Ceasul prăbușirii PNL ticăie cu cadență atomică, într-un bizar proces de sinucidere asistată (de la Cotroceni). „Gaura neagră” în care a intrat amenință să-l înghită definitiv. Se mai poate salva? Slabe șanse, dar nu zero. Sunt șansele pe care le are bolnavul ajuns la metastaze. Tratamentul trebuie aplicat azi, mâine va fi prea târziu. Iar tratamentul se numește revenirea la rațiune.
Până în luna mai a acestui an, PNL părea un partid serios, pe care societatea se putea baza în vremuri bune, dar și în situații de criză, precum cea sanitară generată de Covid-19.
Spre sfârșitul lunii mai, totul a luat-o razna. Partidul s-a defectat. Un virus mai periculos decât SARS-CoV-2 a intrat în el, i-a atacat organele, i-a infectat măruntaiele. Se numește virusul demenței politice și seamănă cu boala vacii nebune.
Caracteristica virusului cu pricina este că atacă din senin și fără motiv, provocând nu moartea, ci sinuciderea. Pur și simplu, partidul o ia razna, își taie venele, se aruncă din avion fără parașută, fără ca specialiștii britanici să poată găsi o explicație a acestui proces de autodistrugere.
Nenorocirea e că boala PNL persistă de șase luni și nimeni din interior n-a găsit nici leacul potrivit, nici vaccinul salvator. În plani politic, liberalii lui Cîțu se comportă precum Șoșoacă, Gigi Becali, Teodosie și Ambrozie în planul pandemiei de Covid-19: complet anarhist, perfect haotic. Zădărnicesc combaterea bolii.
Oameni precum Emil Boc și Gheorghe Flutur, care au demonstrat în vremuri grele că-și poartă capul pe umeri, au intrat și ei în vârtejul autodistrugerii partidului, susținându-l pe piromanul Cîțu și neavând curajul de a se opune jocului bizar al golfistului de la Cotroceni.
Doar Ilie Bolojan și Dan Motreanu, liderii celor mai performante organizații județene ale PNL, au sunat goarna revenirii la normalitate, dar cine să-i audă? Marea oștire liberală pare prinsă iremediabil în spirala sinuciderii, hrănindu-se morbid cu adrenalina propriei prăbușiri.
S-a mai auzit și vocea lui Ciprian Ciucu, președintele PNL București și singurul primar liberal din Capitală, dar apelul său la rațiune – „Nu cu PSD! Oamenii nu ne-au votat ca să guvernăm alături de PSD!” – a fost acoperit de marele balamuc al negocierilor cu Ciolacu (barcagiul de la Belina) și Grindeanu (tăticul Ordonanței 13).
Strigătele lui Ludovic Orban nu le-a mai auzit nimeni, după ce toți – sau aproape toți – l-au alungat cu pietre din cetatea pe care a condus-o în ultimii patru ani. Au crezut că e strigătul celui disperat că pierde puterea în partid, dar era strigătul celui ce-și vede cetatea incendiată.
După șase luni de rătăcire și aproape trei de sinucidere asistată, PNL pare incapabil să-și dea câteva palme, să-și arunce o găleată cu apă rece în cap și să se trezească din coșmar: gata, la loc comanda, a fost un vis urât! Dimpotrivă, se adâncește în coșmar zi de zi, declarație cu declarație, negociere cu negociere.
Partidul rațional din ultimii ani, care a fost capabil să-și revină după marasmul USL din urmă cu un deceniu, să-și depășească neputințele, să pună capăt sinistrelor guvernări dragniste, s-o susțină decisiv pe Codruța Kovesi la Parchetul European și să câștige câteva rânduri de alegeri (2019-2020), nu mai e în stare să vadă pădurea din cauza copacilor. E o orbire prelungită, care-l va duce la distrugere.
Mai sunt șanse de redresare? Mici, din ce în ce mai mici. Cu fiecare zi de prelungire a coșmarului în care singur s-a aruncat (sigur, cu asistență de specialitate de la Cotroceni), boala e tot mai greu de vindecat. Au început să apară metastazele.
Există în Biblie – Evanghelia după Ioan – două capitole care se potrivesc acestei situații.
În capitolul 11 (versetele 1-57), Iisus Hristos îl învie din morți pe Lazăr, fratele Mariei și al Martei. Iisus i se adresează astfel: „Lazăre, vino afară!”. Și minunea se produce.
În capitolul 5 (versetele 1-16), Iisus îl vindecă pe slăbănogul (paralizat) la scăldătoarea Betezda din Ierusalim. Mântuitorul i se adresează astfel: „Ridică-te, ia-ți patul tău și umblă! De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău!”.
Drept-credincioșii din PNL, paralizați politic și incapabili să se ridice, au nevoie acum, mai mult ca oricând, de o recitire a acestor rânduri sacre. Poate, în acest fel, vor găsi puterea de a reveni la verticală, căci Statutul PSD – spre care trag cu ochiul de o vreme – nu le va oferi această șansă.
PNL-ule, ia-ți patul tău și umblă! De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău!