Mihail Sergheevici Gorbaciov a murit la vârsta de 91 de ani, au anunțat marți oficiali ai Spitalului Clinic Central din Moscova, citați de agențiile de presă ruse, preluate de Reuters și France Presse.
„Mihail Sergheevici Gorbaciov a murit în această seară după o boală gravă și lungă”, a informat conducerea Spitalului Clinic Central, potrivit Interfax.
Gorbaciov va fi înmormântat în cimitirul Novodeviciîi din Moscova, alături de soția sa, Raisa, care a murit în 1999, a anunțat agenția de presă TASS, citând o sursă apropiată de familie.
După ce l-a vizitat pe Gorbaciov în spital, pe 30 iunie, economistul liberal Ruslan Grinberg a declarat publicației de știri ale forțelor armate Zvezda: „Ne-a dat tuturor libertatea, dar nu știm ce să facem cu ea”.
Omul providențial din 1989
Născut pe 2 martie 1931, la Privolnoe, Mihail Gorbaciov a condus Uniunea Sovietică în ultimii 6 ani și 9 luni de existență ai acesteia (11 martie 1985 – 25 decembrie 1991). A pus capăt Războiului Rece fără vărsare de sânge, cu excepția intervenției brutale din România, unde îndepărtarea dictatorului stalinist Nicolae Ceaușescu a fost însoțită de impunerea în forță a echipei pro-sovietice conduse de Ion Iliescu.
Mihail Gorbaciov a încercat să introducă reforme profunde („glasnost” = transparență, „perestroika” = reformă) într-o societate anchilozată după 74 de ani de comunism, dar a obținut un efect pe care încercase cu disperare să-l evite: prăbușirea URSS, supra-stat compus din 15 republici sovietice.
Mihail Gorbaciov a încheiat acorduri de reducere a înarmării cu Statele Unite ale Americii și parteneriate cu puterile occidentale pentru îndepărtarea Cortinei de Fier care a divizat Europa Europa de la al Doilea Război Mondial. Primul efect istoric: reunificarea Germaniei, după retragerea trupelor sovietice din Germania de Est (Republica Democrată Germană).
În 1989, când protestele pro-democrație au cuprins țările comuniste din Europa de Est, Gorbaciov s-a abținut de la folosirea forței, spre deosebire de liderii anteriori ai URSS, care trimiseseră tancuri pentru a zdrobi revoltele din Ungaria (1956) și Cehoslovacia (1968).
Gorbaciov s-a luptat în zadar să prevină colapsul URSS, care fusese înființată de Lenin în 1917, dar în decembrie 1991 a fost nevoit să constate dezintegrarea acesteia. Toate cele 15 republici unionale și-au declarat independența.
Glasnost, uskorenie, perestroika
Mihail Gorbaciov a devenit secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) în martie 1985, la 54 de ani. A preluat o superputere militară care ajunsese la faliment economic și căreia îi muriseră trei conducători în 2 ani și 5 luni: Leonid Ilici Brejnev în noiembrie 1982, Iuri Vladimirovici Andropov în februarie 1984, Konstantin Ustinovici Cernenko în martie 1985.
Gorbaciov și-a propus să revitalizeze sistemul sovietic introducând libertăți politice și economice limitate, dar reformele sale au scăpat de sub control. El declara atunci că sistemul economic sovietic era osificat și că reorganizarea lui era necesară fără întârziere.
La început, reformele lui Gorbaciov au fost cunoscute ca „uskorenie” (accelerare), dar mult mai popular a devenit, ulterior, termenul „perestroika” (reconstrucție, reformă).
Politica sa de „glasnost” (transparență, libertate de exprimare) a permis critici până atunci de neconceput la adresa partidului și a statului.
Mulți ruși nu l-au iertat niciodată pe Gorbaciov pentru turbulențele declanșate de reformele sale, considerând că scăderea ulterioară a nivelului lor de trai este un preț prea mare de plătit pentru democrație.
Premiul Nobel și „Novaia Gazeta”
Susținător al unei politici de apropiere a Moscovei de Occident, Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990.
O parte din banii primiți pentru premiu i-a folosit, pe vremea președintelui Boris Elțîn, pentru a înființa publicația pro-occidentală și pro-democrație „Novaia Gazeta”.
După 1999, publicația a intrat în coliziune cu noul conducător de la Kremlin, Vladimir Putin. Au urmat 23 de ani infernali, în care 7 membri ai redacției, printre care celebra Anna Politovskaia, au fost asasinați.
În acest an, după invazia armatei putiniste în Ucraina (24 februarie 2022), „Novaia Gazeta” și-a suspendat ediția tipărită, iar conducerea redacției a emigrat în Occident, de unde realizează ediția electronică.