Acest Cumpănașu atinge cote tot mai înalte de abjecție. Aparițiile lui publice, tot mai agresive și mai impertinente, confirmă caracterul mizerabil al unui impostor care a căpușat sălbatic bugetele statului român, pe motiv că „implementează democrația” cu ONG-ul lui fantomă. Cinismul destinului: cei mai mulți bani i-a luat de la Ministerul de Interne, cel care a avut cea mai mare contribuție la nenorocirea Alexandrei.
Tragedia de la Caracal a scos în evidență caracterul frumos al unor oameni simpli, necunoscuți opiniei publice (Alexandra Măceșanu și tatăl ei, Ioan), dar și mizeria care colcăie sub carcasa unui individ pentru care parvenirea a devenit profesie (Alexandru Cumpănașu).
Alexandra, adolescenta-martiră, a arătat o bună-creștere impresionantă chiar și în ultimele ei dialoguri, cele cu operatoarea și cu polițiștii de la 112. Deși aflată într-o situație infernală, ea a dat „bună ziua”, a vorbit cu „dumneavoastră”, a spus de mai multe ori „vă rog”, iar pe cumplitul ei agresor l-a numit „domnul”.
Tatăl Alexandrei a evitat cât a putut de mult expunerea mediatică, iar puținele lui apariții publice au fost de un bun-simț răvășitor.
În schimb, Alexandru Cumpănașu (vărul tatălui Alexandrei), zis „Unchiul”, a arătat o foame de publicitate de-a dreptul grețoasă. Nevoia de a comunica putea fi justificată în anumite momente-cheie ale acestui caz, dar Cumpănașu a dat buzna în casele românilor, ca o stafie obsedată, zi de zi, ceas de ceas, în ultima săptămână și jumătate. A fost la toate televiziunile care l-au invitat, a dat comunicate peste comunicate, l-a flancat și pe bietul tată al Alexandrei în singurul interviu dat de acesta la Dobrosloveni (Olt). O comună prin care, probabil, Cumpănașu nu mai trecuse de ani de zile, dar de care s-a lipit brusc în aceste zile cumplite, căutând obsesiv camera TV.
Cumpănașu ne-a spus de o mie de ori cât e el de Zorro și cum va face el dreptate în România. Deocamdată – zice el – a dezvăluit doar 1% din câte știe. Pentru celelalte 99%, probabil, va negocia profitabil.
Dreptatea lui Cumpănașu este egală cu sutele de mii de euro care-i intră în conturi, de la statul român, de la gura copiilor sărmani precum Alexandra, nevoiți să facă autostopul pentru a ajunge la școală sau la meditații.
Alexandru Cumpănașu este și un mare mincinos, și un mare ticălos. Duminică seara, el a spus la B1 TV că nu le-a cerut românilor să nu iasă în stradă pe 10 august. El susține însă că nu le permite protestatarilor să aduca aminte de Alexandra. Doar atât.
„Nu am zis să nu iasă oamenii în stradă! Este dreptul lor să protesteze. Am zis doar un lucru: să nu folosească figura Alexandrei, iar acest caz să nu ia o turnură politică. Să protesteze pentru ce vor!”, a vociferat Cumpănașu.
1. Minciuna
În urmă cu două zile, Cumpănașu le ceruse „jegurilor care au cu ținut procurorii” (adică românilor pro-justiție) să nu cheme „lumea în stradă”, cu referire clară la protestul din 10 august.
„Dragi oameni buni, CER jegurilor care au ținut cu procurorii care au omorât-o să nu aibă cinismul de a cere tocmai EI să iasă lumea în stradă. Să lase jocurile electorale și politica departe de Alexandra. Când vom considera că nu mai este nicio speranță, familia Alexandrei vă va ruga să aprindeți o lumânare pentru ea în liniște, într-un loc nepolitizat din București și atât. Fără lozinici și manipulări”, a scris Cumpănașu pe Facebook.
Exact cerința insistentă a Vioricăi Vasilica Dăncilă, din ultimele 10 zile: să nu „politizăm” cazul, deși nenorocirea are cauze 100% politice.
Cumpănașu adaugă o solicitare suplimentară: cetățenii #Rezist să nu cheme lumea la miting! Să-i cheme doar el, Cumpănașu, dar nu acum, ci altădată. Eventual, când va mai negocia niște contracte consistente cu statul…
2. Ticăloșia
„Să nu folosească figura Alexandrei, iar acest caz să nu ia o turnură politică.”
Dar cine ești tu, Cumpănașule, să spui unei mulțimi când și pentru ce să protesteze? Nici măcar părinții Alexandrei n-au făcut-o, deși durerea lor e reală și enormă, nu închipuită prin tele-scenete lacrimogene!
Și mai e ceva: protestatarii #Rezist nu sunt o gloată fără suflet, căreia să-i spună un tiriplici parvenit, supranumit „Unchiul”, când să aprindă o lumânare și când s-o stingă. Oamenii au aprins deja zeci de mii de lumânări, Cumpănașule, fără să aștepte aprobarea ta! Acești oameni, pe care tu îi detești (boală veche, PSD-istă), nu vor pângări memoria Alexandrei, ci i-o vor cinsti așa cum se cuvine.
Pe 10 august, Piața Victoriei va încremeni în necesarul minut de reculegere. Apoi se vor auzi, tot mai puternic și tot mai clar, cuvintele adevărului: „Corupția ucide”, „Justiție, nu corupție!”, „Dreptate pentru Alexandra” și, da, „PSD, nu uita, Caracal e crucea ta!”.
Știu că-ți va crește tensiunea, Cumpănașule, dar ce poți face? Nu te poți opune adevărului. și nevoii de dreptate