Pentru prima oară în istoria Uniunii Europene, o țară este pedepsită financiar pentru că nu luptă cu corupția: e vorba de Ungaria. Comisia Europeană a anunțat chiar pe 1 ianuarie 2025 că această țară și-a pierdut dreptul la 1 miliard de euro din fondurile europene din cauza încălcărilor sistematice ale statului de drept.
În spatele formulării oficiale se află corupția Guvernului Orban, care a refuzat ani la rând să stopeze acest flagel, mimând doar măsuri formale. Este actul final al unei dispute cu Bruxelles-ul care durează de foarte mult timp.
Comisia Europeană a presat Ungaria să-și modifice legislația pentru a combate real corupția și conflictul de interese. Budapesta avea termen-limită pentru a aplica aceste măsuri până la sfârșitul lui 2024, dar n-a făcut nimic în acest sens. Explicația e relativ simplă: corupția sistemică din Ungaria pleacă de la vârf.
Anchete jurnalistice au demonstrat în mod repetat, în ultimii ani, că o mare parte din contractele cu fonduri europene sunt primite în Ungaria de interpuși ai lui Viktor Orban și ai camarilei sale. Politicienii aflați la putere drenează aceste resurse prin intermediul rudelor și al unor apropiați de fațadă, patroni în acte ai firmelor care obțin banii.
– Advertisement –
Mai întâi, Uniunea Europeană s-a străduit timp de trei ani să convingă regimul Orban să stopeze aceste practici. În 2022 au fost pornite niște proceduri prin care se urmărea condiționarea fondurilor europene de respectarea regulilor la achizițiile publice. Guvernul de la Budapesta încălca sistematic aceste reguli prin proceduri care nu puteau fi controlate și care nu erau transparente. UE a început astfel să se pregătească legislativ pentru a-și proteja banii în fața regimurilor corupte și autoritare care au apărut în unele țări, mai ales în zona de Est. O mare parte din banii europeni pentru Ungaria au fost blocați.
Pentru că Ungaria ignora toate standardele și valorile fundamentale ale UE – pe care se angajase să le respecte prin actul semnat la aderare –, i s-a cerut să facă reforme suficiente. Viktor Orban a fost de acord ulterior să inițieze unele reforme, ceea ce a permis deblocarea unor fonduri, dar o sumă de 19 miliarde de euro a rămas înghețată.
Regulamentul de condiționalitate al UE preciza că, dacă reformele nu se fac într-o anumită perioadă de timp, „prima tranșă a angajamentelor suspendate”, în valoare de 1 miliard de euro, expiră la sfârșitul anului 2024. Ceea ce s-a și concretizat la 1 ianuarie 2025.
– Advertisement –
Problemele Ungariei: corupția, conflictul de interese, controlul asupra presei, finanțarea partidelor politice
Viktor Orban este la putere în Ungaria, fără întrerupere, din 2010, transformându-se într-un mic rege neoficial al acestei țări. Treptat, și-a consolidat puterea și a acaparat toate instituțiile, constituind o camarilă care stăpânește Ungaria pe persoană fizică. Apropiații regimului Orban au firmele și fac afacerile, tot ei având acces la fondurile UE. Pe măsură ce regimul său s-a îndepărtat de democrație, și Viktor Orban a alunecat către China, Rusia și, în ultimii ani, Donald Trump.
Într-un raport publicat în iulie 2024, Comisia Europeană a concluzionat că Ungaria nu îndeplinește standardele democratice ale UE. Cele mai notabile deficiențe au fost identificate ca fiind corupția, conflictul de interese, finanțarea partidelor politice (privilegiat fiind FIDESZ, partidul lui Orban) și controlul total asupra mass-media.
De asemenea, Ungaria refuză să facă pate din Parchetul European, cel condus de Laura Codruța Kovesi, astfel că furtul banilor europeni nu poate fi anchetat de Bruxelles în această țară.
Regimul Iohannis-PSD urmează modelul corupt al lui Viktor Orban
Probleme tot mai asemănătoare cu cele din Ungaria a început să aibă și România. După 2017, deriva antidemocratică din țara noastră s-a accelerat în mod dramatic.
Astă-toamnă a devenit celebru cazul nepotului lui Marcel Ciolacu, care a intrat în acționariatul unei firme, aceasta a primit rapid finanțare europeană de 20 de milioane de euro, apoi firma a fost vândută unei multinaționale. Scandalul le-a evocat românilor drenarea fondurilor UE prin intermediul politicienilor. Dacă vrei să ai acces la așa ceva, trebuie să „cotizezi“.
În ciuda insistențelor UE, regimul Iohannis-PSD, instalat în toamna anului 2021, a refuzat sistematic să facă reforme, să lupte cu corupția, să renunțe la controlul Justiției și al presei.
Sistemul a manipulat brutal anul electoral 2024, schimbând și comasând arbitrar datele celor patru rânduri de alegeri pentru a elimina opoziția. În final, după ce la alegerile prezidențiale lucrurile au scăpat de sub control, Puterea a anulat pur și simplu turul 2. La momentul respectiv s-a invocat amestecul Rusiei, dar la o lună după acele evenimente, regimul Iohannis-PSD – cu justiția sa controlată politic – nu este în stare să producă vreun vinovat, nici să prezinte opiniei publice dovezi clare care să justifice măsura de o gravitate fără precedent în istoria democrației românești.
„Suveraniștii” români urmează anti-occidentalismul și putinismul lui Viktor Orban
Această impotență a regimului Iohannis-PSD, în condițiile în care este evident că toată campania electorală a lui Călin Georgescu a fost finanțată ilegal (inclusiv din exterior), alimentează curentul așa-zis „suveranist” – în realitate, extremist / izolaționist / anti-occidental / anti-democratic / pro-rus.
„Suveraniștii” români sunt țintiți și ei, indirect, de măsura luată de Uniunea Europeană împotriva Ungariei, prin tăierea unui miliard de euro. Toate partidele anti-europene din România – AUR, SOS, POT –, precum și lideri precum George Simion, Diana Iovanovici-Șoșoacă și Călin Georgescu, au făcut din Viktor Orban un idol al „luptei de neatârnare”, al frondei față de Bruxelles. „Ciumatul” Uniunii Europene este considerat la București, de către aceste personaje, un mare lider regional, un „patriot” – „suveranist”, evident – al cărui model ar trebui urmat. Adică modelul corupției ca politică de stat.
Există un fir roșu care-i leagă pe „suveraniștii” români de Viktor Orban: iubirea comună față de criminalul de război Vladimir Putin, sinistrul dictator de la Kremlin. În spatele acestei simpatii se dezvoltă însă, fără excepție, și una față de cealaltă mare dictatură contemporană – cea din China comunistă.