„O abrogare peste noapte a recursului compensatoriu, fără a pregăti toate aceste planuri, inclusiv discuţiile cu CEDO şi măsuri de extindere a capacităţii penitenciare, ar conduce la efecte colaterale poate mai severe decât cele din prezent. În acelaşi timp, Guvernul şi-a asumat o obligaţie în cadrul negocierilor politice cu alte partide atunci când s-a obţinut votul de învestitură de a nu apela la Ordonanţe de Urgenţă în domeniul Justiţiei”, a spus joi Cătălin Predoiu, noul ministru al Justiţiei, într-o conferință de presă.
Imediat, PSD-iştii vechi şi noi s-au repezit la gâtul lui Predoiu, acuzându-l că a minţit, că a „trădat” sau că face parte din „ciuma galbenă”, noua ştampilă folosită în campania electorală împotriva lui Klaus Iohannis de către gaşca Vioricăi Dăncilă.
Întrebarea e, chiar a „trădat” Cătălin Predoiu cauza, după ce declara public, acum trei luni, că „se impune abrogarea de urgenţă” a legii recursului compensatoriu? Sau pur şi simplu nu are de ales, de vreme ce Parlamentul României este acelaşi, dominat de majoritatea PSD-ALDE-Pro România-UDMR?
Iată ce declara Predoiu în august, anul acesta:
”Birchall, ministrul Justiţiei, propune majorarea pedepselor. E o idee greşită pe care o resping. Majorată disciplina în instanțe şi parchete, da! E rolul şefilor de instanțe şi parchete, al CSM, cu care, de principiu, ministrul Justiţiei trebuie să lucreze strâns în această direcţie, pe bază de cooperare. Iar aplicarea legii în stradă ține şi de Poliţie, în prima fază de Poliţie. Iar acolo selecţia şi pregătirea sunt stricate în rostul lor de influenţa politică, în special de influenţa unor clanuri PSD-iste în ultimii ani. Şi încă ceva, se impune abrogată de urgenţă legea recursului compensatoriu, iresponsabil promovată de fostul ministru Toader şi vinovat promovată de majoritatea PSD. Această lege este un pericol public continuu”.
Citind cu atenţie formularea de mai sus, nu reiese de nicăieri că Predoiu a promis că, odată ce va ajunge la guvernare, va abroga legea care a scos pe străzi infractori periculoşi. Nici nu avea cum. Şi nicidecum nu a anunţat că va da o ordonanţă de urgenţă în acest sens. A proclamat doar un deziderat, o dorinţă, care e a tuturor românilor paşnici, nu doar a sa: că „se impune abrogată de urgenţă legea recursului compensatoriu”.
Una-i una, alta-i alta!
Dar una e ce vrea el şi noi, alta ce poate face pentru a pune în practică dorinţa tuturor. Pentru că dacă PNL a promis – în negocierile cu ALDE, Pro România şi chiar unii parlamentari PSD – că nu va da OUG, cu scopul de a obţine căderea Guvernului Dăncilă (ceea ce a şi reuşit), atunci ce marjă de manevră mai are Predoiu acum?
Să-şi ia cuvântul înapoi şi să dea ordonanţa care să repare tragedia produsă de Tudorel Toader? Poate face asta, dacă PNL vrea să semene cu PSD, ALDE, Pro România&co. Dar care va fi efectul? Simplu: căderea Guvernului Orban. Partidele lui Tăriceanu, Ponta, Kelemen Hunor vor spune, aha, nu te-ai ţinut de cuvânt că nu dai ordonanţe, atunci pa!
Şi abia aşteaptă vechii şacali, rămaşi în mare suferinţă după ce noul Guvern le-a tăiat porţia la bani şi la funcţii plătite gras, să revină la mustărie.
Bun, şi care-i soluţia?
Deci, partea cu OUG pică. E posibilă modificarea legii în Parlament? Nicio şansă, din aceleaşi calcule de majoritate parlamentară. PNL are Guvernul, dar nu şi Parlamentul.
E un compromis dureros, necesar, dar care te blochează pe zonele în care vechea majoritate are interese. Şi în protejarea penalilor, PSD&Fraţii sunt stăpânii inelelor.
Soluţia: răbdarea. În mod normal, la anul pe vremea asta, majoritatea parlamentară va fi PNL, USR-PLUS, PMP. Şi-atunci, chiar se poate trece la reparaţie! De moment, doar pe ici pe colo, prin părţile esenţiale. C-aşa a votat poporul în 2016.