai mai merge?
Adrian Iacobini: Nu dacă aș mai merge, sigur voi mai merge și anul acesta. Am fost anul trecut și acum vreo patru ani. Sunt plăcut impresionat. E locul în care se adună mulți dintre cei care lucrează în industria sportivă, ori practicanți, ori manageri. Am avut de fiecare dată câte ceva de învățat. Am văzut că anul acesta sunt invitați noi, tocmai de aceea mă voi înscrie iar. Mereu ai ceva de învățat. O poveste de acolo îți poate schimba perspectiva. O recomand oricui.
Adrian Iacobini:
Merge să mai „fure” ceva de la SBA
Reporter: Ai aplicat în activitatea ta ce ai învățat acolo?
Adrian Iacobini: O, da! Anul trecut l-am așteptat pe Alexandru Ioan, un tip foarte mișto de la Nexus. Vreau să ridic cât mai mult partea de esports la noi. Suntem primul club universitar din țară care și-a făcut secție de esports. Mai sunt câteva cluburi care vor să-și facă, dar sunt blocați în legislațire. Eu recunosc că am făcut-o într-un fel neoficial, adică doar pe bază de voluntariat. Nu pot să aloc niciun buget acestei secții, însă pot să atrag sponsorizări, materiale și o pot susține cu studenții voluntari. În 2020, când am dat drumul la secție, am trimis mesaje pe câteva grupuri de la facultăți și în 24 de ore s-au înscris 500 de studenți. De asta cred mai mult în esports decât în volei. Când am făcut selecție la volei, au venit 20. Într-un final, e vorba și de cifre. Deci sunt lucruri multe de învățat de la SBA și abia aștept anul ăsta să văd ce mai am de „furat”.
