Dispariția de pe print a ziarului Gazeta Sporturilor este, fără discuție, o tragedie nu neapărat pentru presa din România (deși chiar asta reprezintă) – pentru că asta interesează mai puțin publicul -, cât pentru țara în sine. România era și până acum pe ultimul loc în Europa la presă scrisă. Moartea GSP, ultimul ziar sportiv pe hârtie din țară, nu face decât să adâncească problema. Dispariția printului spune, de fapt, ceva despre popor în ansamblul său. Dar, dincolo de aceste realități imediate, trebuie spus că, de fapt, Gazeta Sporturilor închisă de Ringier nu urma să împlinească 100 de ani, așa cum crede toată lumea. Gazeta Sporturilor care s-a închis miercuri, 1 noiembrie, n-are nicio legătură, în afara numelui, cu Gazeta Sporturilor din 1924. Ba dimpotrivă.
Iată mai jos, pe scurt, adevărata poveste a cotidianului care s-a închis brusc miercuri, 1 noiembrie 2023, prin decizia patronatului său bulgaro-elvețian.
Gazeta Sporturilor cea originală s-a înființat în 1924 și a murit în 1947, după 23 de ani de existență, fără a mai fi reînviată vreodată.
Vechea Gazeta Sporturilor a funcționat foarte bine în perioada interbelică, fiind o publicație foarte influentă în sportul românesc. Atât de influentă încât a reușit să dea jos de pe transatlanticul spre prima Cupă Mondială un fotbalist, ca să urce unul din jurnaliștii publicației. Acest episod a generat și o criză în Uruguay, unde se ținea Mondialul, deoarece după primul meci, câștigat cu Peru (scor 3-1), România înregistrase foarte mulți accidentați, iar în cel de-al doilea joc n-au mai fost suficiente rezerve ca să-i înlocuiască pe cei indisponibili. Așa că, împotriva țării-gazdă, în echipa tricoloră a fost nevoie să fie retitularizat unul dintre fotbaliștii „rupți” de peruvieni în partida anterioară. România a jucat, practic, în 10 meciul cu Uruguay, pe care l-a pierdut cu 0-4.
A fost o perioadă de două decenii în care Gazeta Sporturilor era o forță pe piața presei românești și o oglindă a sportului plin de efervescență din România Mare.
Problemele au început spre finalul războiului, după instaurarea regimului comunist.
Pe 25 martie 1945 apărea pe piață primul număr al publicației „Sportul Popular”, ziar înființat de noua Organizație a Sportului Popular. Aceasta din urmă era o structură creată de Frontul Național Democrat (blocul partidelor care erau, de fapt, conduse de comuniști) și avea ca scop preluarea controlului asupra sportului românesc de la Uniunea Federațiilor Sportive din România, considerată structură „reacționară”.
În mod similar, Sportul Popular era gândit cu scopul de a înlocui Gazeta Sporturilor, pornind de la același principiu al luptei de clasă.
O vreme, Sportul Popular și Gazeta Sporturilor au mers în paralel. Situația se înrăutățea însă pe zi ce trecea, deoarece autoritățile șicanau Gazeta Sporturilor și favorizau fățiș Sportul Popular.
Principala metodă prin care noul regim comunist a influențat concurența între cele două publicații a fost hârtia. Autoritățile au acordat GSP hârtie tot mai puțină și tot mai scumpă, obligându-i pe jurnaliștii de la acest ziar să ridice mereu prețul și să tragă mai puține exemplare.
Prin comparație, Sportul Popular beneficia de hârtie din belșug la prețuri mici și o distribuție mult mai bună.
Iată câteva repere privind evoluția prețului celor două publicații sportive, ca să vedeți cum se distruge concurența.
– 4 ianuarie 1947: GSP costa 500 de lei, Sportul Popular – 500 de lei,
– 9 martie 1947: GSP – 2.000 de lei, Sportul – 1.000 de lei,
– 7 aprilie 1947: GSP – 7.000 de lei, Sportul – 5.000 de lei,
– 18 aprilie 1947: GSP – 10.000 de lei, Sportul – 5.000 de lei.
Aceasta este și ziua în care Gazeta Sporturilor moare. Este ultimul număr, publicația dispare brusc de pe piață, sufocată de concurența neloială și presiunile autorităților. Aici descoperim, de fapt, o coincidență cu situația din 1 noiembrie 2023, când „noua Gazeta Sporturilor” avea să fie închisă tot pe nepusă masă.
Merită spus că, în ultimele luni de dinaintea dispariției sale produse pe 18 aprilie 1947, GSP ajunsese să mai apară de numai 5 ori pe săptămână (luni, miercuri, vineri, sâmbătă și duminică), în timp ce Sportul apărea 7 zile din 7.
După 18 aprilie 1947, Sportul Popular a rămas singura publicație sportivă din România. La un moment dat, s-a renunțat la termenul „Popular” din titlu, astfel că a rămas „Sportul”.
Lipsa concurenței și utilajele învechite (datând chiar din perioada interbelică) au făcut ca, timp de patru decenii, calitatea acestei publicații să lase foarte mult de dorit. Cititorii puteau găsi abia marți rezultatele competițiilor disputate duminică. Jocuri de sâmbătă aveau o cronică după 3-4 zile. La sfârșitul anilor 1980, calitatea hârtiei și a tiparului erau aceleași din 1947!
În decembrie 1989, după producerea revoluției și înlăturarea lui Ceaușescu, toți cei care slujiseră vechiul regim au intrat în panică. S-a declanșat o febră a deghizării vechilor structuri sub denumiri noi.
Partidul Comunist a fost reorganizat în Frontul Salvării Naționale, Ceaușescu fiind înlocuit cu Iliescu.
Similar, în presă, Scânteia (organul de presă al PCR) și-a schimbat numele în Adevărul (rămânând însă organul de presă, neoficial de-acum, al FSN).
Scânteia Tineretului a devenit Tineretul Liber.
Informația Bucureștiului a devenit Libertatea.
Iar publicația Sportul, cea care ucisese Gazeta Sporturilor în 1947, a furat numele victimei sale, rebotezându-se – evident – Gazeta Sporturilor. Pentru ca lucrurile să fie și mai cinice, unii dintre membrii redacției Sportul care au furat numele „mortului”, în decembrie 1989, făcuseră parte în tinerețe chiar din echipa Sportului Popular care sufocase adevărata GSP.
Făcând un nou salt în timp, pentru a reveni în zilele noastre, la momentul 1 noiembrie 2023, ziarul care și-a încetat acum apariția pe print n-are absolut nicio legătură cu GSP-ul original, care a murit ucis de autoritățile comuniste pe 18 aprilie 1947, după 23 de ani de existență. În perioada martie 1945 – aprilie 1947 a încercat să reziste pe piață, într-o concurență neloială cu „organul” noilor autorități comuniste, Sportului Popular.
Rezumând, Gazeta Sporturilor care a fost închisă de Ringier pe 1 noiembrie 2023 a apărut pe 25 martie 1945, sub numele de Sportul Popular, ca trompetă a noilor autorități comuniste aduse de ruși. Publicația și-a schimbat denumirea în decembrie 1989, imediat după revoluție, trecând de la Sportul la Gazeta Sporturilor. Miercuri, vechiul Sportul – rebotezat Gazeta Sporturilor fără să fi plătit preluarea brandului sau să fi cerut voie ca să-l folosească – s-a închis pe print, rămânând doar online.
În încheiere, trebuie făcută o precizare – tocmai pentru a evita speculațiile. Actuala echipă a Gazetei Sporturilor, compusă din jurnaliști tineri, valoroși și cu principii morale, n-are nicio legătură cu evenimentele din perioada 1945-1989. Cei mai mulți dintre ei probabil că nici nu erau născuți atunci când vechea echipă a Sportului a decis să-și însușească, fără niciun drept, numele defunctei Gazeta Sporturilor. Din contră, prin felul în care actuala redacție și-a apărat principiile morale a demonstrat că lucrurile se pot schimba și că în spatele brandurilor, al numelor și al titlurilor, se află întotdeauna oamenii.