Asta se întâmplă cu un sistem de justiție praf, ezitant, într-un blat permanent cu politicienii, lipsit de curaj și profesionalism. Cu un stat de drepți, cu un popor amețit de decenii de povești nemuritoare.
Dacă procesele Revoluției și Mineriadelor nu erau tărăgănate de niște procurori și judecători concentrați mereu pe sporuri și privilegii, acum totul era clar.
Așa, calea spre orice este deschisă. Este curat ca lacrima defunctul. Deja aflăm ce erou a fost la Revoluție marxistul de Iliescu, cum ne-a băgat el în NATO și UE (fiind și acum la periferia ambelor), cât de mare iubitor de țară și popor a fost el, plin de măreție și fală, ca un adevărat domnitor demn de o poveste în „Povestiri Istorice”.
Este taman bun de sanctificat, de pus călare într-o intersecție, de denumit un bulevard important cu numele lui (Bulevardul Iuliu Maniu parcă nu mai are rezonanța necesară), de îmbălsămat ca Lenin și pus în mausoleu sau piramidă faraonică.
– Advertisement –
Comunistul ăsta veros, școlit la Moscova, cică ne-a scăpat de comunism… De nu era el…
Vorba aia: a mai și bătut și nenorocit destine, dar a și făcut, maică!
Fie-i țărâna ușoară! Despre morți, numai de bine… Dar să nu exagerăm, totuși!
– Advertisement –
P. S. De ieri, KGB e mai sărac. A mai pierdut un zelot important…”