Marcel Ciolacu este „în acest moment” candidatul PSD la președinția României, a anunțat joi Vasile Dîncu, președintele Consiliului Național al partidului, în direct la postul B1 TV. Marea calitate pe care trebuie s-o aibă un PSD-ist ca să candideze la funcția supremă în stat nu e cinstea, patriotismul, inteligența, experiența, sau alt asemenea atribut, ci aceea de a fi susținut de tot partidul, după cum a reieșit din ce a spus Dîncu.
Fostul ministru al Apărării Naționale, forțat să demisioneze după ce a cerut ca Ucraina să cedeze teritorii Rusiei în schimbul păcii, este considerat un „strateg” al PSD. Dîncu a explicat: „În momentul acesta, Marcel Ciolacu spune că nu va candida şi este sincer când spune că nu va candida, pentru că el spune că în acest moment un preşedinte al PSD-ului nu poate să câştige acel plus de care avea nevoie pentru ca să facă o majoritate. Eu cred că până ce vom găsi, să zicem, alte soluţii, sau dacă vom căuta alte soluţii, Marcel Ciolacu a început, şi prin ideea de toleranţă pe care o are, printr-un anumit tip de implicare diferit decât alţi preşedinţi din spaţiul politic, cred că în acest moment este candidatul nostru. În acest moment. El (Ciolacu – n. red.) spune că vom face alegeri interne, că aceste alegeri interne o să stabilească mai bine, dar să vedem dacă vom avea alternative. Dar în acest moment el are, din perspectiva noastră, are toate atributele, pentru că îţi trebuie un lucru ca să fii candidat: în primul rând trebuie să ai tot partidul în spatele tău. Ceea ce reuşeşti să faci pe lângă asta este un plus, dar în acel moment trebuie să ai, în primul rând, acest lucru pentru că, de exemplu, alţi candidaţi care ar putea să fie, ar putea să nu aibă acest element esenţial şi totuşi PSD în momentul ăsta are aproape 40% din electorat”.
În urmă cu două săptămâni, Marcel Ciolacu se eschiva pe tema candidaturii sale la președinție: „Dacă mâine sunt alegerile, eu nu sunt… eu nu m-aş înfige, sau nu aş accepta, în acest moment, să candidez. Pentru că prima provocare pe care o am ar fi cea de prim ministru, pe urmă mai vedem. (…) 99,9% nu cred că voi candida la funcţia de preşedinte“.
De ce se codește, de fapt, Ciolacu să candideze: PSD n-a mai câștigat prezidențialele de peste 20 de ani, iar șefii partidului care au fost învinși la alegeri au fost sfâșiați imediat de haitele din interiorul formațiunii
Motivul real pentru care există acest balet al declarațiilor îl reprezintă cifrele: PSD n-a mai câștigat de aproape un sfert de secol alegerile prezidențiale în România. De asemenea, există constatarea că fiecare președinte al PSD care a candidat și a pierdut a fost apoi „devorat” de găștile din partid: Adrian Năstase în 2004, Mircea Geoană în 2009, Victor Ponta în 2014, Viorica Dăncilă în 2019.
Marcel Ciolacu are, într-adevăr, profilul candidatului perfect pentru PSD. Toată cariera îl recomandă pentru asta. Este un sfertodoct care pe vremea lui Ceaușescu era un pierde-vară prin Buzău, apoi a devenit „luptător cu rol determinant” la Revoluție prin impostură, pentru că în orașul său n-a existat revoltă împotriva regimului Ceaușescu. În anii 1990 a fost șomer, fiind recuperat de teroristul Omar Haissam, care-l lua la vânătoare.
Partidul a fost șansa acestui neisprăvit, carnetul de membru PSD deschizându-i ușa spre cariera de mare demnitar al statului român. În perioada lui Liviu Dragnea se făcea util noului șef trăgând la vâsle în timp ce președintele partidului și premierul Grindeanu pescuiau. Apoi a profitat de condamnarea șefului și slăbiciunile Vioricăi Dăncilă pentru a prelua puterea. Mulți îl suspectează de legături subterane cu serviciile secrete și de înțelegeri pe sub masă cu Klaus Iohannis în ultimii 3 ani.
Însă această lipsă de substanță și goliciune intelectuală îl fac, la rândul lor, vulnerabil pe Ciolacu în fața haitelor din PSD care stau la pândă. Gabriela Firea (și nu numai ea) i-ar frânge gâtul cu plăcere dacă i s-ar ivi ocazia. Acesta este motivul real pentru care liderul PSD nu prea vrea să candideze la președinția României – deși, în mod normal, aceasta este misiunea unui șef de partid, să joace rolul locomotivei.